18/11/2025
Nu există motivație mai mare pentru un chirurg decât să-și vadă pacientii că au ajuns cu bine în familiile lor, că pot să-și reia viața normală după o operație și un diagnostic complicat.
Vă mulțumesc pentru încredere și pentru aceste gânduri - și mă bucur că v-am fost alături!
"Știam că sunt necesare controalele de rutină anuale începând cu vârsta de 40 de ani. Și... le-am făcut! Mamografie, Papanicolau, ecografii abdominale, inimă, analize de sânge, endoscopie. Ce am uitat? Colonul. Am 48 de ani acum. Nu a fost niciun semn. Tranzit normal, analize bune, energie, nu slăbit, nu lipsă a poftei de mâncare etc.. Până când am obosit un pic, apoi mi-au apărut niște răni pe mâini care s-au dovedit a fi psoriazis de la stres.
Altă analiză, hemoglobină 8 față de 13 (cât e minimul la femei), apoi colonoscopia. Tumoră de 7 cm, stenozantă, sângerândă, colon drept!
Poftim??? Eu? De ce?.... De ce niciun semn?
Și aș fi continuat să mă întreb la infinit. M-a luat frica, am citit într-o lună cât în 10 ani, ChatGPT mi-a devenit frate de cruce. Mă gândeam că îi las pe toți ai mei singuri, că nu mai am timp să văd o toamnă, o frunză, să-mi fie frig iarna și să nu am chef să ies din casă...
I-am întâlnit pe cei de la Regina Maria și pe domnul doctor Bogdan Barta. Când m-a salutat, m-a strâns ferm de mână și asta mi-a dat siguranță. Apoi a vorbit o oră și n-am avut prea multe întrebări, pentru că dânsul avea toate răspunsurile. Mi-a spus că nu a pierdut pe nimeni în T1, 2, 3 și că, dacă nu am încredere în ei, e degeaba. Și am avut! În ei și în Dumnezeu, de care, mai ales, mi-am permis de-a lungul timpului să mai uit.
M-am operat pe 14 Octombrie, de Sfânta Parascheva. Am plâns doar înainte de sala de operație pentru că îmi era frig, totul era metalic și știam că nu ninge nici afară, nici în sala de operații, ca să-mi justific starea. Căldura a venit de la personalul de acolo. O asistentă care m-a mângâiat și mi-a spus că aici am venit să rezolvăm o problemă. Un medic anestezist care mi-a zis "Ei... uite că ai venit, e cald din nou", de parcă era mama când mă duc la țară de Crăciun! Un medic ATI care a zis: "Noi ne vedem după!", sigur pe el că mă și trezesc din operație. Și ne-am văzut și am râs un pic de tatuajele mele de pe burtă, în seara în care am stat la ATI. Îmi înțepaseră fluturele de pe abdomen cu tubul de dren :))).
Iar domnul doctor Barta? A făcut o operație perfectă, în care tumora a ieșit cu margini curate, cu 22 de ganglioni scoși, care la histopatologic s-au dovedit a fi curați. Nu aveam metastaze.
Acum sunt acasă. Am fost și la Sfânta la Iași alaltăieri să-i mulțumesc. Doctorului Barta i-am mulțumit la scos de fire, când mi-a luat ambele mâini în mâinile sale după ce, deunăzi, avusese viața mea tot acolo și mi-a spus că totul va fi bine dacă am grijă. Dacă nu uit să vin la monitorizare exact așa cm îmi spun ei.
Am apucat să-mi văd fata, frunzele, toamna, o să văd și iarna asta, poate și pe următoarele. Și aștept vara și căldura, din tot sufletul meu. O să o apreciez altfel. La fel și pe oamenii care îmi intră în viață. Oameni cu problemele lor, cu suferințele lor, dar care își găsesc timp să aline și zilele unora ca mine. Mulțumesc!" - Irina H.
