10/12/2025
Astăzi celebrez ziua internațională a drepturilor omului pe Pământ,
drepturi care
nu sunt pagini de lege,
sunt respiraţii.
Sunt felul în care fiecare inimă
spune lumii: “şi eu exist.”
Sunt lumina care nu întreabă
ce limbă vorbeşti,
ce culoare porţi în ochi,
pe cine iubeşti
sau în ce vise crezi.
Sunt promisiunea că nimeni
nu trebuie să meargă singur
pe drumuri nedrepte.
Că fiecare pas are demnitate,
fiecare voce are greutate,
fiecare om are un loc
la masa umanităţii.
Sunt aripi invizibile
legate de umerii fiecărui pământean,
şi lumea întreagă devine mai mare
ori de câte ori le deschidem.
este dreptul de a aparține —
de a simți că undeva,
în lumea aceasta mare,
există un spaţiu făcut
şi pentru tine.
Dreptul de a avea un loc,
nu doar pe hartă,
ci în inimile altora,
în povestea lumii,
în rostul dimineţilor.
Dreptul de a fi semnificativ,
de a conta,
de a lăsa urme
într-un univers care te vede.
Dreptul de a avea un martor
la viaţa ta —
un om, o privire, o prezenţă
care să spună: „te văd,
nu treci prin lume nevăzut.”
Şi mai este un drept,
ascuns dar esenţial:
dreptul de a fi încurajat.
De a primi mâna aceea
care te ridică atunci când cazi,
murmurul care spune
„poţi”,
„mergi”,
„eşti capabil”.
Şi dreptul de a avea curaj,
nu născut din forţă,
ci din faptul că nu eşti singur.
Curajul de a începe,
de a continua,
de a străluci
în felul tău unic.
Aceste drepturi nu sunt vis,
sunt temelii
pe care se clădeşte
viaţa fiecărui om
drepturile omului
încep acolo unde un om
îl vede pe altul
ca pe un om.
