Iulia Stoian - psihoterapeut, analist comportamental

26/03/2026

Yikes

18/03/2026

In memoriam

23/02/2026

❗Avertisment: articolul conține informații cu un puternic impact emoțional!

PressOne a intrat în posesia unei înregistrări integrale din cadrul unei ședințe de psihoterapie ținută de dr. psiholog Ion Duvac, membru în Comisia de Deontologie și Disciplină a Colegiului Psihologilor din România.

Ședința a durat două ore, iar din primele minute de interacțiune, Ion Duvac se adresează clientei sale cu „ești o bunăciune în draci”, care trebuie să învețe să facă s*x „de calitate”, ca să nu mai fie tristă și chiar să scape de depresie. Femeia a venit să vorbească despre stilul ei de atașament, pe care îl consideră problematic.

În primele minute ale întâlnirii, Duvac îi pune diagnosticul de tulburare de personalitate borderline și mută discuția către viața ei s*xuală, pe care o indică drept cauză a comportamentului ei.

O întreabă dacă știe să facă s*x de calitate, îi cere să îi descrie pozițiile s*xuale preferate, cele mai lungi „partide de s*x”, tipurile de orgasme pe care le-a experimentat și dimensiunea labiilor.

În final, îi cere ca la următoarea ședință să vină cu o poză cu vaginul ei, pentru că „există o corelație între nota pe care o dai la păsărica ta, aspectul fizic total, și alegerile pe care le faci”.

PressOne a discutat și cu alte trei femei care au interacționat cu Duvac. Una dintre ele i-a fost angajată, două l-au abordat pentru terapie, iar o alta a fost audiată de acesta în cadrul Comisiei de Deontologie și Disciplină a Colegiului Psihologilor, după ce a depus o sesizare pentru abuz terapeutic. Toate reclamă același lucru: hărțuire s*xuală.

Redacția a încercat să obțină un punct de vedere și de la Ion Duvac, însă acesta a refuzat să ne răspundă la întrebări. În același timp, a încercat să pună presiune pe redacție pentru a nu publica articolul.

✍ Investigație de Luiza Popovici
🔗 Citește, pe larg, în linkul din comentarii.

14/12/2025

A common assumption is that throughout history, people have experienced the same basic range of emotions. A radical field of history now challenges this assumption, Gal Beckerman reports. https://theatln.tc/93LEvySV

People tend to imagine that other people “have the exact same set of emotions that we have,” Beckerman writes. “We perform this projection on any number of human experiences: losing a child, falling ill, being bored at work. We assume that emotions in the past are accessible because we assume that at their core, people in the past were just like us, with slight tweaks for their choice of hats and of personal hygiene.”

Rob Boddice, a leader in the field of the history of emotions and senses, mistrusts this universalism, a philosophy that emerged during the Enlightenment, when European intellectuals began to assume that all people share a common nature. Many critics now understand that they were attempting to exert power and order over a world that had recently become bigger and stranger. “By the time we get to our current globalized culture, in which a Korean thriller can win Best Picture at the Oscars and Latin pop stars dominate the U.S. charts, the notion that our emotional registers are all essentially alike feels self-evident,” Beckerman continues.

“Boddice starts with the opposite premise, that we are not the same,” Beckerman writes. “Rather than being a constant—extending across space and time—human nature for Boddice is a variable and unstable category, one with infinite possible shades.”

Although his approach might seem “squishy and postmodern,” Beckerman writes, Boddice’s research layers his own thinking on top of the most recent advances in neuroscience.

At the link, read more about the field of study that is pushing historians to reconsider their assumptions about the people of the past.

🎨: Nicolás Ortega

06/12/2025

Where the magic happens

30/11/2025

Family estrangement—the process by which family members become strangers to one another, like intimacy reversed—is still somewhat taboo. But, in some circles, that’s changing. In recent years, advocates for the estranged have begun a concerted effort to normalize it. Getting rid of the stigma, they argue, will allow more people to get out of unhealthy family relationships without shame. There is relatively little data on the subject, but some psychologists cite anecdotal evidence that an increasing number of young people are cutting out their parents. Others think that we’re simply becoming more transparent about it.

However, some critics think the movement has gone too far. Few would argue that one should continue a relationship with a parent when it involves physical or s*xual abuse. And yet many estrangements happen for other reasons, including emotional abuse or toxic behavior or differences in world view. It can sometimes be unpleasant, even horrible, to hang out with your parents. And yet severing ties can also cause harm. What is lost when we render our families optional?

In interviews with nearly a dozen people who have little or no contact with certain family members, Anna Russell heard a wide range of explanations. For some, going no contact felt like a weight lifted. But, the newfound freedom also came with guilt. Is the movement a much-needed corrective, or a worrisome change in family relations? Read more: https://newyorkermag.visitlink.me/wKHn3K

20/11/2025

Does psychology truly improve wellbeing? In this 1960s video, the social psychologist, psychoanalyst and philosopher Erich Fromm questions whether the establishments of psychology and psychiatry are truly concerned with wellbeing, or merely with making people adjust to an ‘insane’ system.

Does psychology truly improve wellbeing? Or merely help us adjust to an ‘insane’ system? Erich Fromm on mental health in 1960

10/10/2025

Am avut invitați speciali la eventul pentru World Mental Health Day

10/10/2025

11/07/2025

26/06/2025

Litiul este standardul de aur în tratamentul tulburării afective bipolare. Dar, de ani de zile, pacienții din România nu mai pot să-și procure rețeta din farmacie. Pentru industrie, nu a fost suficient de profitabil. Pentru autorități, nu a fost suficient de important.

27/05/2025

Astazi sarbatorim ziua psihologului, se implinesc 21 de ani de cand avem legea prin care s-a reglementat aceasta meserie in Romania.

Am dreptul de libera practica de aproape 15 ani dar am inceput sa lucrez acum 20 de ani ca terapeut ABA (analiza aplicata a comportamentului). Cariera mea are aproape tot atatia anisori ca aceasta meserie.

Cred ca cel mai mult ma bucura faptul ca, desi institutiile statului nu acorda deloc atentia cuvenita acestei meserii (mai ales celor care au nevoie sa beneficieze de astfel de servicii), ba chiar pun bete in roate la fiecare pas, nu au reusit sa ma faca sa imi pierd motivatia sau sa regret alegerea facuta. Nu regret nici macar decizia relativ recenta de a diminua activitatea la cabinet drastic pentru a putea accepta rolul de wellness lead la o corporatie. Dar asta pentru ca stiu ca ma voi intoarce, pentru ca am reusit sa descopar in mine resurse pe care nici nu le banuiam si pentru ca am reusit sa aduc psihoterapia intr-o corporatie.

Le multumesc tuturor celor care mi-au acordat increderea si am putut astfel sa lucram impreuna- parinti, copii, ONG-uri, terapeuti ABA, profesori, educatori, logopezi, clinici , medici psihiatri pentru adulti si copii, tuturor clientilor.

Le urez la multi ani frumosi colegilor de meserie! Si ii indemn pe toti sa isi faca meseria cu respect fata de oameni.