Mirela Mircea- Cabinet Individual de Psihologie

Mirela Mircea- Cabinet Individual de Psihologie Psihologie Clinica; Consiliere Psihologica: evaluarea si consilierea experientiala a copilului, adultului, cuplului si familiei; Psihoterapie Experientiala

25/01/2026

Primele amintiri au o semnificatie speciala. In primul rand arata stilul de viata asa cm a aparut si in exprimarile sale cele mai simple.
Alfred Adler

25/01/2026

“ Fiecare mare greseala are un moment, o fractiune de secunda in care poate fi oprita si, poate, remediata”.
Pearl Buck

19/11/2025

Repararea nu este un act, ci o mișcare lentă a dorinței de a reconecta ceea ce a fost scindat.
— Melanie Klein

„Mai multe-s pe pământ și-n cer, Horatio, decât își închipuie filosofia”, îi spune Hamlet prietenului său, după ce vede ...
25/10/2025

„Mai multe-s pe pământ și-n cer, Horatio, decât își închipuie filosofia”, îi spune Hamlet prietenului său, după ce vede pe zidurile castelului fantoma tatălui mort.

“Mai multe sunt, de fapt, în mintea omului decât am putea descoperi brăzdând toate mările, traversând toate râurile, străbătând toate ținuturile, popoarele și continentele sau cățărându-ne pe cele mai înalte și inaccesibile vârfuri ale lumii. Nici dacă am naviga prin cea mai neagră și nestatornică furtună, nici dacă am explora întregul univers, sărind de pe o planetă pe alta, dintr-o galaxie în alta, intrând și ieșind dintr-o gaură neagră ori încălecând un meteorit strălucitor, nu am putea vedea atâtea lucruri câte poate mintea omului să pună în scenă într-o singură noapte.” (Giuseppe Plazzi)

Misterul interior — acea lume invizibilă care se revelează doar în tăcerea nopții, în vis sau în contemplare și care face din fiecare om un mic cosmos în sine.

„Deficit narcisic” nu înseamnă că persoana este „narcisistă” în sensul cotidian (egoistă, grandioasă), ci că îi lipsește...
16/10/2025

„Deficit narcisic” nu înseamnă că persoana este „narcisistă” în sensul cotidian (egoistă, grandioasă), ci că îi lipsește o bază internă solidă de valorizare de sine.
Copilul are nevoie ca părintele să-i oglindească pozitivitatea — să-l vadă, să-l admire, să-l confirme („Uite ce frumos ai desenat!”, „Îți place să construiești, ești creativ”). Dacă acest proces e absent, inconsecvent sau invaziv, se produce o lacună narcisică: copilul nu interiorizează sentimentul „sunt valoros, sunt demn de iubire așa cm sunt”.

În consecință:
• adultul se va confrunta cu o stima de sine fragilă, oscilantă;
• va căuta validare excesivă din exterior;
• se poate simți ușor rănit, umilit sau rușinat;
• are dificultăți în autoreglare emoțională și în menținerea unei imagini coerente despre sine.

Vasile Dem. Zamfirescu folosește acest concept pentru a descrie golul interior al multor persoane din cultura românească contemporană — oameni care, spunea el, „nu s-au putut privi niciodată în ochii părinților lor cu bucurie”.

„Deficitul narcisic nu se vindecă prin cunoaștere intelectuală, ci prin trăirea unei relații reparatoare — în care ești în sfârșit oglindit, valorizat, conținut.” Asta explică și de ce, în terapie, relația cu terapeutul poate deveni o experiență de „re-narcisizare sănătoasă”, adică o refacere a sinelui printr-o oglindire empatică autentică.

“A trai in cuplu inseamna sa ai rabdare sa il cunosti pe celalalt la un grad de intimitate pe care nicio alta experienta...
14/10/2025

“A trai in cuplu inseamna sa ai rabdare sa il cunosti pe celalalt la un grad de intimitate pe care nicio alta experienta nu o permite."
André Comte-Sponville

14/10/2025

Taibi Kahler consideră că exprimarea furiei autentice reprezintă al doilea cel mai frumos cadou pe care îl putem oferi partenerului — după declarația de dragoste. Atunci când reușim să ajungem la furia sănătoasă, fără a o transforma în agresivitate, nu rămânem cu resentimente, facilităm momente de reglare emoțională esențiale pentru cuplu și contribuim la restabilirea calmului și a conexiunii.

👀
1. Furia sănătoasă este o formă de onestitate emoțională.
Ea apare când ne permitem să spunem „mă doare”, „mă simt rănit” sau „am nevoie de altceva”, fără a ataca sau a umili. Este o emoție care delimitează spațiul personal și restabilește echilibrul între apropiere și autonomie.
2. Reprimarea furiei distruge intimitatea.
Atunci când furia este negată sau mascată, ea se transformă în resentiment, pasiv-agresivitate sau retragere emoțională, erodând treptat relația.
3. Furia autentică are un rol reglator.
Într-un cuplu matur, ea devine un instrument de clarificare și reconectare: permite partenerilor să își exprime limitele și nevoile, fără teama de pierdere.
4. Exprimarea conștientă a furiei creează siguranță emoțională.
Când partenerii învață că pot fi sinceri și vulnerabili chiar și în tensiune, relația se adâncește. Furia nu mai este o amenințare, ci o poartă spre autenticitate și încredere.

14/10/2025

În copilărie, manipularea nu are conotația morală negativă pe care o capătă ulterior; este o strategie de supraviețuire emoțională, o modalitate prin care copilul încearcă să obțină atenție, afecțiune sau protecție din partea părinților.

Atunci când părinții răspund inconsecvent sau condiționat la nevoile afective ale copilului, acesta învață, fără să-și dea seama, că iubirea trebuie „câștigată” sau provocată — uneori chiar punându-i pe ceilalți în competiție („Bateți-vă pentru mine”).

Mai târziu, ca adult, această dinamică de atașament nesigur se reactivează în relațiile de cuplu. În situații tensionate, cu miză emoțională mare, persoana recurge la aceleași mecanisme vechi: controlează, testează, manipulează – nu din răutate, ci din teamă de abandon și neîncredere în disponibilitatea celuilalt.

Manipularea trădează pe langa o lipsă de încredere în disponibilitatea reală a celuilalt și o teamă profundă că, dacă ne-am arăta așa cm suntem, am fi respinși. Totuși, deși născută din neputință, manipularea devine o formă subtilă de control care sufocă autenticitatea relației.

Atunci când este recunoscută și înțeleasă, manipularea poate fi transformată într-un semnal de lucru interior: un apel la onestitate emoțională, la asumarea propriilor nevoi și la învățarea exprimării directe a acestora. Numai așa relația poate deveni un spațiu de creștere și întâlnire reală, nu un teren de luptă pentru putere și validare.

14/10/2025

„Controlul excesiv este cel mai invalidant factor în dinamica unui cuplu. El îl determină pe partenerul supus acestui control să reacționeze prin comportamente de tip infantil – fie prin supraadaptare, fie prin rebeliune – reacții care, paradoxal, nu fac decât să alimenteze și mai mult nevoia de control a celuilalt.” ( Gerard Collingnon si Delphine Viel)

Din perspectivă psihologică, controlul excesiv reprezintă o strategie de apărare care ascunde, de cele mai multe ori, frica de pierdere, insecuritatea și neîncrederea. Paradoxul este că exact această tentativă de a controla relația produce efectul opus celui dorit: slăbește legătura emoțională și generează distanță afectivă.

Partenerul controlat se simte infantilizat și lipsit de autonomie, ceea ce duce la reacții compensatorii – fie supunere pasivă (supraadaptare), fie opoziție activă (rebeliune). Ambele reacții blochează intimitatea autentică și creează un cerc vicios al puterii, în care iubirea se transformă într-un câmp de luptă între nevoia de siguranță și nevoia de libertate.

👀
O relație matură se clădește nu pe control, ci pe încredere, autonomie și acceptare reciprocă. Doar acolo unde fiecare partener își asumă responsabilitatea pentru propriile frici și vulnerabilități poate exista o iubire liberă și vie.

Dragostea, privită printr-o lentilă psihologică, este un proces activ de construire a relației, nu doar o trăire pasivă ...
14/10/2025

Dragostea, privită printr-o lentilă psihologică, este un proces activ de construire a relației, nu doar o trăire pasivă a emoției.
Asemenea artei, ea presupune conștiență, disciplină, empatie și disponibilitatea de a învăța continuu despre sine și despre celălalt. Sentimentul de iubire poate fi spontan, dar menținerea și aprofundarea lui cer efort emoțional, maturitate și capacitatea de a gestiona conflictele, diferențele și vulnerabilitățile inevitabile.
În acest sens, dragostea devine un act de creație psihologică, în care partenerii se modelează reciproc și evoluează împreună, transformând relația într-un spațiu de creștere și dezvoltare personală.

Nu te teme pentru viitorul poveștii.Ea nu moare, doar își schimbă pielea.Oamenii se nasc din poveste și se întorc în ea,...
06/10/2025

Nu te teme pentru viitorul poveștii.
Ea nu moare, doar își schimbă pielea.
Oamenii se nasc din poveste și se întorc în ea,
așa cm râul se întoarce în mare.
Bucură-te de miracolul că poți povesti —
că din haosul lumii îți țeși sensul,
că în fiecare clipă alegi o narațiune
și o numești viață.
Pierde-te în povești.
Lasă-le să te învețe empatia,
să-ți arate umbrele,
să te mângâie cu promisiunea că nu ești singur.
Dar nu uita:
Poveștile pot și să vindece și să înșele.
Fii atent la cele pe care le spui despre tine,
și la cele în care alegi să crezi.
Rămâi curios, nu cinic.
Fii sceptic, dar nu gol pe dinăuntru.
Iubește miturile, chiar dacă nu le mai iei de bune-
ele țin lumea laolaltă, ca o amintire a sensului.
Și când cineva îți va spune că romanul a murit,
zâmbește.
Poveștile nu pier —
ele doar așteaptă să fie spuse din nou,
cu vocea ta.

05/10/2025

„Literatura oferă sentimente pentru care nu trebuie să plătim niciun preț. Ne permite să iubim, să condamnăm, să fim complici, să sperăm, să ne fie frică și să urâm, fără niciunul dintre riscurile pe care aceste sentimente le presupun de obicei.”
— Janet Burroway

Dintr-o perspectivă psihologică, citatul lui Janet Burroway vorbește despre funcția profund terapeutică a literaturii — aceea de spațiu simbolic de trăire emoțională. În universul literar, cititorul poate experimenta întreaga gamă a emoțiilor umane într-un cadru sigur, lipsit de consecințe reale. Este, în esență, o formă de catharsis controlat, asemănătoare procesului din terapie, unde individul are ocazia de a retrăi, explora și elibera emoții într-un mediu protejat.

Literatura devine astfel o proiecție și o oglindă a lumii interioare. Citind, ne identificăm cu personajele, le trăim conflictele și pasiunile, dar rămânem în siguranță — putem urî fără vină, putem iubi fără teamă de respingere, putem spera fără frica eșecului. Această distanță simbolică transformă lectura într-un spațiu tranzitional, unde imaginația și realitatea se întâlnesc, facilitând integrarea emoțiilor reprimate și extinderea conștiinței de sine.

Într-un sens mai profund, literatura ne oferă posibilitatea de a ne întâlni cu propriile umbre, cu aspectele din noi pe care viața reală ne cere adesea să le ascundem sau să le reprimăm. În acest fel, lectura devine un act de vindecare simbolică, de recunoaștere a complexității naturii umane.

Address

Strada Constantin Brancusi, Nr 11, Sector 3
Bucharest

Telephone

+40722457397

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Mirela Mircea- Cabinet Individual de Psihologie posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Mirela Mircea- Cabinet Individual de Psihologie:

Shortcuts

Share

Share on Facebook Share on Twitter Share on LinkedIn
Share on Pinterest Share on Reddit Share via Email
Share on WhatsApp Share on Instagram Share on Telegram

Category