02/07/2024
“Am ieșit foarte nervos din meeting. M-am dus direct la bucătărie și am mâncat două ciocolate.”
Așa arată mâncatul emoțional. Mai exact, atunci ceea ce simți ți se pare atât de intens încât alegi să mănânci ceva pentru a te liniști. Îți “mănânci” emoțiile.
“Maria, dar m-am simțit mai liniștit după.” Da, pentru că nivelul de dopamină din creier a crescut, tu te-ai simțit pe moment mai fericit. Dar e adevărată această fericire, această “liniște” dată de ciocolată sau de mâncare în general? Unless you are hungry (cred că ne amintim cu toții reclamele cu “you‘re not you when you‘re hungry, eat a Snickers”), atunci răspunsul e NU. Când folosesc mâncarea pentru a mă regla emoțional, cel mai adesea mă voi simți vinovat după (sau rău fizic). Uneori supărarea că am mâncat prea multe dulciuri, de exemplu, poate fi atât de mare încât ce voi face să mă liniștesc? You guessed it, mă voi îndrepta tot către mâncare, ajungând astfel într-un cerc vicios.
Emoțiile au un rol. În exemplul de mai sus, furia a apărut ca urmare a faptului că persoana a simțit că i se face o nedreptate sau îi este încălcată o graniță. Poate nu voi putea corecta nedreptatea atunci când mi se întâmplă, dar ce pot face este să conștientizez emoția, furia care a apărut și ceea ce a generat-o. Îmi spun mie “Simt furie”.
Poate fi o furie atât de mare încât doar să îmi spun asta să nu fie de ajuns. Pot lua atunci o pauză de la ceea ce fac, pot ieși la aer, mă pot plimba, pot vorbi cu cineva drag despre asta, pot plânge, sau pot scrie tot ce-mi trece prin minte pe o foaie sau într-un document pe care să le arunc/șterg definitiv mai târziu.
