22/08/2019
https://www.psihoterapeut-zoltan-farkas.ro/blog/64-burnout-sindromul-epuizarii-profesionale-ce-putem-face
Despre BURNOUT, SINDROMUL EPUIZĂRII PROFESIONALEONALE.
CE PUTEM FACE?
Ce putem face în situaţia unui burnout? Oamenii pot uşor să-şi dea seama şi singuri care este impactul profesiei solicitante asupra calităţii vieţii lor, să identifice factorii de stres şi să creeze strategii pentru reducerea efectelor negative: îşi propun organizarea mai bună a programului, cu timp pentru odihnă şi activităţi deconectante, hobby-uri, timp liber, îşi reevaluează planurile de viitor. Cu toate acestea, cei mai mulţi reuşesc doar pentru scurt timp să adopte noul stil de viaţă sau, pe termen lung, numai când un eveniment important (mai ales de natură fizică sau familială) îi atinge. Sacrificiul este prea mare totuşi şi poate fi evitat. Însotiti de un psihoterapeut, ne putem ajusta atitudinea personală faţă de muncă, astfel încât recăderile să dispară.
Convingerile inconştiente pe care le avem faţă de muncă, formate în copilărie, stau la baza dezechilibrului dintre aspectele personale şi profesionale ale vieţii. În doar câteva exemple din multiplele posibilităţi, căci fiecare om este o individualitate, pot spune că cei care au înţeles iubirea părinţilor condiţionată de realizările lor (note mari, cărţi citite, rezultate sportive ş.a.), traduc asta, în viaţa de adult, prin faptul că banii şi cariera sunt cele mai importante, că doar aşa pot fi văzuţi şi iubiţi, ajungând să creadă că trebuie să se afirme cu orice preţ, chiar şi cel al epuizării fizice şi psihice, ca să obţină ceea ce îşi doresc – iubirea şi admiraţia celorlalţi. Un alt exemplu este cel al copilului căruia nu i-au fost recunoscute şi nu i s-au împlinit nevoile. El îşi poate promite că nu va mai păţi aşa ceva când va fi mare, căci va munci singur pentru ce îşi doreşte sau, din contră, poate învăţa că este neînsemnat, că trebuie să se pună la infinit în slujba celorlalţi, deoarece nu ştie să se iubească şi să se protejeze de ceea ce îi face rău.
Acestea sunt doar câteva dintre gândurile inconştiente, moştenite din familie, care ne pot ţine în acest cerc vicios. Mama era perfecţionistă? Tata, autoritar? În familie recunoşti tipare de gândire pe care şi tu ţi le-ai însuşit, fără să conştientizezi, şi de care nu poţi sa te debarasezi, oricât te străduieşti, deşi nu sunt compatibile cu cine ai vrea să devii? Într-un proces de psihoterapie poţi ajunge la rădăcina comportamentului de muncă ce te subjugă până la epuizare, înlăturând efectele gândirii unui “copil moştenitor” care duce pe umerii săi povara familiei de origine, în fapt frici de tot felul, învăţate în relaţiile noastre primare şi întărite pe parcursul vieţii.
Pentru întreg articolul de pe blog, click pe link-ul de mai sus.