28/07/2025
Nu toți oamenii pot fi întâlniți acolo unde tu ești pregătit/ă să fii — și asta este în regulă.
Uneori, conexiunile autentice apar doar atunci când ambele persoane sunt pregătite să se întâlnească cu adevărat, indiferent dacă este vorba despre un prieten, partener de cuplu sau un membru al familiei.
În foarte multe dintre discuțiile din cabinet apare după un timp întrebarea: “ok, am început sa conștientizez și la un moment dat am simțit efectiv ca nu mai pot face lucrurile la fel, ca nu mai pot tolera anumite comportamente, că nu ma mai regasesc în anumite relații. Dar ce fac acum? După ce am setat anumite limite, celelalte persoane nu au putut sa înțeleagă și au răspuns cu victimizarea, blamare și așa mai departe. Și, deși rațional înțeleg că așa e corect față de mine, tot mă cuprinde neliniștea și vinovăția.
E un proces de adaptare emoțională, iar vinovăția vine din vechile tipare.
Este firesc să te simți așa, mai ales când ai învățat că a pune limite înseamnă pericol sau respingere. Dacă ai fost pedepsit/ă sau invalidat/ă când o făceai, acum creierul tău încă percepe acest gest ca fiind riscant, deși acum ești adult și ai ocazia să iei propriile decizii.
Tendința de a analiza intens înainte și după
— vine din nevoia de a evita un pericol perceput — să nu greșești, să nu superi, să fii "în siguranță relațional". Dar, de fapt, această analiză te menține în tensiune și îți consumă energia.
Astfel că a pune limite devine și mai greu când te lovești de persoane care nu au capacitatea emoțională sau disponibilitatea să se uite la propriul proces. Iar când nu-și pot asuma, tind să răspundă cu defensivitate, negare, cu victimizare sau chiar blamare.
Asta nu înseamnă că ai greșit. Înseamnă doar că ești în contact cu cineva care nu poate înțelege acest tip de relație autentică cu deschidere și respect.
Uneori, ne aflăm în puncte diferite, cu ritmuri și nevoi care nu se aliniază. Nu înseamnă că acele relații sunt mai puțin importante, ci pur și simplu că drumul fiecăruia este unic și timpul potrivit diferă. Acceptarea acestui fapt ne eliberează și ne permite să ne păstrăm respectul pentru noi înșine și pentru ceilalți.
Ce e important pentru tine:
- Să-ți amintești că validarea propriei trăiri nu depinde de înțelegerea celuilalt;
- Să accepți că asumarea și autoreflecția sunt semne de maturitate, nu o regulă generală;
- Să-ți dai voie să fii autentic/ă, chiar dacă cealaltă persoană nu a înțeles sau nu a răspuns cm ai fi avut nevoie.
Procesul începe prin înțelegere, continuă cu asumarea sinceră a ceea ce trăim și, treptat, ne duce spre împăcarea cu nevoile noastre, cu noi înșine.
Cel mai mare război este cel cu propria persoană, iar adesea este și cel mai greu de câștigat.
Cu gânduri bune,
Psihoterapeut Loredana Fetca (Marin)
