02/01/2024
👋 Salut! Prieten al cărților. ☺️ M-am gândit, pentru că știu că de multe ori mi s-a zis că scrierile mele sunt impregnate de gândirea lui Rumi, cel pe care îl citesc foarte des, m-am gândit să deschid 2024 cu o scurtă prezentare a 13 nume de excepție în ceea ce privește istoria minților iluminate din cultura islamică, a misticilor care au oferit lumii o viziune dincolo de granițele existenței fizice. Iată o foarte scurtă prezentare a lor (desigur, Rumi e un maestru pentru mine la fel ca și Saadi) tu, descoperă - ți un maestru printre ei, un maestru care să te inspire terapeutic dincolo de tot ce ai încercat până acum. Ps: Ti-am atașat și poze cu ei, să-ți faci și vizual o idee! 😉
🧔 EL GHAZALI sec XII filozoful sufit care cu opt sute de ani inaintea lui Pavlov, a observat importanța condiționărilor şi a arătat în termeni surprinzător de "moderni" în ce măsură depindem de acestea. Referitor la studiul comportamentului clinic, el face diferența între cunoasterea unui cercetător obişnuit al minții omeneşti care nu îşi dă seama de puterea şi extinderea îndoctrinării științifice și gândirea lăuntrică - intuitivă - ceea ce se observa în spatele a ceea ce pare evident observabil.
Opera lui Ghazali nu numai că antedatează ci, mai ales, depăşeşte tot ceea ce se cunoaşte astăzi in materie Clinică. Ghazali arată nu numai că tot ceea ce oamenii numesc convingere poate fi o stare obsesivă; el afirmă totodată foarte clar, în conformitate cu principiile sufite.
Este una din cele mai uimitoare particularități ale spiritului contemporan: deşi există covârşitoare dovezi ştiinţifice că nu este aşa, omul obişnuit crede că toate convingerile sale sunt determinate fie de inteligența sa, fie de cultura sau de valorile
sale. Tocmai această nechibzuită încredere in propriile forte il induce pe cercetător în eroare pentru că este deosebit de sugestionabil şi "indoctrinabil". În 📘Cartea Cunoașterii el afirmă despre ignoranță : "Oamenii se opun lucrurilor pentru că nu le cunosc."
🧔 OMAR KHAYYAM (1048-1131) a fost un insemnat filozof, om de ştiință și instructor în practica sufită. Numele său e binecunoscut în literatura Europei de vest, mai ales datorită lui Edward Fitzgerald, care a publicat, în era victoriană, câteva din catrenele lui Khayyam intr-o foarte personală versiune în limba engleză. Fitzgerald - la fel ca
mulți savanţi având drept obiect de studiu Orientul - şi-a închipuit că, de vreme ce Khayyam vorbea uneori despre puncte de vedere contradictorii, el însuşi va fi fost victima unui soi de alternare mentală.
Această atitudine, caracteristică de altfel pentru mediile academice, este tot atât de profundă ca aceea a care îşi închipuie că dacă cineva îți arată ceva, trebuie că şi crede lucrul acela; şi că, dacă iți arată mai multe lucruri, trebuie că suferă identificarea cu toate acele lucruri.
Poemele-pilde - Rubaiyatele lui Omar Khayyam, ca şi cele ale altor membri ai şcolii sale, și care au devenit o parte acceptată din materialul didactic al sufismului, se sprijină pe terminologia şi simbolismul specifice sufismului.
În 📘Nectarul Îndurării, el exprimă autoritatea definitivă a unui lucru : "Secretul trebuie ferit de toți ne-oamenii, taina lui trebuie ascunsă de proști!"
🧔 ATTAR DIN NISHAPUR (1145-1221), deşi Attar este unul din cei mai mari maeştri din
literatura clasică sufită, inspirator al lui Rumi, cartea sa 📘Cronica Inteleptilor a trebuit să aştepte aproape şapte secole şi jumătate pentru a fi tradusă in engleză. În ciuda interesului crescând pentru sufism în Occident, un ermitul hindus, dr. Bankey Behari, a fost cel care a publicat şaizeci şi două de fragmente din această carte în 1961. Attar şi-a transmis învățăturile sub formă de biografii ilustrative, pilde, maxime și apologuri care conțin nu numai tâlcuri morale ci mai ales alegorii simbolice descriind anumite trepte in dezvoltarea spirituală a omului. În 📘Graiul Păsărilor, sunt schițate diverse faze individuale ale conştiinţei umane, deşi acestea sunt reprezentate ca şi cm ar aparține mai multor indivizi sau chiar unei întregi comunități. Tema "călătoriei" sau a"căutării" este folosită prin analogie cu treptele succesive pe care trebuie să le urce sufletul omenesc în căutarea desăvârşirii.
Despre absurditate și ignoranță, afirmă : " Ceea ce pare o absurditate și nu e, este de mai mare valoare decât ignoranța omului care o crede absurdă."
🧔MOHIUDIN IBN El-Arabi (1165-1240) este unul din cei mai mari Sufi din evul mediu. Scrierile şi viata lui au modelat adânc gândirea Occidentului și Orientului. Arabii îl cunosc sub numele de Sheik El-Akbar, adică "Şeicul cel Mare", iar Occidentul creştin îl cunoaşte printr-o traducere literală a acestui titlu: "Doctor Maximus". A murit în secolul
al treisprezecelea'. De unde a venit titlul?
Jafar fiul lui Yahya din Lisabona se hotărî să-l
găsească pe acel sufi care era "Polul Vremii" sale, şi pe când era încă tânăr călători la Mecca pentru a-l căuta. Acolo întâlni un străin misterios, un om intr-un veşmânt verde, care, înainte ca Jafar să fi apucat să scoată barem un cuvânt, îi vorbi astfel:
"Tu îl cauți pe Cel mai mare Șeic, Polul Vremii
acesteia. Dar îl cauți la răsărit, în vreme ce el e la
apus. Și în afară de asta mai e un lucru incorect în căutarea ta."
Omul în veşmânt verde îl trimise pe Jafar înapoi
in Andaluzia, pentru a-l găsi pe cel pe care-l numi
Mohiudin, fiul lui El-Arabi, din tribul lui Hatim-Tai.
"El este Șeicul cel Mare."
Fără să spună nimănui de ce îl căuta, Jafar
dădu de familia Tai în Murcia şi întrebă unde se afla fiul lor. Atunci Șeicul îi raspunse: " E important să cauți un lucru în timpul și locul unde e, nu în afara lor."
🧔SAADI din SHIRAZ (1210 -) Greu de găsit cuvinte care să poată descrie exceptionalele înfăptuiri ale clasicului autor, Saadi. Criticii occidentali sunt uluiți că Saadí a putut să scrie 📘Livada (Bostan) şi 📘Grădina de roze (Gulistan), aceste două mari opere clasice, în răstimp de numai doi sau trei ani. Aceste capodopere, cunoscute fiecărui persan şi privite drept realizări excepționale, conțin o bogăție de substanţă
şi o frumusețe poetică ce rămân aproape neegalate. Saadi a fost un om sărac, care în cea mai mare parte a vieții a rătăcit de ici colo pe fața pământului. Învățători i-au fost maeştrii sufiți Gilani şi Suhrawardi.
Caz unic în toată literatura și fără echivalent în cea occidentală, în Grădina de roze Saadi a izbutit să comunice înţelesurile cele mai înalte cu ajutorul unui vocabular şi al unei structuri atât de simple, încât până astăzi această carte e folosită ca un fel de abecedar pentru cine începe să învețe limba persană. În vreme ce la suprafață cartea contine doar nişte povestiri şi aforisme cu tâlcuri morale, în fond, după cm spun cei mai eminenti sufiți, ea ascunde totalitatea celei mai profunde cunoaşteri sufite exprimabile în scris.
Nu se poate spune ce uimire şi admirație simte un cititor, întrezărind perfecta înlănțuire a acestor diverse nivele de material (exoteric şi ezoteric). El afirmă despre Calea cea dreaptă: " N-am văzut vreodată să se răcească omul care ține calea dreaptă." 🧔 al-KHIDR, iluminat apreciat în lumea sufistă, una dintre cele mai respectate figuri. El este menționat în Coran în Șura Al-Kahf, ca slujitor al lui Allah pentru gândirea lui mistică de excepție.
El spune: " Nu-i voi sluji lui Allah ca un muncitor ce așteaptă o simbrie."
🧔 HAKIM Abu'l-Majd Majdūd ibn Ādam Sanā'ī Ghaznavi, (1080 -1131). El a scris poeme mistice și este considerat ca fiind primul care a scris oda lirică ritmată pentru a exprima spiritul mistic al Islamului. În lucrarea 📘 Adevărul și Calea, el scrie :" Calea este lungă pentru că inima ta ezită."
🧔 YUNUS EMRE (1240 - 1321) poet şi gânditor mistic turc, născut în Anatolia, în jurul anuui 1240, autor al unei opere lirice care a avut o covârşitoare infuenţă asupra literaturii medievale turce, în general, şi asupra misticismului sufic al vremii, cu deosebire. Majoritatea scrierior sale au fost elaborate în vulgata – limba populară vorbită în Anatolia timpului, fără însă a ignora şi limbile culte turcă şi persană, în care a lăsat, cu deosebire, scrieri cu un puternic caracter şi conţinut fiosofic şi de introspecţie reflexivă, concentrată, cu precădere pe tematică asupra iubirii divine şi a destinului uman ca fiinţă tranzientă, aflată într-o veşnică şi asiduă căutare a comuniunii cu sacralitatea.“Yunus Emre misticul este numele meu/Fiecare zi care trece îmi ofileşte şi îmi întunecă flacăra/ Iar singura mea dorinţă poate fi spusă în două cuvinte/Tu, Doamne, eşti unicul către care tânjesc,/eşti singurul de care clipă de clipă îmi este dorul cuprins de ardoare” este mărturisirea de credinţă spirituală şi morală a poetului Emre.
🧔 HAKIM JAMI (1414-1492) a fost un geniu care, conştient de acest fapt, a incomodat serios mediul ecleziastic și literar al vremii sale, de vreme ce convenţia decreta că nimeni nu este mare dacă nu prezintă la exterior aparența unei
intense smerenii. În 📘 Cartea Alexandrină a înțelepciunii, Jami arată că transmisiunea ezoterică sufită pe filiera maeştrilor asiatici, numiți Khajagan, era aceeaşi cu cea folosită de către scriitori mistici din apus. El citează ca
maeştri ce au făcut parte din lanțul transmisiunii
inițiatice sufite nume ca Platon, Hippocrat, Pythagora şi Hermes Trismegistos.
Jami a fost discipolul lui Sadedin Kashgari, şeful
Ordinului Naqshbandi, pe care l-a succedat la direcția regiunii Herat din Afghanistan. Pe aceeași linie, el a fost afiliat lui Khaja Obaidullah Ahrar, Generalul Ordinului.
Una din succintele spuse ale lui Jami ilustrează
dificultatea unui maestru sufi, care refuză să primească ucenici pe simplul temei al propriei lor păreri despre ei înşişi: "Căutători sunt destui: dar aproape toți caută pro-priul lor avantaj. Eu unul găsesc prea puțini Căutători de Adevăr."
🧔 HAKIM SANAI (1080-1131) este recunoscut drept maestrul afghan care a folosit cel mai de timpuriu motivul iubirii în sufism. Rumi l-a socotit drept unul din inspiratorii săi.
Unii fanatici religioși au încercat să-l eticheteze drept apostat al Islamului, însă fără succes. De atunci, cuvintele lui au fost deseori folosite chiar de urmașii acelor clerici înguști pentru a veni în sprijinul propriilor lor pretenții. Printr-un proces destul de obişnuit, odată terminologia și organizația sufită îmbrățişate de entuziaştii religioşi, distincția dintre aceştia şi adevărații sufi
a devenit neclară, iar fanaticii au încercat nu odată să susţină că Sanai nu era de fapt un sufi. De ce? Pentru că gândirea lui nu se putea împăca lesne cu religiozitate acestor spirite înguste.
📘 Grădina Fortăreață a Adevărului, una din cele mai de seamă lucrări ale lui Sanai, este compusă în aşa fel încât numeroase pasaje oferă multiple citiri. Această etajare de sensuri creează o schimbare de perspective analogă cu schimbarea de focar la privirea unui şi aceluiaşi obiect.
Citită printr-o anumită serie de metode de interpretare, cartea ne dezvăluie un schelet foarte interesant, aproape un sistem, de material didactic. În 📘Om în somn, afirmă: "Cât timp omenirea rămâne doar un bagaj în lume, va luneca mai departe, ca într-o luntre, în somn."
🧔JALALUDIN RUMI sau Mevlânâ (Maestrul - Învățătorul) (1207-1273), opera majoră a lui Rumi este considerată drept una din
cele mai mari cărti ale lumii și îl face cel mai citit scriitor din toate timpurile. 📘 Mathnavi-i-
Maanavi (Scrieri cu lăuntric înțeles), Conversatiile (Fihi Ma Fihi), Scrisorile (Maktubat), Diwan-ul şi hagiografia Munaqib El-Arifin toate conţin părți importante din învățătura sa.
Rumi îşi sădeşte învățăturile într-o
formulă care le ascunde înțelesul lăuntric tot atât de eficace pe cât îl dezvăluie. Această tehnică îndeplinește funcțiunea de a-i împiedica să experimenteze efectiv pe cei incapabili să folosească materialul predat pe un nivel
mai înalt; de a le permite celor care vor poezie să aleagă poezia; de a-i amuza şi destinde pe cei care vor povești; de a-i stimula intelectual pe cei care prețuiesc asemenea experiente. Dintre toți Sufiștii, Rumi este cel care a dus iubirea în plan transcendent și a învins moartea. Despre moarte și suferință el spune : "Tot ce crezi că pierzi, o să regăsești sub o altă formă."
🧔Shams-i Tabrīzī sau SHAMS din Tabrīzī, maestrul spiritual al lui RUMI (1185–1248) cel care a transformat întreaga viață a lui Rumi cu prezența lui, persanul a cărui moarte rămâne învăluită în mister și care și azi face obiectul multor scrieri și romane. A solvent în jurisprudență islamică în lucrarea 📘 Maqalat (Discursurile) care este o lucrare de excepție privind spiritualitatea și religia el se ridică mult deasupra sensurilor vremii. Invataturile lui Shams Tabriz sunt la fel de actuale si pline de intelepciune divină, el elaborează 25 de legi ale iubirii. El scrie : "Felul cm il vedem pe Dumnezeu este o reflectie a felului cm ne vedem pe noi insine. Daca Dumnezeu aduce in minte mai mult frica si vina, atunci este prea multa frica si vina in noi. Daca il vedem pe Dumnezeu plin de iubire si compasiune, asa suntem si noi."- Legea1
🧔 Al-FARABI Abu Nasr Muhammad (870-950) a studiat medicina, filosofia, matematica si muzica a făcut filosofia islamică cunoscută în toată lumea. El este supranumit "al doilea învățător" după Aristotel, învățătorul prin excelență în lumea arabă. Metafizica lui este de orientare neoplatonică. În lucrarea 📘 Necesitatea Artei și a Elixirului, el este un alchimist al simțurilor și argumentării.
