Sunt Emanuela, femeia care iubeste Iubirea.
Daca ar fi sa aleg din intreaga mea viata un singur lucru care sa ramana al meu pentru totdeauna as alege iubirea deoarece ea este singura care ma face sa ma simt cu adevarat Vie.
In urmă cu mulți ani, la scurt timp după ce l-am întâlnit pe iubitul meu am facut împreună un test psihologic de compatibilitate. Rezultatele au fost uimitoare: părea ca avem compatibilitate aproape 90% în multe din domeniile importante ale personalității.
Totul a fost superb… la început. Fiecare din noi avea acele calități la care celălalt visa de ani de zile. Eram pur si simplu vrăjită! Asta a durat aproape… câteva luni! Apoi a început coșmarul. S-a dovedit că pe lângă multele calități comune, care ne apropiau foarte mult, erau câteva tendințe (nu multe, dar esențiale!) care erau tocmai pe dos. După un an de relație ne despărtisem deja “definitiv” de vreo două ori și ne întorsesem înapoi plângand după câteva zile. Era o melodramă demnă de telenovele!
Au trecut câțiva ani de agonie si extaz. Ajunsesem sa cred ca este genul de bărbat cu care este imposibil să ai o relație normală. Într-una din zile, după o porție bună de plâns, când mă pregăteam pentru o desparțire “foarte definitiva” ;) am pus mâna pe hârtie și creion și am încercat să îmi fac ordine în minte. Am împărțit foaia în două și am scris la dreapta lucrurile bune și la stânga pe cele rele din relația noastră. La sfarșit am tras linie și am adunat. A reiesit că cele bune erau multe și importante, și chiar nu mă simțeam dispusă să renunț la ele. Așa încât am decis să caut o soluție pentru a le rezolva pe cele rele.
Am început să studiez cm reusesc alții să rezolve problemele în relația de cuplu. Am citit multe cărți și am parcurs cursurile câtorva din cei mai renumiți love coach la nivel mondial.
Primii pași de reconectare a relației noastre au fost relativ simpli. După primul curs pe care l-am parcurs am reusit să elimin din comportamentul meu câteva greșeli majore și relația noastră s-a îmbunătățit simțitor.
Apoi a urmat o perioadă lungă în care a trebuit să reînvăț treptat să îmi ocup locul firesc în relație:
– să încetez să fiu hiperactivă
– să îl încurajez să își preia resposabiliățile care îi revin și să îi ofer admirația mea pentru ceea ce face
– să nu mă mai amestec în treburi masculine
– să am grijă de fericirea și împlinirea mea
– să îl ajut să înțeleagă ce îmi place și ce nu fara a-l critica
– să îi respect masculinitatea și să descopăr că puterea mea feminină este diferită de puterea lui masculină și ele nu intră în competiție.
Nu a fost simplu…
Dar treptat relația noastră a început să se apropie din ce în ce mai mult de acea iubire la care visam dintotdeauna.
Partea interesantă este că iubitul meu, fiind prin natura sa o persoană foarte înclinată către științe exacte, nu a avut niciodată răbdare să citească ceva pe aceasta temă iar eu nu a am încercat niciodată să îl conving să facă el însuși anumite acțiuni pentru armonizarea relației.
Transformarea în relația noastră a apărut firesc, ca urmare a modului în care eu m-am transformat…
