Sofia Dumitriu - Psihoterapie Artdevivre

23/11/2024

Invitata la emisiunea 'Arta de a fi', am discutat despre un subiect care ne defineste cat ne si enerveaza: minciuna si autominciuna.

Istoria omenirii la nivel colectiv si individual este rezultatul unor naratiuni utile care, desi se vor a fi adevar, ele indeplinesc un alt rol: de supravietuire, reproducere si conexiune sociala.

Teme abordate in emisiune: De ce alegem sa mintim atat pe ceilalti, dar mai ales pe noi insine?! Si cm ajungem sa credem in propriile povesti, chiar si atunci cand ele ne indeparteaza de adevar?

Am vorbit despre cm autominciuna functioneaza ca un mecanism de aparare, dar si despre pretul pe care il platim cand ne refugiem in ea. De la micile "adevaruri cosmetizate" pana la iluziile mari care ne definesc viata, am analizat ce ne motiveaza sa evitam adevarul si cm putem reconcilia cele doua nevoi fundamentale, uneori contradictorii: nevoia de adevar si autenticitate pe de o parte, si dorinta de fericire.

Am vorbit despre statistica minciunilor femeilor vs ale barbatilor, cine minte mai mult, care tipuri de personalitati mint cel mai mult si mai credibil, care sunt 'avantajele' si pericolele autodeceptiei, si despre mecanismele si consecintele autodeceptiei pe termen lung.

Astazi si maine la 14,30 si 00,30, pe Euronews Tv.



🩵🚑🍀

08/09/2024

Ultima mea revelatie intelectuala: cartile jurnalistului Will Storr . 🥰 El face jurnalism de investigatie stiintific, iar lectura cartii lui 'Selfie - Cum am devenit atat de obsedati de sine' mi-a adus aminte de documentarul lui Adam Curtis ''Century of the self'' - Secolul Sinelui, documentar mai actual ca oricand, vi-l recomand sa il (re)vedeti.

Ca un bun jurnalist ce este, Will Storr pleaca pe urmele istorice ale conceptului si te duce intr-o calatorie culturala fascinanta in urma careia intelegi cm societatea a ajuns sa celebreze astazi un sine narcisist de un perfectionism aproape nevrotic.
In conditiile in care cultura actuala spune ca potentialul nostru este fara limite, ca trebuie sa ne urmam visele si sa fim autentici, in era abundentei de sfetnici influenceri, de cursuri si masterclassuri de atingere a potentialului si de explozie a psihologiei de performanta si perfectionare, cei care esueaza sa atinga acest sine neoliberal - adica sa fii un individ cat mai perfect fizic, cat mai implicat social, extrovertit, fericit, prosper si popular - devin anxiosi, izolati si chiar suicidari.

Mi-a placut teribil cm a selectat din psihologie informatiile relevante pentru ca cititorul sa inteleaga cat mai bine de ce sinele este de fapt o identitate narativa, o interpretare prin prisma culturii in care traim. E important sa intelegem mecanismul prin care ne creem o imagine de sine, un ideal de sine si cm ne povestim noua insine apoi cat de mult am reusit sa atingem acel ideal - fracturile intre ideal si realitate duc prin interpretarea autonarativa la depresie si anxietate.

Creierul este un povestitor si un creator de eroi, iar eroul pe care il creeaza esti chiar tu. Insa, eroul pe care il creeaza si povestea in jurul careia iti urzeste viata nu sunt faurite intr-un vid. Creierul este un plagiator, fura idei de la povestile din jurul lui pe care le incorporeaza apoi in sinele propriu.

Noi absorbim povestile care circula in cultura noastra actuala si le folosim pentru a da sens trecutului nostru, viitorului nostru, dar si pentru a intelege cine suntem si cine vrem sa fim. Le folosim pentru a ne construi propria „identitate narativa”.

Se presupune ca povestile pe care ni le spun parintii ajung sa joace un rol in ceea ce priveste modelarea intelegerii sinelui si a vietii incepand cu varsta de 2 ani. Intre 5-7 ani, continutul acelor povesti - inclusiv ideile despre rolurile culturale, institutii si valori - incepe sa fuzioneze cu ideea noastra legata de cine suntem si cine ar trebui sa fim in societate. Avem, acum, un model de „sine cultural”.

In timpul adolescentei incepem sa ne percepem viata ca pe o „poveste mareata”. Pentru a ajuta la crearea acestei povesti, amintirile noastre din trecut sunt amestecate si pervertite/editate, de un scenarist siret care ne transforma intr-un personaj induiosator, eroic. Incepem, de asemenea, sa ne imaginam viitorul astfel incat sa se potriveasca povestii pe care o cream.

Povestitorul din noi este foarte influentat de cultura de care este inconjurat. De la basmele pe care le auzim in copilarie la filmele si operele literare, la documentarele si stirile care nareaza lumea mult mai direct, la vechile parabole din cartile sfinte care traiesc in inconstientul colectiv, povestile functioneaza atat ca legende urbane cat si ca un fel de 'centru comercial' al sinelui. Cultura ii ofera fiecaruia dintre noi un meniu extins de povesti despre cm sa traiasca.

Aceasta este pe scurt povestea Sinelui - cel pe care il cauta de exemplu cu inversunare oamenii in spiritualitate ( cautarea sinelui, regasirea de sine, revelatia sinelui ), dar acolo povestea ofera un meniu strict: sine divin. Intelegerea de sine, a cine esti tu, presupune de fapt o calatorie mult mai complexa si mai neromantica in psihologie, neurostiinta si sociologie.

Will Storr prezinta in carte evolutia acestei povesti despre sine - toate capitolele sunt fascinante, de la Sinele Greciei antice, la Sinele rau al religiei si apoi la Sinele bun al miscarii de self esteem - miscare despre care veti afla din carte ca este de fapt una dintre escrocheriile psihologiei.

Fascinant captiolul in care arata cm niste studii din anii '60 despre cresterea stimei de sine au fost interpretate in mod voit gresit pentru a demonstra ca stima de sine trebuie crescuta artificial si nu in stil meritocratic - curent care a explodat apoi in massmedia si a dus cateva decenii mai tarziu in vremurile actuale la era Sinelui digital.

Cum suntem intr-o tacita competitie ierarhica unii cu altii, presiunea de a crea si mentine o imagine perfecta online a dus la o exacerbare a comparatiei sociale si a nemultumirii fata de propria persoana - efectele secundare ale Sinelui digital sunt cresterea narcisismului pe de o parte, si cresterea depresiei si anxietatii la cei care nu sunt capabili sa-si mimeze un sine perfect pe social media sau care chiar iau de bun 100% ceea ce vad ca prezinta ceilalti despre sine pe social media.

Va recomand cartea ca pe o lectura obligatorie pentru cei care vor sa se inteleaga pe sine cat si lumea in care traim - pentru ca social media a creat o cultura exacerbata de informatii bombastice, creata in mare parte de narcisisti sau impostori digitali care vor sa vanda cursuri de perfectiune, iar sinele care incearca sa ajunga la o impacare cu lucrurile ( suntem totusi predeterminati la anumite limite, chiar daca vrei nu o sa poti orice) va simti tot timpul ca nu e indeajuns de bun sau de acceptabil social.

Narcisismul este in crestere pentru ca vremurile actuale au creat o cultura obsedata de sine mai ales in ideea de cm suntem perceputi de ceilalti. Principiul corect era sa te cunosti pe tine insuti, dar cm sinele digital si virtual au invins realitatea iar fictiunea e preferata realitatii, oamenii devin din ce in ce mai confuzi desi traim culmea, intr-o era in care psihologia si dezvoltarea personala au devenit realmente noua religie.

27/02/2024

Potentialul pe care il vezi in alti oameni nu este real.
Este proiectia a ceea ce ai face tu daca te-ai afla in locul lor.

Schimbarea este un principiu personal, nu se intampla pentru ca ceilalti explica, conving, insista. Un om trebuie sa ajunga singur la concluzii pentru ca sa isi schimbe convingerile si in consecinta comportamentul.

Adeseori vezi potentialul in cineva si crezi ca daca explici anumite lucruri, celalalt va intelege si se va schimba.
De obicei inteligenta unei persoane e ceea ce te face sa mizezi pe potential. Dar in afara de inteligenta mai trebuie si caracter si stabilitate emotionala.

Caracterul inseamna principii morale si empatie - inteligenta fara caracter duce in extrema la narcisism si psihopatie.
Stabilitate emotionala inseamna absenta sinusoidelor emotionale - fara extreme de extaz sau abis. Personalitatile borderline, bipolare si sociopate nu au stabilitate emotionala, sunt de mutle ori autodistructive si alterneaza intre rol de victima-abuzator.

Caracterul nu se schimba - dintr-un om rau nu vei face niciodata un om bun. Ce inseamna om rau? O persoana lipsita de empatie, extrem de egocentrica, ceea ce de multe ori inseamna narcisism.
Ce se poate schimba este opusul - un om prea empatic, 'fraier de bun' poate invata sa puna limite, iar asta se intampla d**a indelungi suferinte.

Daca un om are potential, acel potential se va manifesta prin insasi valoarea proprie a evolutiei - si asta se vede in preocupari - va citi, asculta podcasturi, va fi deschis la dezbateri, adica isi va dori singur sa evolueze.

Iar cel care se schimba va avea intotdeauna o doza de umilinta intelectuala, tocmai pentru ca atunci cand se uita in trecut stie ca a trecut prin iluzii cu glazura de adevar, a invatat sa fie atent la propria minte si stie cat de inselatoare pot fi certitudinile cu privire la oameni si adevar absolut.

Suferinta este singura forta acceleratoare pentru schimbare - doar nevoia de a-ti explica 'de ce' te face sa cauti sa intelegi si asa incepi sa studiezi - dar suferinta schimba doar oamenii care aveau deja principiul evolutiei intelectuale in ei.

Potentialul pe care il vezi in alti oameni nu este real.
Este proiectia a ceea ce ai face tu daca te-ai afla in locul lor.

23/02/2024

Criza varstei mijlocii incepe d**a varsta de 40 de ani cand te uiti la viata ta si te intrebi - "Asta a fost tot ?!".

Nu mai esti nici chiar atat de tanar dar nici nu ai imbatranit, incepi sa reflectezi asupra trecutului cautand sa-ti explici de ce ai fost cm ai fost, de ce ai ales ce ai ales, si mai ales realizezi ca nu mai e deloc timp sa traiesti viata care ti s-a spus ca trebuie sa o traiesti - e o nevoie intensa de autenticitate.

Pentru unii oameni toata viata e o succesiune de crize - cu cat ai o copilarie mai dificila, cu atat o sa fii mai bulversat de intrebari si mai coplesit de emotii dificile, cu atat vei dezvolta fie mecanisme de aparare sau de compensare, fie relatii emotionale disfunctionale.

Pana la 40 de ani te traieste viata, d**a 40 intervine insa nevoia stringenta de control asupra propriului destin - trebuie sa te impaci cu ceea ce ti s-a intamplat, cu ceea ce ai facut din ceea ce ti s-a intamplat si mai ales sa intelegi de ce. Practic e sfarsitul automintirilor, inconstientului, justificarilor, amanarii, supusului asteptarilor sociale.

Criza este mai ales o criza a constiintei cat sa a constientizarii - constiinta fata de sine in primul rand si apoi fata de ceilalti. ( Narcisistii si psihopatii nu vor avea nici o criza - pentru ca la primii vinovatii si repsonsabilii sunt intodeauna ceilalti, iar psihopatii nu au empatie si deci nici constiinta.)

As spune ca barbatii traiesc mai dramatic aceasta criza - pentru ca sunt socializati de mici sa-si reprime vulnerabilitatea, pentru ca nevorbind la timp de lucrurile de care se simt rusinati sau vinovati isi reprima furia, pentru ca sentimentul ratarii e mai profund daca d**a varsta de 40 de ani nu au devenit cine ar fi trebuit sa fie din punct de vedere al ierarhiei sociale.

Toate aceste crize incep cu o explozie intensa - nu te mai regasesti deloc in viata ta. Fie ai stat casatorit pentru ca era alegerea corecta si acum vrei pasiune, sau dimpotriva te divorteaza partenerul, ori iti faci un amant sau o amanta, ori te grabesti sa faci copii cu cine apuci, ori ai o criza religioasa, ori te refugiezi in analize politice si teoriile conspiratiei ca si proiectie a sentimentului de lipsa de control a propriei vieti, ori cauti sensul cu disperare in psihologie si filosofie.

Sunt multe elemente care influenteaza modul in care reactionam la criza stringenta a Timpului - despre toate aceste variabile aflati in podcastul la care am fost invitata de Octavia Geamanu - "Cum gestionezi criza varstei de 40-50 de ani".
Link in primul comentariu.

21/09/2023

25 de curiozitati din psihologie care implicit sunt un raspuns la multe din intrebarile personale:

1. Oamenii sunt mai fericiţi atunci când sunt ocupaţi. Acest lucru îi ajută să rămână optimişti.

2. Fericirea, supărarea, tristeţea, frica, repulsia şi uimirea sunt singurele şase emoţii care se pot exprima universal, peste tot în lume.

3. Consumul de ciocolată eliberează în organism aceleaşi substanţe chimice care se secretă atunci când suntem îndrăgostiţi.

4. Oamenii sunt mai sinceri atunci când sunt obosiţi.

5. O îmbrăţişare scurtă, de numai 25 de secunde, eliberează în corp substanţe chimice care sporesc încrederea în persoana pe care o iei în braţe.

6. Studiile arată că pierderea telefonului mobil generează o panică similară cu cea provocată de o experienţă care pune viaţa în pericol.

7. Atunci când gândesc în altă limbă, oamenii au tendinţa să fie mai logici.

8. Nicio persoană oarbă nu a fost diagnosticată vreodata cu schizofrenie.

9. Elevii de liceu din ziua de azi suferă de acelaşi nivel de anxietate ca pacienţii medicilor psihiatri din anii ‘50.

10. Creierul înregistrează respingerea drept durere.

11. Cam 30% din timp, gândurile ne zboară aiurea.

12. Cele mai clare amintiri pe care le avem sunt probabil greşite.

13. Chiar şi iluzia progresului îi motivează pe oameni.

14. Dependenţa de Internet a fost declarată boală mintală.

15. Nu există cu adevărat multi-tasking.

16. Inconştientul nostru este cel care ştie şi decide primul.

17. Oamenii pot lega relaţii apropiate, autentice cu aproximativ 150 de persoane.

18. Când ne amintim un eveniment din trecut, ne amintim de fapt ultima oară când ne-am amintit de el. Nu ne amintim evenimentul în sine, ci amintirea lui.

19. Cantităţi mai mici de informaţii sunt mai uşor de reţinut

20. Amintirile se distorsionează în timp, fiecare om ajungând să aibă cel puţin o amintire falsă

21. Oamenii cu un scăzut respect de sine sunt în general violenţi.

22. 80% din conversaţiile oamenilor sunt despre nemulţumiri.

23. Oamenii care fac voluntariat sunt mai mulţumiţi de viaţa lor.

24. Creierul uman este mai creativ atunci când e obosit.

25. Relaţiile interumane sunt mai benefice pentru sănătate decât sportul.

29/06/2023

Poți să schimbi, poți să accepți sau poți să părăsești.

Cele mai proaste opțiuni sunt:
Să-ți dorești să schimbi ceva, dar să nu faci nimic în acest sens.
Să-ți dorești să părăsești ceva, dar să nu pleci.
Și să nu accepți situația.

Această luptă decizională, rumegare nesfârșită și împotrivire în fața evidenței, este responsabilă pentru cea mai mare parte a suferinței noastre.

Cu cât vei face mai multe compromisuri cu autenticitatea ta, cu atât vei fi consumat de efortul de a menține compromisurile.

Există eforturi constructive și eforturi distructive. Să nu iei decizii și să tot analizezi și să tot amâni e un efort distructiv - doare in fiecare zi câte puțin, te obișnuiești și apoi ești blocat.
Să iei decizii, să accepți este un efort scurt, intens și eliberator: adică constructiv.

Curaj! 🩵 🍀

14/06/2023

Andrew Tate este emblema tulburarii de personalitate narcisista si un bun studiu de caz.

Cu cat cineva este mai galagios si mai showman, cu atat narcisismul si impostura sunt mai mari - acestea sunt niste principii de detectie sa zicem mai 'superficiale', dar narcisismul se poate detecta cu precizie mai mare din modul in care manipuleaza logica in argumentarile lui - daca ii studiezi discursurile, e plin de erori de logica. Erorile sunt greu de detectat pentru ca modul lui de a vorbi, extrem de rapid si intimidant, nu lasa loc de interventie pentru interlocutor.

A pus la punct o escrocherie de marketing extrem de profitabila pentru el insusi - te inscrii la cursurile lui carora le face o reclama senzationala, dar nu afli ce esti invatat pana cand nu platesti - practic e formula clasica a oricarui MLM, metoda e veche, doar produsul e nou. Ca orice MLM, promite o scurtatura senzationala si unica catre imbogatire si putere.
Si d**a ce te inscrii esti invatat practic cm sa ii faci reclama lui Andrew Tate pe internet - formula e geniala in sens de machiavelic, pentru ca asta l-a facut sa devina viral pe internet, mii de linkuri cu speechurile lui au invadat brusc internetul acum un an si ceva. Pentru ca succesul pe internet se supune zeului algoritmului, AT a invatat cm sa speculeze mecanismul.

Dincolo de marketing, succesul lui ca aparitie este iarasi o formula clasica:
1. si-a creat un personaj aspirational pentru multi ( masini scumpe si fara numar, femei decorative si supuse, stil de viata opulent)
2. are o atitudine extrema de incredere in sine - atractiva si inspirationala pentru cei cu stima de sine scazuta care vor sa evolueze din beta in alpha
3. are dictie si elocventa ( astea chiar sunt calitati, sa fii un bun orator e la fel de important ca si mesajul)
4. in psihologia manipularii este cunoscuta formula prin care propaganda are succes: cuceresti intelectul publicului cu informatii corecte, si apoi cuceresti emotia publicului cu 'filosofii' extremiste, polarizante. Practic el manipuleaza publicul fix cm o face propaganda din Matrix pe care o infiereaza el public.

AT prezinta cu mare aplomb ( asta este cheia de fapt, virulenta discursului) informatii valide cm ar fi: realitatea prezentata de massmedia este plina de propaganda si manipulare aka Matrix, sistemul e corupt , vorbeste de disciplina si depasire a limitelor personale, ca sistemul educativ nu creste oameni liberi si puternici, etc.

In discursurile lui adauga apoi sfaturi de viata extremiste care apeleaza la frustarile emotionale ale oamenilor. Din cauza dezordinii actuale a rolurilor barbat-femeie, mai toata lumea are frustrari relationale - barbatii ca femeile nu mai sunt asa supuse ca pe vremuri, femeile ca barbatii nu mai sunt asa de masculini ca pe vremuri.

AT a devenit viral exclusiv din cauza strategiei de marketing de care aminteam la inceput - sunt o gramada de rolemodels mult mai buni decat el, dar nu au avut nici impertinenta de a face un MLM de viralizare a propriei persoane, cat nu au nici tupeul de a manipula logica cm o face el.
Printre cunoscutii mei care il admira pe AT am remarcat cateva trasaturi: ori sunt barbati dominati de femei si atunci si-ar dori sa fie in extrema lui AT de a folosi si domina ei femeile, ori il admira pt escrocheria pe care a pus-o la punct pentru a face bani.

L-am studiat temeinic pe AT inca de acum un an, m-am uitat la f multe videouri cu el pentru ca am vrut sa-i inteleg backgroundul, cine era inainte de 'faima', ce i s-a intamplat, de unde i se trage narcisismul, cm de a ales el Romania ca tara unde sa se desfasoare ( culmea, tocmai din cauza coruptiei de care vorbeste ca exista in societate, plus desigur multe femei frumoase).

Recent i s-a dat arest la domiciliu si BBC a trimis o reporterita sa-i ia un interviu - total gresita alegerea, tipa nu avea cm sa-i faca fata sub nici o forma, si nici nu a fost pregatit bine interviul - singura sansa ca Tate sa fie mai 'respectuos' ar fi fost cineva alpha, care stapaneste bine logica si are control emotional, pentru ca narcisistul nu respecta decat puterea. Oricum nu se ajunge la nici o concluzie cu un narcisist, dar asa macar, sa nu i se mai dea apa la moara.

Pe un narcisist il desconspiri doar cu un proces public cm a fost Johnny Depp cu Amber Heardt - cu avocati, psihologi, martori, totul pregatit extrem de bine.

01/06/2023

La multi ani tuturor celor care au reusit sa depaseasca traumele copilariei!

Vindecarea copilului interior incepe cu intelegerea faptului ca parintii tai sunt si ei rezultatul parintilor lor, ca nu au avut accesul pe care il avem noi la cunoastere, la psihologie si la educatie. Asa cm tu ai suferit, ei au suferit la randul lor ca si copii din cauza unor parinti si mai putin dezvoltati emotionali - acesta este mersul istoriei, o vindecare lenta de ignoranta.

Daca au fost parinti rai nu au facut-o pentru ca au vrut sa faca rau, ci raul a fost consecinta ignorantei, nefericirilor personale si propriilor lor traume. Chiar si parintii psihopati sau narcisisti, nu au ales sa devina asa - sunt rezultatul unor combinatii de predispozitii genetice care s-au activat in contextul unor traume in copilarie.

Traumele transgenerationale se opresc atunci cand unul dintr-o familie ia decizia ca lantul suferintei sa se rupa la el - adica cand primul dintr-o generatie se vindeca si nu transmite mai departe ceea ce a mostenit emotional si psihic. Exista o nedreptate a sortii intr-adevar - pentru ca trauma nu este din vina ta dar responsabilitatea de a o depasi iti revine tie.

Vei intalni adesea adulti blocati inca intr-o faza a copilariei la varsta la care nu au primit dragostea si grija de care aveau nevoie. Adulti care dau vina constant pe copilaria lor, care asteapta revendicare in prezent pentru ceva ce nu mai poate fi schimbat. Acesti adulti ramasi copii emotional vor avea o dinamica relationala similara unui joc de putere - vor astepta inconstient ca toti ceilalti oameni din viata lor sa 'plateasca' pentru ceea ce soarta nu le-a oferit in copilarie. Fara sa isi dea seama vor suferi in continuare pentru ceva ce nu mai poate fi schimbat.

Narcisismul, tulburarea borderline si sociopatia sunt toate consecinte ale unei copilarii cu minusuri emotionale - copilul a fost ignorat sau pedepsit indirect pentru nefericirea parintilor lui. In narcisism individul isi ofera singur o importanta exagerata pentru a compensa pentru sentimentul de a fi ignorat in copilarie, in tulburarea borderline individul ramane intr-o asteptare vesnica de compensare emotionala si in victimizare, iar in sociopatie individul isi reprima nevoia de atasament si de afectiune din frica de a nu mai suferi din nou.

Vindecarea copilului interior incepe cu acceptarea nedreptatii universale - a intelege ca si parintii au fost victimele propriului trecut. De ce te-ai nascut tu intr-o astfel de familie? Pe unii ii ajuta explicatii spirituale karmice-religioase ( sa dai un sens spiritual suferintei ajuta in a decanta absurdul si accidentalul), iar altii vor cauta sa inteleaga ce li s-a intamplat prin analiza psihologica.

A depasi suferinta copilariei fara a cauta vinovati sau responsabili o pot face cei care ies din limitele propriului eu si contempla suferinta si nedreptatea universala si se intreaba nu doar " De ce eu, de ce mi se intampla mie ?" ci " De ce nu si eu, de ce sa nu mi se intample si mie?" - adica exista o regula d**a care unii vor avea parte de suferinta si altii nu?... Astfel de intrebari sunt o meditatie universala asupra destinului oricarui om - si atunci vei realiza ca desi ai dreptate in suferinta ta, nu e vina nimanui.

Teoria atasamentului de exemplu, nu a fost studiata pana in anul 1960 - din laboratoarele stiintei a ajuns in literatura pentru public in anii '70-'80 in America - iar in Romania (unde facultatea de psihologie a fost interzisa pana in 1990), de-abia de cativa ani a devenit un subiect cunoscut pe scara larga. Iar generatiile actuale citesc psihologie, isi analizeaza copilaria si isi judeca parintii prin prisma unor informatii la care parintii nostri nu au avut acces - e ca si cm le-ai reprosa ca te-au plimbat cu trenul desi existau si avioane.

Primul pas catre vindecare este aceasta intelegere cognitiva profunda a faptului ca nu e vina nimanui, ca la fel de nedrept cm a fost pentru tine, si pentru ei a fost la fel de nedreapta copilaria. Urmatoarea etapa este o introspectie emotionala pas cu pas: sa identifici convingerile gresite despre familie si dragoste cu care ai ramas, sa nu astepti in relatiile romantice ca partenerul sa joace rol de mama sau de tata, sa nu te transformi in modelul de femeie sau de barbat cu care ai crescut, sa nu abuzezi de putere ca adult pentru ca atunci cand ai fost copil nu ai avut putere sa te opui nedreptatii pe care o simteai fara sa o intelegi.

Copilariile nefericite duc la acumulari inconstiente de furie si de revolta care ulterior se vor manifesta la unii sub forma de tulburari de personalitate sau la altii sub forma de depresie. Daca analizezi orice forma de depresie, ajungi la o cauza primordiala: diverse forme de nedreptate care sunt sublimate initial in furie si apoi sunt reprimate in depresie. Comportamentele autodistructive ( alcool, droguri, etc) sunt forma de 'autoterapie' pentru a compensa pentru acumularea de emotii negative in exces: furie, rusine, vina.

Vei sti ca ai iesit din postura de copil si ai devenit adult atunci cand te uiti la parintii tai cu compasiune si nu mai cauti dreptatea in familie, ci armonia. Ce inseamna asta? Sa nu mai cauti sa fii vazut, inteles si validat de ei - majoritatea sunt depasiti total de schimbarile accelerate din ultimii ani, ei insisi trebuie tratati ca niste copii (carora e mai bine sa le dai dreptate chiar daca nu au, sa le spui uneori povestile pe care vor sa le auda) si sa iti continui drumul tau, atata timp cat tu insuti esti mandru de tine.

Un exercitiu de reflexivitate bun pentru cei care isi doresc sa aiba discutii autentice, validante, cu parintii lor: uita ca iti sunt parinti si imagineaza-ti ca ii intalnesti intamplator acum intr-un cerc social - te-ai imprieteni cu ei? Impartasiti aceleasi valori morale, aceeasi cultura, aveti experiente similare? Daca raspunsul este 'Nu' si descoperi ca de fapt nu i-ai alege drept prieteni, nu mai cauta dreptatea in relatie cu ei, ci cauta armonia - daca tot te consideri mai destept/evoluat/intelept decat ei, asa se va manifesta inteligenta (emotionala).

p.s. La multi ani adultilor care nu au ramas blocati emotional in copilarie!

🍀🍀🍀

23/11/2022

Ceea ce mentine o relatie este onestitatea. Brutala, neplacuta pe alocuri, dar autentica. Multi oameni prefera sa plece din relatii de frica de a recunoaste lucruri, lasand o aura de neintelesi misteriosi.

Pentru ca prefera sa fie singuri si cu o imagine intacta, decat impreuna si cu o imagine ciobita. Pentru ca le e greu sa vorbeasca despre bani, despre s*x, pentru ca au relatii trecute nefinalizate, pentru ca inca mai cred in telepatie in loc de puterea vulnerabilitatii.

Romantismul real incepe cand doi oameni pot recunoaste, cu demnitate, umor si autoironie, fragilitatile si vulnerabilitatile lor. Pana atunci, e doar trafic de imaginatie si inchipuire.

12/10/2022

Dragostea la prima vedere e un deliciu al destinului caruia iti este aproape imposibil sa-i rezisti.

Uneori deliciul e cu glazura de proiectie, de psihoza, sau arata o nevoie urgenta de salvare, sau e un indiciu ca ai de-a face cu o tulburare de personalitate ( narcisism, borderline, sociopatie - in toate aceste cazuri e cu 'love bombing').

Folie à deux e si un simptom in psihiatrie - psihoza si halucinatie in doi.
De cele mai multe ori, flirtul cu destinul te duce la concluzia ca mintea e magicianul suprem.

P.s. esti geniu daca intelegi in 2 saptamani.

23/09/2022

Desigur ca a zis Da 😎

12/09/2022

Cum ajung oamenii inteligenti in relatii toxice?

Paradoxal, oamenii inteligenti sunt mai predispusi la a avea relatii toxice. Oameni la care nu te astepti pot fi prinsi intr-un cerc vicios romantic, care privit din exterior pare hilar si contradictoriu.

Explicatiile sunt in realitate simple, dezolant de simple. Nu e vorba de standarde scazute sau de repetitia unor traume adanc ingropate. Excesul de explicatii specifice psihologiei tinde sa puna orice esec romantic pe seama unei copilarii deficitare. In acest caz insa explicatiile tin mai degraba de efectele secundare ale inteligentei si a abilitatilor pe care aceasta le construieste.

Exista si relatii toxice care au drept cauza o tuburare de personalitate a unuia din parteneri - borderline, narcisism sau sociopatie, dar cu exceptia acestora, relatiile toxice au la baza asteptari idealiste pe de o parte, si manipulari intentionate pe de alta parte.

Inteligenta e de multe feluri, psihologia inca dezbate definitii clare. Dar intuitiv toti stim sa recunoastem inteligenta. O asociem cu succesul si cu Paradoxal, oamenii inteligenti sunt mai predispusi la a avea relatii toxice. Oameni la care nu te astepti pot fi prinsi intr-un cerc vicios romantic,...