10/04/2025
În cultul ortodox, grija față de cei adormiți ocupă un rol central. Mărturie a faptului că, rugându-ne pentru cei ce au plecat dintre noi îl putem ridica din iad în rai, stă chiar învierea lui Lazăr. Evenimentul despre care doar Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan consemnează (Ioan 11, 1-46), este ultima minune săvârșită de Mântuitorul Hristos înainte de începerea pătimirilor și este considerată a fi un temei important pentru pomenirea celor duși la cele veșnice. Prăznuirea acestei sărbători se face în ajunul Duminicii Floriilor, adică, sâmbăta aceasta. Să ne oprim un moment din toate cele ale noastre și să spunem o rugăciune pentru cei ce au fost bunici sau părinți ai noștri, copii sau prieteni.
În pace să le fie odihna!
Pomenește, Doamne, pe cei ce întru nădejdea învierii și a vieții celei ce va să fie au adormit, părinți și frați ai noștri și pe toți cei care întru dreapta credință s-au săvârșit, și iartă-le lor toate greșelile pe care cu cuvântul sau cu fapta sau cu gândul le-au săvârșit, și-i așază pe ei, Doamne, în locuri luminoase, în locuri de verdeață, în locuri de odihnă, de unde au fugit toată durerea, întristarea și suspinarea, și unde cercetarea Feței Tale veselește pe toți sfinții Tăi cei din veac.
Dăruiește-le lor și nouă Împărăția Ta și împărtășirea bunătăților Tale celor negrăite și veșnice și desfătarea vieții Tale celei nesfârșite și fericite.
Că Tu ești învierea și odihna adormiților robilor Tăi (numele), Hristoase, Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Preasfântului și Bunului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Cu sfinții odihnește, Hristoase, sufletele adormiților robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit!
(imagine: Giuseppe Salviati, „Învierea lui Lazăr”)
