https://www.facebook.com/265476353308002/

Psihoterapeut Beatrice Chivu, Batiște, 35, Bucharest (2026)

07/01/2026

Ajutor! Copilul meu nu vrea să citească.

Adesea părinții sunt exasperați când văd că în ciuda eforturilor, sfaturilor și îndrumărilor despre un viitor mai bun, copilul lor nu vrea să (mai) citească cărți, nu mai este interesat de studiu, nu mai este curios să afle lucruri noi.

Este bine de știut că uneori dorința de a lectura nu ține strict de voința, copilului sau adolescentului tău.

Oricât i-ai explica cât de bine face cititul pe termen lung, cât o să-l ajute să citească nu doar ce este obligatoriu în programă dar și lucruri extra care îi vor lărgi orizontul, copilul tău nu reușește.
Face o promisiune de care se ține o zi, două după care o lasă baltă.

Ai încercat cu vorba bună.
Ai încercat să plătești cu bani paginile citite pe o zi, ca să-l motivezi.
Ai tăiat chiar și beneficiile, ai penalizat, dar vă învârtiți în buclă.
Nu citește și pace.

Unul dintre factorii care inhibă capacitatea de concentrare a copilului tău este folosirea telefonul în exces.
Dar și a celorlalte dispozitive însumate, pe timpul unei singure zile.

Studiile mai noi arată că vizionarea clipurilor de tip Reels ( de pe orice platformă de difuzare) afectează sever creierul și în speță fereastra de atenție.

Durata în care copilul se poate concentra intenționat este mult mai mică.

Sarcinile statice ce necesită atenție la detalii, studiu și conștiinciozitate devin aproape imposibile, pentru copil, oricât și-ar dori.

Constantele notificări de pe telefon, îi perturbă atenția.

Gratificarea instantanee respectiv like-urile de pe rețele, depășesc lucrurile bune despre care tu îi spui ca se vor întâmpla peste câțiva ani, dacă va fi mai studios, pentru simplul fapt că se întâmplă ACUM.

Porția de dopamină instant de la jocurile video, este ceva care cu greu poate rivaliza o carte tipărită.

Soluții există, necesită timp și răbdare, presupun să devii omul “rău” în fața copilului tău o vreme, necesită schimbări majore pentru toată familia, cu beneficii pe termen lung.
Poți face asta fără pedepse și recompense iar în terapie poți afla mai multe despre asta.

Sursă foto: Freepik.com

Psihoterapeut Beatrice Chivu

21/12/2025

Despre mesele în familie de sărbători și rudele toxice

Perioada sărbătorilor poate fi o adevărată provocare.

Mesele în familie pot pendula între interogatoriu și rechizitoriu.

Dacă nu te-ai căsătorit până acum, ce mai aștepți ?
Dacă ai bifat căsătoria, pe când copilul?
Dacă a apărut copilul, pe când al doilea?
Dacă nu te mai înțelegi în cuplu, păi de ce nu divorțezi? Lasă terapia…
De ce nu slăbești?
De ce nu te îngrași?
De ce nu gătești mai mult?
Lasă verdeața și avocado și bagă niște sarmale că te suflă vântul pe stradă.
Lasă podcasturile, nu mai arunca banii la terapie și lasă prostiile legate de parenting. Copiii creșteau înainte bine mersi.

Și lista poate continua cu ce vreți voi.
Atunci când rudele tale își proiectează nemulțumirea lor pe tine, limita este doar cerul.

Trendul zilele astea este să tai legăturile cu rudele “toxice“, să le dai block, să le ignori.
Să rupi legăturile toxice.

La cabinet văd adolescenți care le-au dat block bunicilor și care refuză să-i mai viziteze, pentru că-și bagă nasul unde nu le fierbe oala.

Iar bunicii stau și plâng la 80 de ani pentru că cei mici refuză să-i mai vadă în ochi.

Văd clienți care nu le mai vorbesc părinților, chiar dacă asta îi doare.

Iar asta e trist, din punct de vedere strict uman. De ambele părți.
Nu vorbesc despre corectitudine aici.

Postarea mea nu are titlu acuzatoriu.
Dar nu am cm să nu văd ambele părți.
Rudele nu sunt toxice, comunicarea este nefericită, iar prăpastia dintre generații prea mare.

Atunci când comunicarea ta este sănătoasă, atunci când pui limite cu blândețe dar și cu fermitate, nu mai este nevoie de block și ignore.

Schimbarea arareori vine de la oameni trecuți de 60, 70, 80 de ani. Știu nu este corect…

Dar poate veni de la tine. Tu ai acces la terapie, tu ești informat.
Din păcate poverile astea transgeneraționale, ne revin nouă, celor mai tineri și mai informați.
Nu este corect, știu, dar pentru ai tăi a cam plecat trenul din gară.

Nu încerc să invalidez suferința nimănui și nu mă refer aici la cazuri grave de abuz, unde a păstra distanța și a înceta legăturile este chiar recomandată.

Mă refer strict la societatea noastră românească unde generațiile nu reușesc să mai aibă o punte una către cealaltă.

Unde nu mai există toleranță pentru păreri diferite și nu mai există un numitor comun.

Calea mai bună, este mai grea la prima vedere, dar mai sănătoasă.
Este despre a învăța cm să comunici sănătos, implică să te vulnerabilizezi și să lucrezi destul de mult cu tine.
Iar în terapie se poate învăța asta.

17/12/2025

Cum ar fi dacă s-ar mai schimba așteptările Moșului de la copii de sărbători?

Copiii cu care lucrez tot fac eforturi în perioada asta să fie cuminți și să nu supere, doar- doar să le aducă Moșul cele puse pe listă.
Unii dragii de ei fac eforturi supranaturale în direcția asta. 😄

E bine de știut sau poate doar să-ți reamintești, că a-i cere copilului să fie cuminte și ascultător nu e tocmai cel mai fericit îndemn.

Pentru mine îndemnul la cumințenie și ascultare este o rămășiță a unor vremuri în care realitatea era mai periculoasă, mai imprevizibilă, se știau prea puține despre o comunicare sănătoasă dintre părinte și copil.

Întrebările extra din partea copilului erau văzute ca sfidare când de fapt erau și sunt un semn de gândire logică, inițiativă și gândire critică.

Atunci copiilor nu li se dădeau prea multe explicații din partea părinților, ci mai degrabă seturi de instrucțiuni pentru a rămâne în siguranță, pe care copiii doar trebuiau să le aprobe.

A asculta cu orice chip și în orice împrejurare de orice adult mi se pare o umbrelă destul de toxică pentru un copil, care poate face ușoară calea către abuzuri.

Un copil care nu vrea să-l supere pe Moșul cu nici un chip, va generaliza acest comportament către orice alt adult, ceea ce cred că cu toții suntem de acord că nu este în regulă.

Cum ar fi dacă în loc de ai fost cuminte s-ar mai întreba și alte lucruri:

🎄ai fost bun cu ceilalți ? Ai dăruit din ce ai avut și tu?

🎄ai dăruit un zâmbet sau o îmbrățișăre?

🎄 ai fost un bun prieten?

🎄 îți ajuți familia la treburile casei?

🎄 ești cuviincios, respectuos ?

Cum ar fi să îndemnăm copiii să-și susțină părerea, să întrebe ceva dacă se simt nedreptățiți, să aducă sugestii ? Într-un mod respectuos, desigur.

Psihoterapeut Beatrice Chivu

📷: Freepik

12/12/2025

Despre

Lucrând de ani de zile pe a trasa limite și pe a-mi șlefui abilitățile de comunicare dar și din experiența cu cei care vin la cabinet, las mai jos cele mai frecvente semne că ai de lucrat pentru stabilirea limitelor:

🔸 te supra aglomerezi de task-uri, preiei sarcini de la toți cei din jur

🔸 îți e teamă să spui “nu”, sau să negociezi

🔸spui “da” cerințelor celor din jur chiar dacă asta te epuizează de energie

🔸discuțiile importante te fac să te simți inconfortabil, le amâni, le eviți

🔸pui limite rapid, însă cei din jur te acuză că ești prea tăios

🔸când ajungi la o limită preferi să dai de înțeles decât să comunici clar cu subiect și predicat nevoile sau nemulțumirile tale

🔸 îi ignori pe ceilalți în speranța că tăcerea ta va transmite un mesaj

🔸 bați șaua să priceapă iapa prin postări pe rețelele sociale, în locul comunicării clare și directe cu cealaltă persoană

A trasa limite este o artă și este o muncă în progres, ține de comunicarea sănătoasă și este mai mult decât a arunca cu “nu” în stânga și în dreapta.

Este despre comunicarea în care toate părțile implicate simt că li se respectă nevoile și limitele.

A comunica limpede și direct este o unealtă importantă care aduce ușurare în viața de zi cu zi și scade depresia și anxietatea.

20/11/2025

Despre dependența de ecrane și jocuri video.

Mulți dintre copiii și adolescenții care ajung la cabinet folosesc excesiv telefonul sau tableta pentru jocuri video.
Părinții încearcă pe toate căile să îi convingă să facă și altceva cu timpul lor liber, dar de cele mai multe ori fără rezultat.
Copilul ajunge în cele din urmă să negocieze timp extra de stat pe telefon.

Pare că totul se învârte în buclă, fără rezultat, cu atât mai mult cu cat jocurile sunt din ce în ce mai atractive și au mai multe update-uri.

Copiii care adoră jocurile video și mai ales jocurile de lupte, de kombat, au nevoie de fapt de mai multe lucruri interesante în viața de zi cu zi.

Dar și de mișcare, nu neapărat de sport.

Jocurile agresive video sunt un substitut pentru nevoia de mișcare și de joc activ.

La cabinet am jucarii și mă joc cu copiii jocuri active.
Îi văd cm imediat lasă telefonul jos și sunt foarte încântați să-și folosească mâinile și corpul într-un joc activ, cu miză.

Pierd noțiunea timpului și se întristează când trebuie să încheiem.

Știu, este greu să incluzi în programul zilnic și jocuri pentru copilul tău .

Gândește-te însă că atunci când noi eram copii nu stăteau părinții să se joace cu noi sau să facă role play cu noi.
De ce? Pentru că noi aveam o comunitate în jur de copii cu care ne umpleam rezervorul de joacă și mișcare.

Copiii și mai ales băieții au nevoie de hârjoană și de rough play, acel joc de competiție, de luptă, de urmărire, căruia însă îi lipsește componenta agresivă.

Ce opțiuni mai sunt azi pentru copii care trăiesc aproape exclusiv în sânul familiei?

A-i pune o carte în mână nu funcționează, decât temporar, pentru că nu asta este nevoia din spate a copilului.
În terapie te pot ajuta cu ghidaj și soluții personalizate.

Psihoterapeut Beatrice Chivu

05/11/2025

Cât de permisiv este bine să fii?

Adesea la cabinet ajung părinți foarte permisivi în relația cu copilul lor.
Nu refuză niciodată copilul, îi îndeplinesc toate dorințele și cu toate astea relația lor este tensionată.

Unii părinți îmi mărturisesc că transpiră la gândul că urmează să facă ceva ce copilului nu îi place.

Se gândesc cm să mai negocieze cu el și azi mersul la grădiniță sau la școală.

Ce jucării sau dulciuri să mai cumpere și azi în schimbul colaborării? Sau cât timp pe ecrane să ofere extra.

Un copil care nu ascultă este un copil confuz. Tantrumurile apar atunci când granițele nu sunt stabilite clar, iar regulile se schimbă pe parcurs sau nu există.

Mă refer la parentajul permisiv azi, unde adesea părinții apelează la premii.

Însă a premia ori la polul opus, a pedepsi copilul nu sunt niște comportamente recomandate de psihologi.

De ce? Pentru că nu sunt niște consecințe naturale, ci încearcă în mod artificial să schimbe comportamentul copilului.

Rețeta de succes înseamnă să oferi răspunsuri naturale copilului tău.
Și mai înseamnă pe lângă blândețe, să existe și fermitate.

Dacă alegi să lucrezi cu mine, poți învăța să fii ferm fără să fii dur și fără să traumatizezi.

Cum te pot ajuta eu? Te pot ajuta să ieși din zona de confuzie și nesiguranță, dată uneori și de foarte multă informație amestecată legată de parentaj.
Poți afla pas cu pas și personalizat calea mai scurtă pentru a avea o relație mai bună cu copilul tău.

Psihoterapeut Beatrice Chivu

📷: Freepik.com

05/09/2025

Copiii și igiena digitală

O problemă de mare actualitate este despre cât mult timp petrec copiii și adolescenții pe rețele sociale, platforme de jocuri.

Copiii devin plictisiți de orice, obosiți, irascibili, nu mai comunică, sunt foarte atașați de identitatea digitală și avatarul din jocuri.

Aud adesea asta de la părinți.

Igiena digitală este importantă în acest caz, respectiv setarea unei limite de timp pentru telefon și tabletă, precum și control parental.

Atenție însă, când începi să-i porționezi copilului tău accesul la telefon și gadget-uri, pregătește-te să înlocuiești cu ceva această activitate atât de plăcută și de adictivă.
Să recunoaștem și pentru noi este greu. Mie una da, clar mi-e greu.

Este nevoie să îți faci timp să ieși cu el afară, să își împlinească nevoia de acțiune, nou și neprevăzut, altfel va căuta să o împlinească prin jocuri de acțiune și lupte.

Este nevoie să îți faci timp să îl duci să socializeze cu alți copii în mediul real, altfel va petrece timp cu ei pe rețele sociale, pe platforme de jocuri în rețea, pentru a-și împlini nevoia de socializare.

Este nevoie să-ți faci timp să-și dezvolte hobby-uri noi, alături de tine. Singur e puțin probabil să o facă.

Știu nu este timp, dar adevărul este că noi ca și adulți nu avem niciodată timp.
O mare diferență o face prioritizarea activităților și cât timp și energie alocăm acestor activități.

Mulți părinți găsesc siguranță în a ține copilul acasă, ferit de pericole mai mari.

Însă este și unul dintre motivele pentru care copiii ajung la cabinet.

Dacă nu ești pregătit să înlocuiești cu ceva telefonul în viața copilului tău, mai bine nu îi interzice momentan.

Psihoterapeut Beatrice Chivu

📷: Freepik.com

27/08/2025

4 din 10 copii din România primesc bătaie ca metodă de educație în 2025.
Numărul părinților care folosesc corecția fizică a scăzut în ultimii ani, dar este la dublu față de media europeană.
Cea mai folosită este cureaua.

Această știre este de astăzi.

Fără doar și poate pe vremea comunismului când nu exista acces la informație legate de parentaj și terapie, cel mai adesea părinții recurgeau la bătaie pentru a educa copilul, pentru a-l feri de pericole mai mari, pentru a-l face să înțeleagă ce este bine și ce este greșit.

“Bătaia este ruptă din rai, unde dă mama este și iubire”- aud adesea. Sau “și eu am primit bătaie și iată ca sunt bine ba chiar știam ce este acela respect”, mai aud la cabinet.

Chiar așa, cm de erau copiii mai ascultători?

Păi când un copil primește bătaie nu învață să fie mai respectuos și nicidecum nu învață ceva despre greșeala sa care a fost taxată.

Învață însă să se inhibe, să se cenzureze când sunt adulți în preajmă, devine hiper vigilent în a detecta supărarea celorlalți, continuând să facă “prostii” când adulții nu mai sunt de față.

Practic bătaia face copilul să fie ascultător, compliant și respectuos doar la suprafață, pentru că este un comportament învățat prin frică, acel “fear based respinse”.

Practic copilul mimează ceea ce părinții săi ar dori să vadă, de teama consecințelor, nu învață ceva de fapt.

Bătaia nu educă, ci inhibă și cenzurează.

Corecția fizică afectează relația dintre tine și copilul tău, este traumatizantă pentru el, provoacă stimă de sine scăzută, apar depresia și anxietatea, hipervigilența și dorința de a face oricui pe plac cu orice preț.

Ba mai mult unii copii preiau modelul și vor rezolva la rândul lor conflictele cu ceilalți folosind bătaia și/sau amenințările.

Când un părinte își lovește copilul, țipă, amenință de fapt simte neputință față de problema dintre ei, nu găsește altă cale mai sănătoasă de a livra un mesaj către copilul său și da, în spate există dragoste față de copil, îngrijorare, livrate însă într-un mod nepotrivit.

Dragă părinte când vei simți data viitoare că îți vine să lovești, să țipi, ia o pauză, ieși din cameră , respiră profund, fă ceva ce te readuce la starea de calm, cere partenerului să-ți țină locul ( dacă și el/ea este într-o stare de calm), cere ajutorul unui terapeut.

Psihoterapeut Beatrice Chivu

📷: Freepik.com

29/05/2025

Cât de des îți exprimi afecțiunea planificat și intenționat către copilul tău?

Te invit să explorăm următoarele întrebări împreună:

🟢 Răspunzi mai degrabă la îmbrățișarea copilului tău cel mai adesea, ori inițiezi tu ca și părinte, mai des gesturi de afecțiune fizică?
Deci ești mai degrabă responsiv cererilor sale, ori ești inițiator?

🟢 Te surprinzi mai des oferind afecțiune atunci când afli despre ceva ce a făcut bine copilul tău la școală sau la alte cursuri, deci când i-a ieșit ceva bine, sau pur și simplu fără motiv?

🟢 Oferi afecțiune fugitiv, în treacăt ori aveți intervalul vostru de peste zi, dimineața la trezire ori înainte de culcare de îmbrățișări, pupături, indiferent de ce s-a întâmplat peste zi?

🟢 Simți timpul petrecut împreună ca pe încă un task care trebuie bifat, ori ți se pare firesc să faci asta și simți bucurie când reușiți să petreceți timp de calitate împreună?

E bine să îți iei timp și să răspunzi la aceste întrebări tu cu tine, căci răspunsurile pot fi o busolă bună care îți indică cât de solidă este conexiunea cu copilul tău.

Răspunsurile îți pot indica cât de apropiată este conexiunea emoțională între voi.

În cazul în care ai nevoie de mai mult ghidaj și nevoie de claritate, ședințele la cabinet pot fi de ajutor dacă simți că ai nevoie de lucru în această direcție

Psihoterapeut Beatrice Chivu

Sursă foto: Freepik.com

08/05/2025

Ce e nou și ce este vechi legat de bullying

Deși etichetat mai nou ca fiind bullying, fenomenul este vechi de când lumea și pământul.

Pare a fi în trend, dar de fapt abia acum se pune reflectorul mai mult pe acest comportament al adolescenților și pre adolescenților și se fac campanii de educare și stopare a fenomenului.

Copiii îmi povestesc adesea “ cutare a fost bully cu mine” , “ ei i-au făcut bullying colegului meu”, ca să spicuiesc din jargonul vârstei.

Ceea ce văd ca și specialist este nevoia copiilor de a afla cine sunt, de a se evidenția în fața celorlalți din grup, agresându-i pe alții fizic sau verbal ori izolându-i.

Este bine de știut ca bullying-ul poate fi fizic, verbal, psihologic ori cyberbullying- răspândirea de poze ori filmulețe deepfake, ori poate fi o combinație a acestora.

Băieții sunt cel mai adesea victimele bullying-ului fizic pe când fetele sunt mai adesea victimele bullying-ului verbal.

Bullying-ul fizic poate include lovirea, împingerea, furtul bunurilor, agresiunea sexuală.

Bullying-ul verbal poate include tachinările, poreclele cu conotație negativă, comentarii sexuale inadecvate, batjocură, intimidare.

Bullying-ul social include răspândirea de zvonuri sau excluderea cuiva dintr-un grup.

Bullying-ul se diferențiază de tachinările nevinovate.

Bullying-ul poate duce la probleme emoționale, depresie, anxietate, consum de droguri, comportamente de auto mutilare, ideație suicidară.

Cyberbullying-ul poate provoca daune majore deoarece poate ajunge rapid la un public larg și poate lăsa o amprentă permanentă în mediul virtual.

🗝️ Copiii aflați la vârsta adolescenței au o stimă de sine extrem de fragilă, de aceea spre exemplu a-l sfătui să nu-i mai bage în seamă pe cei care-l agresează de exemplu, nu pune decât un capac temporar peste problema de fond.

Este nevoie de îndrumare pe formarea și îmbunătățirea abilităților sociale și de comunicare.

Psihoterapeut Beatrice Chivu

Sursă foto: Freepik.com

23/04/2025

Dai atenție rezultatelor bune sau și încercării?

Una dintre nevoile noastre de bază este aceea de a fi văzuți și auziți.
În cazul pre adolescenților și al adolescenților această nevoie este și mai intensă.

Mulți părinți care vin în terapie se declară depășiți de schimbările care apar la adolescenții lor, oricât de bine s-au documentat preventiv pentru această etapă.

Țin aici să fac și o paralelă cu mini seria Adolescence, pe care am urmărit-o și eu ca urmare a undei de șoc care a cuprins media.

Nu o să intru în detaliile filmului, dar dacă ești părinte, filmul este un musai de urmărit.

Ceea ce ochiul specialistului a văzut la personajul principal a fost nevoia sa de a-i fi recunoscute eforturile de către tată.

De aceea voi lăsa mai jos modalități în care copilul tău poate să se simtă văzut și auzit 👇

🟢 este important să acorzi atenție oricăror inițiative ale copilului, chiar dacă nu îi ies, de fapt mai ales dacă nu îi ies, fie că este vorba despre participarea la un concurs, un curs nou, un atelier, un sport nou, etc.

🟢 este important să apreciezi și să îți verbalizezi aprecierea pentru dorința sa de a fi încercat ceva nou, chiar dacă nu i-a reușit

🟢 poți folosi aprecieri verbale precum lauda, important este să fie cât mai naturale, vorbele tale să fie calde și afectuoase

🟢 faceți echipă și scanați împreună soluții pentru cm poate să îi iasă mai bine data viitoare ceea ce și-a propus

🟢 rememorează cu el dățile în care nici ție nu ți-au ieșit lucrurile din prima, poți face haz de necaz, atenție însă să nu fii ironic la adresa eforturilor lui

Psihoterapeut Beatrice Chivu

📷: Freepik.com

11/04/2025

Despre atacul de panică

Majoritatea persoanelor adulte au experimentat cel puțin o dată în viață un atac de panică.

Acesta este o formă de anxietate severă ce se caracterizează prin teamă puternică care crește în intensitate și atinge apogeul în câteva minute, fără o cauză vizibilă.

Ca și trigger ( declanșator) al atacului de panică este un pericol real ( vizibil) sau doar perceput.

Sistemul nervos central este copleșit și intră în colaps.

Este însoțit de reacții fizice intense cm ar fi:

- palpitații, transpirație, tremur, dificultăți de respirație, senzație de sufocare, disconfort abdominal, greață, senzații de amorțeală.

Simptomele psihice includ dar nu se rezumă la următoarele:

- senzație de amețeală sau leșin, senzație de derealizare, teama de a pierde controlul, teama de a suferi un infarct.

Atacul de panică apare spontan și durează între 5-20 de minute.

🟢 Persoanele cu atacuri de panică ajung de regulă în terapie după ce au exclus alte diagnostice medicale de la cardiolog, neurolog, etc.

În acele momente sistemul nervos central se disreglează puternic , iar terapia ajută prin a oferi instrumente pentru a face față acestor stări care afectează profund traiul zilnic și funcționarea socială.

Terapia verbală funcționează cu atât mai mult cu cât include practici somatice ( corporale ) și de mindfulness care tratează persoana ca pe un întreg .

Prin terapie persoana afectată se reconectează la corpul său, îi recunoaște nevoile și învață să le
împlinească pentru ca teama să nu mai urce la cote îngrijorătoare, iar episoadele de panică să se dilueze.

Psihoterapeut Beatrice Chivu

Psihoterapeut Beatrice Chivu

07/01/2026

21/12/2025

17/12/2025

12/12/2025

20/11/2025

05/11/2025

05/09/2025

27/08/2025

29/05/2025

08/05/2025

23/04/2025

11/04/2025

Address

Telephone

Website

Alerts

Contact The Practice

Shortcuts

Share

Category