04/02/2026
iubeste-ti aproapele...
de ramona m covrig
( text reloaded)
cat suflet, cata inima si cata minte trebuie sa investesti pentru a atinge indemnul? Si de cata empatie si interes in interesul Lumii este nevoie pentru a reusi.
Cum suna indemnul ,,iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti”, in vremurile noastre, cand Omul nu se prea iubeste pe sine insusi ( desi iubire crede ca se cheama ceea ce isi aplica siesi, cand se da de toti peretii ca o masina de testat centura de siguranta). In realitate, in toate vremurile, omul a fost mereu framantat de propria inferioritate, a fost temator de esec, crud cand a gresit, exagerat in a-si aplica pedepse. Fie nu a invatat iubirea de sine, fie nu a invatat cm sa dobandeasca curajul de a fi imperfect. Mereu s-a miscat prin lume d**a absurditatea principiului ,,daca...atunci...”, iar viata lui e scurta ca un fir de ata, care se intrerupe brusc, fara sa se fi dumirit prea tare in legatura cu sensul vietii. Cumva nici nu se putea altfel, din framantare si inferioritate ne-am plamadit fiecare, pana cand sa fi invatat cate ceva despre lumea din care facem parte, si tot putin am inteles. In mai toate vremurile stilul de educatie parentala a fost stilul autocratic ,, eu te-am facut, eu dispun de tine...”. Asta desparte iubirea de pseudoiubire, aceasta este lectia invatata de copil. Daca in pseudoiubire primeaza conditionarea lui ,, daca...atunci...”, in iubire ,,se desparte fapta si faptas”, iar mesajul este ,, te iubesc chiar si atunci cand esuezi, poate chiar mai mult pentru ca ai mai multa nevoie”. Adlerienii sunt cunoscuti pentru ideile lor despre empatie, egalitate, respectul mutual, sentimentul comuniunii sociale, unicitate, bun simt comunitar ( niste visatori:)
In acest anotimp mohorat al lumii avem nevoie ca de aer de compasiune, grija fata de noi si fata de semeni, iar acestea se pot obtine daca reusim sa trecem de logica noastra privata ( adevarul meu/subiectivitate/aperceptie/ felul meu original de a vedea lumea, oamenii si pe mine in raport cu ei) si sa gasim calea comuna spre delta, acolo unde exista un numitor comun in bunul simt comunitar ( valorile noastre comune).
Sa folosim urechile pentru a auzi/asculta si adevarul celuilalt, fara sa-l devalorizam. Sa folosim ochii si pentru a vedea cm vede aproapele nostru. Sa ne folosim inima pentru a simti ceea ce simte si cel de langa noi. Aceasta este calea spre dezvoltarea si intretinerea empatiei si a sentimentului de a fi impreuna, iar recompensa este sentimentul de a apartine, de a avea un loc ( reversul ar fi ca necunoscand empatia, sa apartii pe minus prin zona neutila a vietii si nici macar sa nu stii!). Curajul, increderea, chiar curajul de a fi imperfect intr-o lume imperfecta, toate provin din sentimentul egalitatii. Iata drumul, iata calea, incepem? Continuam?
,,Iubeste-ti aproapele...” este iata un indemn catre noi, pentru a gasi calea spre iubirea si respectul de sine. Pastrati-va inima calda, altfel o veti schimba pe o piatra de rau frumos slefuita ( dar tot piatra e!)
