Mihaela Radu - Cabinet de Psihologie si Psihoterapie

Mihaela Radu - Cabinet de Psihologie si Psihoterapie - BUCURESTI - Str. Batistei nr. 35 - (Marti)

Programari pentru cabinet sau pentru servicii on-line prin SMS, sau la tel. 0745 476 098

Cabinet Individual de Psihologie

https://www.discovery-romania.ro/circuit-autocar-turcia-2025/
29/07/2025

https://www.discovery-romania.ro/circuit-autocar-turcia-2025/

Un cocktail pe plajă la Marea Egee sau forfota și aromele mirodeniilor dintr-un bazar turcesc autentic? În această vacanță nu e nevoie să alegeți pentru că veți avea parte de ambele! Vă invităm într-o călătorie ce îmbină două laturi ale Turciei care au consacrat-o ca destinație tu...

21/07/2025

Stii cand zici ca fiica-ta nu are nimic, e pentru ca tu nu vrei sa ai nimic. Surpriza, ai!
- iulie 21, 2025

Arborele genealogic al creierului defect: O saga ereditară cu sinapse (Ce au în comun ADHD-ul, dislexia și anxietatea? Răspuns: rudele proaste din ADN.)
Imaginează-ți o rețea neuronală ca un arbore genealogic. Dar în loc de fotografii în sepia cu străbunici în uniforme prăfuite, ai aici sinapse vechi care fac glume proaste cu dopamina, alele dominate de impulsivitate, și un cromozom 15 care zice din spate: „Eu ți-am dat asta, ce te plângi?”.

Din ce în ce mai multe studii arată că majoritatea tulburărilor neuropsihice NU apar din senin. Nu sunt mofturi, nu sunt „epidemii TikTok” și nici „copii răsfățați” – sunt moșteniri genetice. Uneori, „banale” și tăcute ca niște rude de la țară care ți-au trimis anxietatea prin poștă de la 5 ani.

ADHD – Rădăcini adânci și ramuri netăiate

Un studiu publicat în Nature Genetics (2022) arată că peste 74% din cazurile de ADHD sunt explicate genetic. Mai exact, e o combinație între variante genetice comune și o sensibilitate crescută la stimuli. ADHD-ul nu e despre lipsa de voință, ci despre un creier care nu reglează eficient dopamina – iar gena DRD4 (aia cu receptorii de dopamină) are un rol-cheie.

Ceea ce e și mai fascinant? Peste 80% dintre adulții cu ADHD nu sunt diagnosticați, iar mulți sunt confundați cu „personalități intense”, „gânditori divergenți” sau „oameni care încep 20 de lucruri și termină două”. Și nu, nu se termină în copilărie. Se transformă în uituci cronici cu deadline-uri ratate și cuvinte înghițite în ședințe.

Dislexia – Ereditate, nu lene la citit

Dislexia e una dintre cele mai stigmatizate tulburări, deși are o componentă genetică puternică, demonstrată în studii de gemeni și în identificarea unor gene specifice, precum DCDC2 și KIAA0319. Ea afectează între 5 și 12% din populație, iar șansele ca un copil dislexic să aibă un părinte dislexic sunt de până la 50%.

Este o altă dovadă că „sistemul” de învățare – adesea construit pentru creiere neurotipice – nu e prietenos cu varietatea neuronală. Dislexia nu e o eroare, e o variantă. Una care adesea vine la pachet cu creativitate explozivă și gândire vizuală, dar care e taxată în școală ca „prostie”.

Anxietatea și depresia – moștenirea grea a hipervigilenței

Ce zici de depresie și anxietate? Sunt ele doar reacții la stresul vieții moderne? Nu. Sunt și predispoziții genetice activate de mediu. Cercetările arată că anxietatea generalizată are o ereditate estimată între 30 și 50%, iar depresia majoră în jur de 40%, cu implicarea clară a axei serotoninergice și genelor precum 5-HTTLPR.

Mai rău e că aceste tulburări sunt camuflate de multe ori în familii întregi care consideră „frica permanentă” sau „stările de tristețe profundă” ca pe o parte firească din viață – așa că se transmit transgenerațional, ca și farfuriile de porțelan, dar fără niciun ghid de utilizare.

Știința lovește cu date, nu cu metafore:

1 din 3 cazuri de depresie apare într-un context familial afectat.

70% dintre persoanele cu dislexie au cel puțin un părinte cu dificultăți similare.

Aproape 60% din tulburările neurodezvoltamentale se suprapun (comorbiditate) – adică arborele tău genealogic nu are doar o cracă problematică, ci o pădure întreagă.

Ce urmează?

Poate un test genetic nu ne oferă încă un diagnostic clar pentru toate aceste tulburări. Dar știința a început să vadă tipare. Și asta înseamnă că tratamentul, intervenția, acceptarea și acomodările personalizate nu mai pot fi amânate.

Nu, nu ești defect. Dar e posibil să fii produsul unui arbore genealogic cu rădăcini în cortexul prefrontal și cu ramuri crescute în anxietate.

14/07/2025

Un cocktail pe plajă la Marea Egee sau forfota și aromele mirodeniilor dintr-un bazar turcesc autentic? În această vacanță nu e nevoie să alegeți pentru că veți avea parte de ambele! Vă invităm într-o călătorie ce îmbină două laturi ale Turciei care au consacrat-o ca destinație tu...

09/07/2025

Mii de mulţumiri celor mai noi fani activi! Podoleanu Liliana, Ileana Motescu

21/04/2025

👀 Cum recunoști un atac de panică?❓

😨 Atacul de panică este o experiență intensă și copleșitoare, caracterizată de o teamă bruscă și inexplicabilă. Poate apărea aparent din senin sau în contextul unor situații stresante. ⚠️ Recunoașterea simptomelor este esențială pentru a ști cm să acționezi, fie pentru tine, fie pentru cineva apropiat. 🧠

📋 Simptomele unui atac de panică

Un atac de panică durează, de obicei, între 5 și 20 de minute, dar senzațiile pot părea mult mai prelungite. ⏳ Iată cele mai frecvente simptome:

🫀 Fizice:

Palpitații sau bătăi rapide ale inimii. ❤️
Senzație de sufocare sau dificultăți de respirație. 😤
Transpirații excesive sau frisoane. 💦❄️
Durere sau disconfort toracic (adesea confundate cu un atac de cord). 🫁
Amețeli sau senzația de pierdere a echilibrului. 🌀

🧠 Emoționale și cognitive:

Frică intensă de pierdere a controlului sau de „a înnebuni”. 😰
Senzația de pericol iminent, fără un motiv real. 🚨
Detașare de realitate sau de sine (derealizare/depersonalizare). 🫥

➩ Ce cauzează un atac de panică?❓

Deși atacurile de panică pot apărea aparent fără motiv, ele sunt adesea declanșate de:

Stres acumulat sau evenimente traumatice. ⚡
Fobii specifice (cum ar fi frica de spații închise sau aglomerații). 🚪 👥
Dereglări hormonale sau afecțiuni medicale, cm ar fi hipertiroidismul. ⚕️
Consumul excesiv de cofeină sau alte substanțe stimulante. ☕ 💊

🧘 Cum să reacționezi în timpul unui atac de panică?

Respiră controlat: Inspiră profund pe nas, numără până la 4, apoi expiră încet. Repetă până când senzația de sufocare scade. 🫁

Reamintește-ți că e temporar: Chiar dacă senzațiile sunt intense, atacul de panică nu durează și nu pune viața în pericol. ⏱️

Focalizează-te pe realitate: Concentrează-te pe un obiect din jur, repetă-ți un cuvânt calmant sau descrie în detaliu lucrurile din proximitate. 🎯

Caută sprijin: Dacă ești singur, contactează o persoană de încredere pentru a te ajuta să te calmezi. 📞

🩺 Când să ceri ajutor medical?

Dacă atacurile de panică devin frecvente sau interferează cu activitățile zilnice, este important să consulți un medic sau un terapeut. 👩‍⚕️ Terapia cognitiv-comportamentală și anumite tratamente medicamentoase pot ajuta la reducerea intensității sau frecvenței atacurilor. 💊🧠

08/04/2025
02/04/2025
19/03/2025

Răzvan Vasile – Legătura Dintre Bolile Emoționale și Cele FiziceÎn acest episod special, l-am avut alături pe Răzvan Vasile. Abordarea sa combină cunoștințe ...

23/02/2025

20/02/2025

Îmi amintesc și acum, de parcă s-ar fi întâmplat ieri.

Tata țipă din nou.

Mă ascund sub masă și îmi țin respirația. O să înceapă. O să fie ca data trecută. Poate și mai rău. Îi aud glasul mamei, încercând să-l liniștească. Dar știu că nu merge niciodată.

Trebuie să fac ceva.

Îmi ies încet de sub masă, cu inima cât un purice. Îi văd umbra proiectată pe perete, mâinile agitate, pașii grei pe podea. Mă pun între ei. Dacă sunt aici, poate se oprește. Poate mă vede și își amintește că sunt copilul lui.

Dar furia lui e mai mare decât mine.

CÂND COPILUL DEVINE SCUT

Nu știu exact când am început să fac asta. Nu-mi amintesc prima dată când mi-am strâns frații în brațe și le-am șoptit: „E în regulă, sunt aici.” Nu-mi amintesc prima dată când i-am șters lacrimile mamei, în loc să-mi șterg propriile lacrimi.

Dar știu sigur că nu mai știu să fiu copil.

La școală, profesorii îmi spun că sunt „matur pentru vârsta mea.” Colegii mă întreabă de ce sunt mereu serios. De ce nu mă joc. De ce nu râd ca ceilalți.

Nici nu știu cm să le spun că, acasă, râsul poate însemna pericol.

Nu știu cm să le spun că, în loc de povești și desene animate, eu ascult lacrimi noaptea. Că în loc de „ce-ai făcut azi la școală?”, eu aud „nu mai pot, Florin, nu mai pot.” Că sunt copilul care își ține mama în brațe, în loc să fie ținut în brațe.

Și că nici măcar nu-mi dau seama că asta nu e normal.

CÂND COPILUL DEVINE ADULTUL CASEI

Când tata are o zi proastă, mă asigur că frații mei nu fac gălăgie.

Când mama e tristă, încerc să o fac să râdă.

Când ei se ceartă, ascult și încerc să găsesc soluții.

Când sunt la școală, mă gândesc la ce o să se întâmple când ajung acasă.

Și când mă privesc în oglindă, nu mai știu cine sunt.

CÂND ADULTUL UITĂ CĂ A FOST COPIL

Ani mai târziu, am crescut. Am plecat. Am devenit tată.

Și într-o zi, l-am văzut pe fiul meu făcând liniște când eram supărat. O tăcere care mi-a înghețat sufletul.

L-am văzut cm încerca să fie „cuminte”, să nu deranjeze, să fie băiatul „matur.”

Atunci am înțeles.

Am înțeles de ce nu știu să cer ajutor. De ce mă simt vinovat când mă odihnesc. De ce iubirea mi se pare ceva ce trebuie câștigat, nu primit.

Am înțeles că, de fiecare dată când mă simt „gol pe interior”, nu e pentru că „așa sunt eu.”

E pentru că am fost un copil care nu a avut voie să fie copil.

Și cel mai greu a fost să recunosc că, fără să vreau, îi făceam și copilului meu același lucru.

Dar eu am puterea să opresc asta.

Dacă și tu ai fost acel copil care a fost prea devreme adult, îți spun un lucru pe care mi-aș fi dorit să-l aud și eu:
- Nu ești singur.
- Nu mai trebuie să fii puternic tot timpul.
- Ai voie să fii obosit.
- Ai voie să te alegi pe tine.
- Ai voie să fii copilul care ai fost, măcar acum.
- Și, mai presus de toate, ai voie să fii iubit… fără să faci nimic ca să „meriți” asta.

Dragi, părinți, postarea asta nu e, în primul rând, despre copil.
E despre voi. Despre sufletele voastre obosite, despre povara pe care o duceți zi de zi. Despre doi oameni prinși într-o colivie a reproșurilor, a tăcerilor dureroase, a unei lupte care pare fără sfârșit.

V-am arătat doar cm vă vede copilul… dar, înainte de el, e vorba despre voi. Despre rănile pe care le purtați și despre iubirea care, poate, încă mai există sub toate aceste ziduri.

Vindecați-vă relația. Pentru voi. Pentru copilul care vă privește.

Pentru viața pe care încă o mai puteți trăi altfel.

Address

Strada Batistei Nr. 35
Bucharest

Telephone

+40745476098

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Mihaela Radu - Cabinet de Psihologie si Psihoterapie posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Share