16/10/2025
Ce este in spatele unui parinte care nu suporta suferinta copilului lui?
🧩 Cand „a-l proteja” inseamna, de fapt, a-l priva de crestere
Multi parinti incearca sa-si salveze copilul de suferinta, prin orice mijloace, isi fac un obiectiv din asta protejandu-l excesiv.
Ii ascund adevarul, ii rezolva conflictele, il opreste din plans inainte sa inteleaga de ce plange.
Par gesturi de iubire — dar, in profunzime, sunt acte de teama.
Teama parintelui de a-si vedea copilul trist, dezamagit, furios, neputincios.
Teama ca nu va face fata durerii.
Teama ca nu a fost un parinte suficient de bun, de atent ca sa previna evenimentul.
Dar tocmai durerea constientizata si traversata este cea care dezvolta rezilienta emotionala, discernamantul si capacitatea de adaptare.
🌱 Copilul crescut „sub clopot de sticla”
Copilul hiperprotejat invata un singur lucru: ca lumea e periculoasa si el e prea fragil ca sa o infrunte singur. Sau ca nu e nevoie sa depună efort ca oricum are niste sclavi care se vor arunca si in foc pentru el iar daca fac nazuri ii santajeaza: ca pleacă de acasa, ca se sinucid, ca face plangere la politie de abuz asupra lui sau de actiuni frauduloase despre care are cunostinta.
Va evita confruntarile, va exclude asumarea, va ocoli invatarea, va fugi de greseli, va prefera confortul familiar in locul explorarii.
Iar in relatii, va cauta constant pe cineva care sa-l „salveze”, pentru ca nu a invatat sa se salveze singur. Va considera ca merita totul fara sa dea în.ic in schimb, sa fie recunoscator si sa aiba limite.
💬 Parintele salvator — o forma subtila de control
De multe ori, dorinta de a-l proteja nu vine din iubire, ci din frica si neputinta.
Parintele care nu si-a putut contine propriile emotii in copilarie nu le poate contine nici pe ale copilului sau desi este adult.
Cand acesta sufera, el retraieste propriul gol interior si nu stie cm sa ramana prezent.
De aceea, reactioneaza in trei moduri tipice:
1. se enerveaza cand vede suferinta copilului („Nu mai plange pentru prostii!”);
2. o minimizeaza („Hai, nu e mare lucru, trece repede”);
3. o interzice complet, crezand ca astfel o opreste (Gata oprește-te! Nu ai voie sa plangi ca esti barbat/ mare! Termina cu plansul inutil ca te bat eu ca sa ai de ce plange!)
In realitate, doar isi proiecteaza frica de propria vulnerabilitate.
Nu suporta oglinda durerii, pentru ca il trimite direct la copilul sau interior ranit.
🧠 Durerea are un rol educativ
Durerea emotionala e un profesor dur, dar corect.
Cand un copil e dezamagit, tradat sau respins, parintele nu trebuie sa repare instant, ci sa-l invete sa observe ce simte si ce poate face cu acel sentiment.
Protejarea nu inseamna izolare de realitate, ci insotire constienta prin ea.
„Te doare acum, stiu. Si e firesc.
Eu sunt aici cu tine, dar nu pot simti in locul tau.
Pot doar sa te ajut sa intelegi ce ti se intampla.”
❤️ Iubirea matura nu protejeaza, ci invata
Adevărata iubire parentala nu se teme de lacrimi.
Ea sta langa copil, il sustine, il ajuta sa dea sens durerii si il invata ca emotiile nu sunt pericole, ci mesaje.
Pentru ca un copil protejat excesiv va deveni un adult care se teme de viata si de suferinta.
Dar un copil insotit cu intelepciune va deveni un adult care stie sa traiasca.
🔔 Concluzie
Cand un parinte nu isi poate contine propriul copil, e semn ca are un copil interior ranit care inca cere alinare.
Vindecarea nu incepe in relatie cu copilul tau, ci in relatia cu copilul tau interior.
Numai d**a ce il asculti si il imbratisezi, vei putea fi cu adevarat prezent pentru cel din fata ta.
Durerea copilului nu trebuie oprita.
Trebuie cuprinsa, intelesă si transformata.
Iar pentru asta, parintele trebuie sa aiba curajul sa-si priveasca mai intai propria durere.
www.reicenter.ro
