07/12/2025
Adolescenții cred că libertatea e despre „să fac ce vreau, când vreau, fără să-mi spună nimeni nimic”. Și, într-un fel, îi înțeleg. După ani de „stai cuminte”, „nu așa”, „nu ai voie”, normal că unui adolescent i se pare că viața de copil a fost o închisoare: jucării, haine, cadouri, caiete, vacanțe… dar tot sub aprobarea cuiva.
Ce nu știe adolescentul – și află uneori prea târziu – este că lumea adulților nu e libertatea pură la care visează el. Dacă nu învață să trăiască curajos, ca fi un alt tip de cușcă: alegeri pentru a fi in siguranță, rate ca să aibă mai mult decât au - mai repede, responsabilități profesionale și personale, relații complicate, compromisuri, frică de eșec, frică de ce o să spună lumea, frică de singurătate, frică... Dacă în copilărie eram ținuți captivi de cei care ne au în îngrijire: părinți, bunici, profesori, la maturitate ne țin captivi tot ei introiectați (asimilati de subconștientul nostru - devenită ca o voce interioară) la care se adună pe același model al obedienței: partenerii de viață, șefii, autoritățile, dogma religioasă, dar și propriile frici ...
Și aici începe bătaia pe libertate.
Pentru adolescent libertatea înseamnă identitate: „lasă-mă să văd cine sunt, nu cine mă vrei tu.”
Pentru părinte libertatea copilului înseamnă anxietate: „dacă greșește? dacă își ratează viața profesională? dacă suferă? dacă nu știu/ nu pot să-l protejez?”
Pentru societate libertatea individului este periculoasă: un om liber nu poate fi manipulat, condiționat sau condus ușor.
Așa apar conflictele. Nu pentru că cineva e rău, ci pentru că fiecare luptă pentru altceva.
Adolescentul luptă să fie el însuși.
Adultul luptă să păstreze controlul, ordinea și siguranța.
Și apoi… viața continuă.
Când adolescentul intră în relații, dinamica se repetă: „nu-mi spune cm să fiu, iubește-mă pentru cm sunt”.
La job: „nu-mi spune cm să respir, vreau sens, nu automatism.”
În sistem: „nu mă obliga, nu mă încadra, nu mă reduce la un număr.”
De aici divorțurile, demisiile, burnout-ul, rebeliunea, fuga, exilul interior.
Pentru că, adevărul crud este acesta:
Oamenii nu se revoltă împotriva responsabilității.
Oamenii se revoltă împotriva constrângerii.
Libertatea reală nu e „fac ce vreau”.
Libertatea reală este să aleg conștient, fără frică, fără rușine, fără să mă pierd pe mine ca să fiu acceptat.
Asta caută adolescentul.
Asta caută și adultul.
Doar că adultul a obosit și și-a făcut un compromis:
„Poate n-am nevoie de libertate… poate am nevoie doar să supraviețuiesc.”
Dar ceva în interior nu tace.
Și mereu, indiferent de vârstă, vine un moment în care îți auzi vocea aceea mică, furioasă, neîmblânzită:
„Eu cine sunt, de fapt?”
Și abia atunci începe adevărata maturizare.
Nu când te-ai supus.
Ci când ai început să trăiești.
Programare
Rei Alternative Center - Medicina si Psihoterapie Integrativa Dr. Macrin
www.reicenter.ro
