Cabinet Individual de Psihologie Luminița Blendea

09/11/2025

Ambivalența ne însoțește zi de zi. Aproape tot timpul avem gânduri, sentimente sau atitudini inconsecvente. Este posibill să vrem și să nu vrem ceva, să fim atrași și în același timp să dorim să evităm. Unele alegeri pe care trebuie să le facem sunt minore și trecătoare (cu ce să ne îmbrăcăm dimineața sau dacă să cumpărăm un produs sau altul), însă altele pot avea consecințe care durează toată viața și ne modelează identitatea (cu cine ne căsătorim, ce profesie vom urma, să avem copii sau nu). Chiar și refuzul de a alege este, în sine, o decizie, întrucât alegerea va fi făcută de circumstanțe sau de trecerea timpului.
Reacția la ambivalență se desfășoară în general în una din două direcții:
 Închidere. Pentru că ambivalența provoacă disconfort (tensiune, nesiguranță, anxietate), psihicul tinde să o reducă - uneori prin mecanisme de apărare: negare, raționalizare, proiecție. Mai precis, refuzăm noile informații pentru a diminua emoțiile negative;
sau
 Deschiderea în fața noilor și posibilități în încercarea de a rezolva ambivalența. Dacă o acceptăm, ambivalența ne poate ajuta să luăm decizii mai conștiente, să fim mai empatici, să vedem mai clar imaginea de ansamblu și ne dezvoltăm gândirea critică și echilibrul emoțional. Atunci când suntem deschiși către a resimți motivații conflictuale apare curiozitatea de a evalua și de a reflecta asupra posibilităților, putem face asocieri și corelații noi, în esență devenim creativi.
Ambivalența implică, de fapt, un proces de evaluare, de comparare a aspectelor relativ pozitive și negative ale posibilelor alegeri, conștient sau nu, care se desfășoară permanent în fundalul vieții noastre.
Ambivalența este primul pas către schimbare și un pas necesar pentru dezvățarea informațiilor și convingerilor eronate. Până când nu începem să avem îndoieli în privința unei convingeri sau atitudini este improbabil să o schimbăm. Ambivalența ne poate determina să percepem și să luăm în considerare un spectru mai larg de posibilități.
Când ne confruntăm cu ambivalența este bine să ne bazăm pe valorile noastre fundamentale. Valorile fundamentale reprezintă standardul în funcție de care ne evaluăm; sunt reflectate de obiectivele, speranțele și aspirațiile noastre, de ceea ce dorim să facem și să devenim și de modul în care înțelegem sensul și scopul propriei vieți, convingerile noastre durabile referitoare la ce e corect, bine, dezirabil.
Procesul constant de evaluare și alegere este activitatea de zi cu zi a ambivalenței. La urma urmei, ambivalența poate fi acceptată ca un dar, un privilegiu de a alege între mai multe posibile versiuni ale sinelui și ale viitorului. Deși produce disconfort, ambivalența ne obligă să reflectăm, să alegem și să ne cunoaștem mai bine.
Ambivalența ne întreabă în mod repetat: Cine aleg să fiu? Și, prin felul în care alegem să răspundem – clarificarea valorilor personale și decizii conștiente, și nu prin evitarea tensiunii – ne construim identitatea pe termen lung.

Psiholog

19/08/2025

Idealizarea implică, de obicei, sentimente de entuziasm care pot funcționa ca antidepresiv emoțional. Idealizăm pentru a scăpa de sentimentele dureroase și pentru a pune capăt suferinței și depresiei. Depresia și anxietatea pe care le simțim în urma unei deziluzii au fost tot timpul acolo, doar am fugit de ele pentru un timp prin intermediul idealizării. Acele sentimente dureroase nu sunt rezultatul dezamăgirii, ci motivul pentru care căutăm un ideal.
Astfel, unii oameni apelează la efectele aproape narcotice ale iubirii romantice, ca la un astfel de antidepresiv. În astfel de cazuri, implicarea într-o relație cu un partener are foarte puțin de-a face cu intimitatea sau contactul emoțional autentic. Ceea ce se dorește este „starea de euforie” care rezultă din îndrăgostire, folosind-o ca modalitate de a scăpa de durere și depresie.
La fel, în cazul idealizării unei experiențe, entuziasmul ridicat cu privire la un eveniment viitor, ne ajută într-o oarecare măsură să înfruntăm dificultățile imediate, deoarece credem că toate aceste dificultăți vor dispărea odată ce evenimentul va avea loc.
Apelăm la mecanismele psihice de apărare, deoarece ne pot oferi un răgaz emoțional, atunci când durerea este prea mare, ne ajută să ne menținem stima de sine în limite pe care le găsim acceptabile și oferă, aparent doar, soluții imediate. Însă, prețul pe care plătim este falsificarea realității și restrângerea conștiinței.
https://luminitablendea.ro/mecanismele-psihice-de-aparare-minciuni-pe-care-ni-le-spunem-noua-insine-pentru-a-ocoli-durerea/

22/07/2025

Psiholog