Plafar Diham

21/03/2022

Suntem in renovare. Ne cerem scuze pentru neplacerile create. Va asteptam sa reveniti din data de 28.03.2022.
Multumim!

26/03/2020

Papadia face parte din familia Asteraceae.Originara din Europa si Asia, papadia este o planta cunoscuta si folosita de mii de ani pentru tratarea diferitelor boli. Astfel, medicina traditionala o utilizeaza pentru tratarea afectiunilor ficatului, dischinezii biliare, colecistite, stimularea secretiilor pancreatice, indigestii, afectiuni hepatice (insuficienta hepatica, hepatite, congestie hepatica) si splinei, litiaza renala si biliara pentru tratamentul hepatitei.
Contribuie la
- sustinerea producerii si eliminarii bilei;
- sustinerea secretiilor digestive (gastrice, pancreatice si intestinale);
- cresterea poftei de mancare;
- eliminarea lichidelor retinute in exces in corp;
- normalizarea tranzitului intestinal incetinit;
- detoxifierea organismului;
- protejarea celulelor impotriva stresului oxidativ.

ACTIUNI: tonic amar, coleretic si colagog, stimulent al secretiilor exocrine (salivare, gastrice, pancreatice si intestinale), eupeptic, laxativ, diuretic, diaforetic, depurativ, antiinflamator, antioxidant, hipoglicemiant, antitumoral, creste pofta de mancare.

Povestea de seara

Piticul

– Vă amintiţi de acel pitic care de săpun s-a-mpiedicat şi s-a înecat?
– Acela care făcea baie într-un ibric?
– Da, dragii mei ascultători, acela.
– Sigur că ne amintim. Bietul de el!
– Ei, nu fiţi trişti. Am să vă spun că piticul a fost readus
la viaţă de un puf de păpădie şi a avut parte de multe întâmplări amuzante.
– Povesteşte-ne, povesteşte-ne, te rugăm, strigă în cor glasuri cristaline de copii.
– Bine. Aşezaţi-vă în jurul meu şi fiţi atenţi... înainte mult mai este...
Când piticul s-a înecat, vestea a fost dusă până la nori şi la soare şi la stele şi la păsări migratoare de către insectele voioase, care îi erau prietene şi-l vizitau mereu. Pentru câteva minute norii s-au întristat şi cerul a fost acoperit de o plapumă cenuşie din care au început să curgă lacrimi rare sub formă de picături de ploaie. Erau atât de sărate încât locul unde au căzut s-a uscat în scurt timp.
Natura era lipsită de culoare şi de sunete. Totul amuţise în jur. Într-un colţ, o păpădie necăjită, care îl iubise mult pe pitic, participase la exerciţiile lui de gimnastică în fiecare dimineaţă, la toate năzbâtiile făcute cu ceilalţi amici de-ai lui, nu a simţit când o pală de vânt uşor i-a furat din petale şi puful de păpădie a ajuns deasupra piticului.
Zărind nările, puful a considerat că e interesant să exploreze acel labirint, aşa că nu a stat mult pe gânduri şi zdup, în nările înguste ale piticului. Şi au călătorit prin întuneric până au ajuns la faringe, un segment din corp în formă de pâlnie.
– Hmm... ce interesant! Un alt tub, ia să văd unde duce, îşi zise puful, şi porni pe laringe, apoi pe traheea inelată.
He-he-he, ce haios, e o adevărată aventură să călătoreşti în corpul unui pitic. Hopa, se întâmplă ceva. Pe unde să o iau acum?
– De ce nu mai ştia încotro să o ia? au întrebat în cor copiii ce ascultau cu gurile căscate, numai ochi şi urechi.
– Pentru că traheea, un tub prin care aerul ajunge la plămâni, locul unde este lăsat oxigenul luat de la plante şi de unde iese dioxidul de carbon, un gaz otrăvitor pentru organism, se ramifică în două tuburi, numite bronhii: una dreapta, pentru plămânul drept, şi una stângă, pentru plămânul stâng.
– Aaaa... şi pe unde a luat-o puful? întrebă tare curios un băieţel isteţ.
– Pe unde aţi vrea să îşi continue traseul?
– Pe partea dreaptă, aduce noroc, ştiu eu dintr-o altă poveste, grăi o fetiţă cu părul ondulat.
– Binee, aşa să fie... aşadar, puful se îndreptă spre partea dreaptă şi a ajuns la plămânul drept.
– Vaaai, ce nenorocire, mă înec. Ajutttooor, strigă cu toată puterea puful.
Căutând o ieşire, puful a fost zguduit puternic, lovit de pereţii plămânului, şi scos afară. Gâdilându-l pe pitic, acesta îşi revenise, scuipând toată apa din plămâni. Puful a stat ceva vreme la soare, ca să se usuce, şi să poată zbura din nou.
– Oauu... ce revenire spectaculoasă! exclamă o fetiţă subţirică, care îşi ţinea obrajii sprijiniţi în palmele micuţe.
– De aceea e bine să păstrăm legatura cu natura. Nu se ştie niciodată ce plantă sau animal ne poate salva dintr-un necaz, adăugă un copil cu năsucul cârn.
– Sigur că da. Foarte bună observaţia ta, Andrei! Pentru a vedea ce aventuri au urmat cu piticul care şi-a revenit de la înec, va fi necesar să ne întâlnim mâine seară! Noapte bună, dragi copii. Vise plăcute, îngerii să vă sărute!

25/03/2020

Calciu
Calciu din sursă naturală (cochilii de stridii, scoici, alga calcaroasa).
Pulberea din cochilii de stridii, scoici sau alga calcaroasa, este o sursă naturală de calciu ușor asimilabil.Calciu este un nutrient esențial,necesar organismului în fiecare zi.
Menține sănătatea oaselor și dinților,influențează benefic activitatea inimii,a vaselor de sânge,a sistemului nervos central și periferic,a sistemului muscular,reduce riscul apariției osteoporozei,restabilește echilibrul mineral al organismului. Vitamina D3 are un rol important în reglarea nivelului calciului și fosforului în organism și în mineralizarea oaselor.

Povestea de seara!

Batranul si marea

Pe o alee veche, pietruită şi străjuită de copaci bătrâni, ursuzi şi deşi, se zăreşte o căsuţă părăginită. Cândva fusese primitoare, îngrijită, atrăgătoare. Pe prispă stă o pisică şi-şi face toaleta, iar la câţiva paşi mai încolo se află cuşca unui căţel, ce stă plictisit pe burtă şi mişcă din când în când din urechi.
Perdeaua de la una dintre ferestre este dată la o parte de o mână osoasă, cu degete subţiri şi tremurânde. Chipul trist şi brăzdat de riduri al unui bătrân se iveşte timid. Sprâncenele sunt adunate deasupra nasului drept, iar ochii strălucesc ca nişte licurici în noapte din cauza lacrimilor adunate sub streaşina pleoapelor grele de ani, de dor, de singurătate.
– Nu am de ce să mai trăiesc! Nu am pentru cine, şopti bătrânul.
Cu paşi apăsaţi, ieşi din casă, luând undiţele din colţul prispei, fără a se uita împrejur. Se îndreptă agale spre mare, în zona digului. Căţelul porni plictisit şi somnoros după stăpân.
– Ce poftă de viaţă ai şi tu, Grivei. Dacă aş fi un stăpân vesel şi jucăuş, ai avea altă stare, dar aşa...
Bătrânul Avram a mers tăcut până la dig. S-a aşezat liniştit, şi-a ordonat undiţele, şi s-a pus pe aşteptat. Gândurile au început să zboare hoinare, îndreptîndu-se spre nori, spre valuri, spre soarele ce îşi modifica poziţia pe cer.
– Dac-aş fi avut un copil, viaţa mi-ar fi fost senină, iar bătrâneţea frumoasă şi uşoară.
Din valuri se auzi o voce caldă, suavă, melodioasă.
– Îţi doreşti un copil acum la bătrâneţe?
– Ei, oricine ai fi, nu ai dreptul să glumeşti pe seama unui om bătrân şi trist.
– Dar nu glumesc. Vorbesc foarte serios.
– Da, îmi doresc un copil, căruia să-i las agoniseala mea de o viaţă.
- Bine, atunci mergi pe malul mării şi caută cea mai mică, mai murdară şi mai firavă scoică. O iei acasă, o speli, o laşi într-un pahar cu apă şi te rogi întreaga noapte să ai un copil. Dimineaţa, dorinţa ta va fi împlinită.
Vocea se stinse, iar fumul cu o formă ciudată de deasupra mării a dispărut.
Bătrânul a rămas uimit şi, cu sufletul bucuros şi zâmbetul pe chipul ridat, a pornit în căutarea scoicii. Cu multă atenţie, privind scoicile ieşite în cale, căci parcă le auzea chemându-l: „Aici sunt! Pe mine mă cauţi! Eu sunt scoica ce îţi este hărăzită!“, Avram a căutat până la căderea serii. Era speriat că nu va găsi ce trebuie, când, dintr-odată, la vârful piciorului, o scoică extrem de mică, cât gămălia unui ac, spera să nu fie călcată de piciorul uriaş.
– Draga de tine! grăi bătrânul. Vei merge cu mine şi te voi îngriji.
Avram aşeză scoica într-o batistă şi o ţinu cu atenţie în palmă, să nu o strivească. Mergea grăbit, aproape alergând. Acasă, a spălat cu dragoste şi multă grijă scoica, ce strălucea văzând cu ochii. A lăsat-o într-un vas cu apă şi a stat toată noaptea în genunchi rugându-se din tot sufletul, cu lacrimi şiroind pe obraji, pentru îndeplinirea dorinţei sale. Oboseala şi plânsul l-au epuizat, astfel încât zorii zilei l-au găsit dormind. Razele jucăuşe ale soarelui îi mângâiau faţa, şi s-a trezit. Speriat, s-a îndreptat spre locul unde lăsase vasul cu scoica. L-a privit atent, dar scoica nu mai era acolo.
Învârtindu-se din colţ în colţ, bătrânul ajunse pe prispă.
– Bună dimineaţa, tată, se auzi o voce plăcută. M-am gândit să-ţi fac o surpriză şi am început să deretic prin curte, căci nu vroiam să te trezesc.
Lui Avram nu-i venea a-şi crede ochilor. O mândreţe de fată stătea înaintea lui şi tocmai ce-i spusese „tată“. Dorinţa i se împlinise.
Pe zi ce trecea, casa strălucea de curăţenie, mâncarea era gustoasă, iar bătrânul era tot mai fericit. Pisica şi Grivei erau alintaţi şi jucăuşi. Acum aveau cu cine se juca. Fata şi bătrânul mergeau zilnic pe malul mării.
Cerul, valurile, scoicile, peştii.... îi iubeau pe copilă şi pe bătrân. Fericirea din ochii lor, zâmbetul şi candoarea fetei alinau dureri şi tristeţi.
Puterea gândului şi a împlinirii este miraculoasă!!!

24/03/2020

Cicoarea reglează secreţia de insulină şi previne accesele de hipoglicemie, care sunt precursoarele diabetului.
Cicoarea este indicata si in obezitate iar printre primii oameni de ştiinţă care au observat proprietăţile benefice ale cicorii în tratamentul obezităţii se numără şi doi români: celebrul farmacist Ovidiu Bojor şi medicul Octavian Popescu. Extractul de cicoare este singurul remediu natural cunoscut care ajută la menţinerea delicatului echilibru între secreţia de hormon al foamei (grelina) şi cel al saţietăţii (leptina), ceea ce explică extraordinarele sale efecte benefice în cura de slabire.
Asigura o digestie bună prin faptul ca zaharurile nedigerabile din rădăcina de cicoare stimulează formarea de bacterii prietenoase de tip bifidus în colon, creşte biomasa fecalelor şi conţinutul lor de apă, stimulează peristaltismul intestinal, îmbunătăţind eliminarea fecalelor.
Cicoarea este recomandata si în cazuri de hipocalcemie. Deşi conţine o cantitate de calciu mică, aproape infimă, totuşi este un excelent remediu contra hipocalcemiei. Secretul său este că favorizează asimilarea acestui mineral din alte alimente (cum ar fi lactatele, migdalele, nucile, soia, broccoli, spanacul etc.).
Cafeaua de cicoare este un tonic excelent si cu siguranta cel mai plăcut preparat obţinut din această plantă, se obţine din rădăcina de cicoare, prăjită şi apoi măcinată. Este o pulbere închisă la culoare, cu efecte tonice digestive şi nervoase, folosită adesea ca substitut de cafea. Are efecte extraordinare, deoarece cafeaua de cicoare combate oboseala şi ajută la concentrare. În plus nu vei avea probleme cu somnul, deoarece nu conţine cofeină, calmează durerile abdominale, te scapă de constipaţie, stimulând digestia, protejează ficatul şi fierea, ajută la detoxifierea organismului şi este recomandată persoanelor care doresc să slăbească. O cafea de cicoare preparata cu lapte de soia sau lapte de migdale este o sursa de sanatate.

23/03/2020

si atunci ce poate fi mai plăcut decât să te odihneşti în fotoliu, citind o carte, sorbind o cană de ceai? Iată câteva plante care au rolul de a te relaxa, atunci cand te simti cuprins de anxietate si stres.

Ceaiul de roiniţă tratează depresia cauzată de suprasolicitarea de fiecare zi, îmbunătăţeşte memoria, este un remediu excelent în nevrozele cardiace, în stări de anxietate, stări depresive, combate insomnia şi migrenele. Ceaiul de roiniţă scade tensiunea arterială, linişteşte sistemul nervos, băut fierbinte scade febra şi te linişteşte atunci când eşti răcit, calmează stările tensionate şi combate probleme digestive care sunt asociate cu stresul.

Ceaiul de mentă are o puternică acţiune antistres, combate simptomele cauzate de anxietate şi stress: durerile de cap, migrenele, deranjamentele stomacale cauzate de stări nervoase. Băut înainte de culcare, relaxează, calmează şi induce starea de somn odihnitor. Totodată, întăreşte sistemul imunitar, este eficient în caz de greaţă, stări de rău, calmează colicile sugarilor şi este eficient în caz de diaree.

Ceaiul verde este considerat un ceai anti-stres datorită conţinutului de teanină, un compus care calmează nervii. El poate înlocui cafeaua, este un mod de a da jos kilograme în plus, te scapă de stres şi detoxifică organismul, dacă se consumă nu mai mult de una două ceşti pe zi. Ceaiul verde conţine cafeină, este recomandat să nu se bea seară, pentru că există riscul să alunge somnul.

Sunătoarea este folosită de mii de ani ca şi antidepresiv natural, cu reale calităţi în vindecarea bolilor nervoase, a stărilor de depresie, indispoziţie şi pesimism. Ceaiul de sunătoare are efect relaxant asupra psihicului, reduce anxietatea, stresul şi combate insomnia, băut seara înainte de culcare face somnul liniştit şi odihnitor. El combate depresia, este eficient în perioadele foarte solicitante, induce optimism, vioiciune şi un tonus pozitiv.

Ceaiul de tei este un remediu natural pentru stres şi insomnie. Florile parfumate sunt printre cele mai cunoscute leacuri naturale cu efect calmant şi liniştitor. Băut seara înainte de culcare, ceaiul de tei este relaxant, calmant, uşor sedativ, liniştitor, parfumat, alungă insomnia, este apreciat ca o băutură magică, ideală pentru un somn liniştit şi odihnitor.

Ceaiul de muşeţel este perfect seara înainte de culcare, după o zi grea şi istovitoare, induce un somn liniştitor şi odihnitor.

Ceaiul de păducel linişteşte şi vindecă inima. Aceste flori sunt apreciate ca fiind cel mai puternic medicament în tratarea bolilor de inimă şi a bolilor cardio-vasculare. Ceaiul din flori de păducel este liniştitor, combate insomnia, anxietatea, stresul, stările de emotivitate excesivă, este benefic pentru persoanele care suferă de atacuri de panică şi tristeţe. E recomandat persoanelor care acuză simptome cardio-vasculare, pentru că dilată vasele de sânge, scade tensiunea arterială şi întăreşte inima.

23/03/2020