Psihoterapeut Beatrice Chivu (2025)

29/05/2025

Cât de des îți exprimi afecțiunea planificat și intenționat către copilul tău?

Te invit să explorăm următoarele întrebări împreună:

🟢 Răspunzi mai degrabă la îmbrățișarea copilului tău cel mai adesea, ori inițiezi tu ca și părinte, mai des gesturi de afecțiune fizică?
Deci ești mai degrabă responsiv cererilor sale, ori ești inițiator?

🟢 Te surprinzi mai des oferind afecțiune atunci când afli despre ceva ce a făcut bine copilul tău la școală sau la alte cursuri, deci când i-a ieșit ceva bine, sau pur și simplu fără motiv?

🟢 Oferi afecțiune fugitiv, în treacăt ori aveți intervalul vostru de peste zi, dimineața la trezire ori înainte de culcare de îmbrățișări, pupături, indiferent de ce s-a întâmplat peste zi?

🟢 Simți timpul petrecut împreună ca pe încă un task care trebuie bifat, ori ți se pare firesc să faci asta și simți bucurie când reușiți să petreceți timp de calitate împreună?

E bine să îți iei timp și să răspunzi la aceste întrebări tu cu tine, căci răspunsurile pot fi o busolă bună care îți indică cât de solidă este conexiunea cu copilul tău.

Răspunsurile îți pot indica cât de apropiată este conexiunea emoțională între voi.

În cazul în care ai nevoie de mai mult ghidaj și nevoie de claritate, ședințele la cabinet pot fi de ajutor dacă simți că ai nevoie de lucru în această direcție

Psihoterapeut Beatrice Chivu

Sursă foto: Freepik.com

08/05/2025

Ce e nou și ce este vechi legat de bullying

Deși etichetat mai nou ca fiind bullying, fenomenul este vechi de când lumea și pământul.

Pare a fi în trend, dar de fapt abia acum se pune reflectorul mai mult pe acest comportament al adolescenților și pre adolescenților și se fac campanii de educare și stopare a fenomenului.

Copiii îmi povestesc adesea “ cutare a fost bully cu mine” , “ ei i-au făcut bullying colegului meu”, ca să spicuiesc din jargonul vârstei.

Ceea ce văd ca și specialist este nevoia copiilor de a afla cine sunt, de a se evidenția în fața celorlalți din grup, agresându-i pe alții fizic sau verbal ori izolându-i.

Este bine de știut ca bullying-ul poate fi fizic, verbal, psihologic ori cyberbullying- răspândirea de poze ori filmulețe deepfake, ori poate fi o combinație a acestora.

Băieții sunt cel mai adesea victimele bullying-ului fizic pe când fetele sunt mai adesea victimele bullying-ului verbal.

Bullying-ul fizic poate include lovirea, împingerea, furtul bunurilor, agresiunea sexuală.

Bullying-ul verbal poate include tachinările, poreclele cu conotație negativă, comentarii sexuale inadecvate, batjocură, intimidare.

Bullying-ul social include răspândirea de zvonuri sau excluderea cuiva dintr-un grup.

Bullying-ul se diferențiază de tachinările nevinovate.

Bullying-ul poate duce la probleme emoționale, depresie, anxietate, consum de droguri, comportamente de auto mutilare, ideație suicidară.

Cyberbullying-ul poate provoca daune majore deoarece poate ajunge rapid la un public larg și poate lăsa o amprentă permanentă în mediul virtual.

🗝️ Copiii aflați la vârsta adolescenței au o stimă de sine extrem de fragilă, de aceea spre exemplu a-l sfătui să nu-i mai bage în seamă pe cei care-l agresează de exemplu, nu pune decât un capac temporar peste problema de fond.

Este nevoie de îndrumare pe formarea și îmbunătățirea abilităților sociale și de comunicare.

Psihoterapeut Beatrice Chivu

Sursă foto: Freepik.com

23/04/2025

Dai atenție rezultatelor bune sau și încercării?

Una dintre nevoile noastre de bază este aceea de a fi văzuți și auziți.
În cazul pre adolescenților și al adolescenților această nevoie este și mai intensă.

Mulți părinți care vin în terapie se declară depășiți de schimbările care apar la adolescenții lor, oricât de bine s-au documentat preventiv pentru această etapă.

Țin aici să fac și o paralelă cu mini seria Adolescence, pe care am urmărit-o și eu ca urmare a undei de șoc care a cuprins media.

Nu o să intru în detaliile filmului, dar dacă ești părinte, filmul este un musai de urmărit.

Ceea ce ochiul specialistului a văzut la personajul principal a fost nevoia sa de a-i fi recunoscute eforturile de către tată.

De aceea voi lăsa mai jos modalități în care copilul tău poate să se simtă văzut și auzit 👇

🟢 este important să acorzi atenție oricăror inițiative ale copilului, chiar dacă nu îi ies, de fapt mai ales dacă nu îi ies, fie că este vorba despre participarea la un concurs, un curs nou, un atelier, un sport nou, etc.

🟢 este important să apreciezi și să îți verbalizezi aprecierea pentru dorința sa de a fi încercat ceva nou, chiar dacă nu i-a reușit

🟢 poți folosi aprecieri verbale precum lauda, important este să fie cât mai naturale, vorbele tale să fie calde și afectuoase

🟢 faceți echipă și scanați împreună soluții pentru cm poate să îi iasă mai bine data viitoare ceea ce și-a propus

🟢 rememorează cu el dățile în care nici ție nu ți-au ieșit lucrurile din prima, poți face haz de necaz, atenție însă să nu fii ironic la adresa eforturilor lui

Psihoterapeut Beatrice Chivu

📷: Freepik.com

11/04/2025

Despre atacul de panică

Majoritatea persoanelor adulte au experimentat cel puțin o dată în viață un atac de panică.

Acesta este o formă de anxietate severă ce se caracterizează prin teamă puternică care crește în intensitate și atinge apogeul în câteva minute, fără o cauză vizibilă.

Ca și trigger ( declanșator) al atacului de panică este un pericol real ( vizibil) sau doar perceput.

Sistemul nervos central este copleșit și intră în colaps.

Este însoțit de reacții fizice intense cm ar fi:

- palpitații, transpirație, tremur, dificultăți de respirație, senzație de sufocare, disconfort abdominal, greață, senzații de amorțeală.

Simptomele psihice includ dar nu se rezumă la următoarele:

- senzație de amețeală sau leșin, senzație de derealizare, teama de a pierde controlul, teama de a suferi un infarct.

Atacul de panică apare spontan și durează între 5-20 de minute.

🟢 Persoanele cu atacuri de panică ajung de regulă în terapie după ce au exclus alte diagnostice medicale de la cardiolog, neurolog, etc.

În acele momente sistemul nervos central se disreglează puternic , iar terapia ajută prin a oferi instrumente pentru a face față acestor stări care afectează profund traiul zilnic și funcționarea socială.

Terapia verbală funcționează cu atât mai mult cu cât include practici somatice ( corporale ) și de mindfulness care tratează persoana ca pe un întreg .

Prin terapie persoana afectată se reconectează la corpul său, îi recunoaște nevoile și învață să le
împlinească pentru ca teama să nu mai urce la cote îngrijorătoare, iar episoadele de panică să se dilueze.

Psihoterapeut Beatrice Chivu

02/04/2025

Cum să trasezi limite fără să te simți vinovat

Pentru mulți părinți a trasa limite este precum mersul pe sârmă.
Prea mult la stânga și copilul resimte prea multă autoritate și presiune, prea mult la dreapta și copilul se dezechilibrează în lipsa unor repere clare și ferme.

Calea de mijloc este cea mai potrivită, cred că mulți suntem de acord cu asta, dar cm ajungem acolo?

Din practica mea, văd cm tații sunt de cele mai multe ori cei fermi, iar mamele echilibrează balanța prin permisivitate.

Desigur mixul dintre cele două este cel mai potrivit.

Parentingul permisiv este trendul vremurilor noastre, dar dacă nu conține în rețeta sa și fermitate, nu poate ajuta copilul să iasă din zona de confort și să se dezvolte.

Ce comportament nou mai observ în ultima vreme în practica profesională este trasarea limitelor dintr-un loc al întâmplării.

Cum vine asta? Păi părintele dragul de el, din teama de a nu fi prea autoritar, de a nu traumatiza copilul, aduce la cunoștință copilului regulile ca fiind un produs al întâmplării și nu ca fiind regulile familiei.

Ca să dau un exemplu despre cm o astfel de limită arată în contextul limitării accesului la gadgeturi: părintele oprește WI-Fi-ul din casă și anunță copilul cm că netul nu mai merge, a picat rețeaua și că va trebui să își găsească altă ocupație.

Copilul acceptă asta o dată, însă când vede că netul “pică” zilnic începe să se simtă păcălit, nu înțelege motivul și relația cu părinții are de suferit.

Cum poate fi trasată în cazul ăsta într-un mod mai fericit limită? “ Dragul meu regula casei este să stăm pe telefon o oră pe zi, așa cm am mai discutat deja, pregătește-te să închizi pentru că uite mai sunt doar 10 minute”.

Desigur exemple sunt multe, aici am dat doar unul dintre cele mai frecvente cazuri.

Dacă te ajută această postare sau aduce nevoie de claritate și lămuriri suplimentare, poți lăsa un comentariu, sau îmi poți scrie în privat 👇

Psihoterapeut Beatrice Chivu

📸 Freepik.com

27/02/2025

Despre cultivarea inteligenței emoționale

Orice părinte își dorește echilibru emoțional pentru copilul său, iar ca orice abilitate aceasta se exersează și se învață.

Iată principalele caracteristici ale unui copil inteligent emoțional:

🟢 Este conștient de emoțiile sale, are un vocabular emoțional

🟢 Vorbește liber despre emoțiile sale oricât ar fi de neplăcute

🟢 Poate gestiona calm și echilibrat situații complicate

🟢 Recunoaște emoțiile celor din jur

🟢Nu abandonează o activitate atunci când devine dificilă

🟢 Este sigur pe el, iar atunci când nu se descurcă are curaj să ceară ajutor

🟢 Are empatia dezvoltată

🟢 Este capabil să stabilească limite

🟢 Nu-i este teamă să-și recunoască greșelile și să-și ceară scuze

🟢 Poate accepta critica constructivă fără a-și găsi scuze, ori a-i blama pe ceilalți

🗝️ Este bine de știut faptul că mulți specialiști consideră inteligența emoțională (EQ) mai importantă decât coeficientul de inteligență( IQ).

Din practica profesională, eu constat că ambele sunt la fel de importante, dar da echilibrul emoțional aduce cu sine reziliență, scăderea depresiei, anxietății și a comportamentelor de risc.

Un copil/ adolescent inteligent emoțional are abilitățile sociale dezvoltate, navighează printre conflicte cu ușurință, are inițiativă și idei, colectează sfaturi de la cei din jur însă are o voce proprie și ia deciziile importante în cele din urmă în acord cu ceea ce știe că i se potrivește mai bine.

Psihoterapeut Beatrice Chivu

Sursă foto: Freepik.com

11/02/2025

Despre autoreglare și co-reglare

Ai auzit și tu cm că un copil trebuie să învețe să se liniștească singur și astfel când este supărat, îl lași fie singur și îl inviți să ți se alăture doar când s-a liniștit, fie încerci prin diverse premii și promisiuni să revină la starea de calm?

De ce nu funcționează aceste strategii?
De ce copilul tău fie izbucnește prin tantrumuri în diverse situații imprevizibile, fie pare că are o atitudine calmă însă acumulează frustrări și izbucnește mai târziu?

Co-reglarea este acel proces prin care părintele influențează modul în care copilul său se simte, gândește și acționează.

Copiii ajung la autoreglaj emoțional treptat, astfel învață însoțiți de părinții lor cm își pot păstra calmul când sunt supărați și cm pot face față imprevizibilului, dar și a propriilor emoții.

Motivul disreglării este o combinație între temperament și comportamente preluate de la cei din jur.

Copiii impulsivi au nevoie o perioadă îndelungată de co-reglare până să dezvolte autoreglarea.

🗝️Copilul tău are nevoie să își dezvolte această abilitate cu tine alături, iar tu să poți rămâne intr-o stare de prezență și calm într-un mod non-judicativ și disponibil pentru când îți va cere ajutorul.

Psihoterapeut Beatrice Chivu

Sursă foto: Freepik.com

13/06/2024

Despre bullying

Ți se întâmplă și ție să te pună pe gânduri anumite comportamente ale copilului tău din ultima vreme și suspectezi că ar putea fi victima bullyingului?

Iată cele mai frecvente semne în cazul în care copilul tău nu simte încă să vorbească cu tine:

- semne fizice precum vânătăi, zgârieturi etc.
- teama de a merge la școală, absenteism școlar, rezultate școlare slabe
- este anxios, irascibil, apatic, foarte vigilent
- nu are prieteni la școală sau în afara școlii
- își pierde des sau îi sunt distruse haine, electronice sau alte bunuri personale
- este agresiv sau are răbufniri nervoase fie devine foarte închis în sine
- cere deseori bani
- preferă compania adulților

Este bine de știut ca bullying-ul poate fi fizic, verbal, psihologic ori cyberbullying, ori poate fi o combinație a acestora.

Băieții sunt cel mai adesea victimele bullying-ului fizic pe când fetele sunt mai adesea victimele bullying-ului verbal.

Bullying-ul fizic poate include lovirea, împingerea, furtul bunurilor, agresiunea sexuală.

Bullying-ul verbal poate include tachinările, poreclele cu conotație negativă, comentarii sexuale inadecvate, batjocură.

Bullying-ul social include răspândirea de zvonuri sau excluderea cuiva dintr-un grup.

Bullying-ul se diferențiază de tachinările nevinovate prin 3 caracteristici de bază: intenție, repetiție, putere.

Trei părți sunt implicate în bullying: victima, autorul și martorul.

Bullying-ul poate duce la probleme emoționale, depresie, anxietate, consum de droguri, ideație suicidară.

Cyberbullying-ul poate provoca daune majore deoarece poate ajunge rapid la un public larg și poate lăsa o amprentă permanentă în mediul virtual.

🗝️ Fie că este victimă, autor sau martor al bullying-ului, copilul tău are nevoie să discutați deschis despre acest subiect, intr-un mod non-judicativ și empatic.

Psihoterapeut Beatrice Chivu

Sursă foto: Freepik.com

30/05/2024

Comportamente și obiceiuri ce întăresc relația dintre tine și copilul tău, dar care încurajează și inițiativa și comportamentul echilibrat și asertiv:

🟢 Respectă-i spațiul personal, ciocăne la ușă înainte să intri în camera sa.

🟢 Deciziile ce țin de achiziții ce-l privesc pe el, luați-le în colaborare. De exemplu are nevoie să-și aleagă hainele chiar dacă vrea să-și imite colegii/ prietenii și ție asta nu ți se pare ok.
A fi în trend, pentru un copil/adolescent consolidează apartenența la un grup, din care își dorește să facă parte.

🟢 Implică-l în deciziile ce țin de schimbările din casă/ familie, cere-i părerea, dar nu lăsa puterea decizională la el, votați deciziile importante.

🟢 Însoțește-l în luarea deciziilor, consiliază, nu dicta pașii, chiar dacă anticipezi că va merge în direcția greșită.

Atâta timp cât nu există decizii ce-i pun viața sau siguranța în pericol, permite-i să încerce și să greșească.

Vă trage propriile concluzii și își va forma astfel gândirea critică și va dezvolta inițiativă.

🟢 Când sunteți într-un grup, cere acordul înainte să povestești o întâmplare amuzantă despre el, s-ar putea ca pe el să-l stânjenească.

🗝️Cele enumerate mai sus sunt câteva direcții ce ajută la stabilirea de granițe sănătoase.
Ca el să traseze limite sănătoase cu ceilalți, are nevoie să exersați asta acasă, mai întâi.

Psihoterapeut Beatrice Chivu

17/05/2024

Astăzi mă pregătesc pentru o sesiune de cursuri care va avea loc în acest weekend și care va aduce informații noi, alături de formatori de pe partea de psihoterapie experiențială.

Acesta va fi primul workshop dintr-o serie mai lungă, care vor aborda tematici dintre cele mai actuale, care vizează dinamica de familie și relația părinte- copil.

10/05/2024

De ce este bine să permiți copiiilor să se “certe”

Ți se întâmplă și ție adesea să-ți privești copiii cm se răstesc unul la altul și deja știi cm o să decurgă lucrurile așa că preferi să-i trimiți în camere separate ca lucrurile să nu degenereze?

Iată de ce este recomandat să nu stopezi fricțiunile dintre ei:

🟢 Certurile aduc la suprafață sentimente de nedreptățire. Atunci când un părinte( cu cele mai bune intenții), acționează prin premii, pedepse, ori separarea temporară a fraților, nu permite exprimarea emoțiilor și vindecarea rănilor

🟢 Cearta aduce cu sine șlefuirea abilitaților de negociere și de găsire de soluții, dezvoltă( în mod paradoxal) empatia

🟢 Când unui copil nu i se permite să-și exprime emoțiile mai puțin plăcute( de dragul armoniei desigur) nu se simte văzut și acceptat în totalitate- asta crează o fractură în relația dintre tine și copii.
Se va ascunde de tine mai mult, nu va mai simți nevoia să fiți apropiați, se va atașa cu ușurință de persoane din afara familiei

Te gândești atunci pe bună dreptate dacă nu cumva devii hiperpermisiv lasându-i să se certe.

🗝️ Conflictul face parte din orice relație interumană astfel copiii învață lucruri despre ei și despre ceilalți și deprind principii ca moralitatea și fair-play-ul.

Desigur adultul are nevoie să modeleze conflictul dintre cei doi nepermițând copiilor să se descarce fizic unul pe celălalt.

Dacă simți ca metoda discursivă nu funcționează cu copiii tăi, atunci ei au nevoie să-ți folosești umorul pentru a detensiona situația.

Este bine să folosești umorul cu considerație pentru sentimentele lor rănite și să nu duci glumele în zeflemea.
Copiii au nevoie să vadă cm esti primul care râde de sine.

Prin umor și afecțiune fizică vă veți putea reconecta și poți întări legătura dintre copiii tăi.

Dacă simți că nu poți accesa detașarea si umorul în momentele tensionate, te aștept la sediul pentru o întrevedere.

Psihoterapeut Beatrice Chivu

Sursă 📷: Freepik.com

Psihoterapeut Beatrice Chivu

29/05/2025

08/05/2025

23/04/2025

11/04/2025

02/04/2025

27/02/2025

11/02/2025

13/06/2024

30/05/2024

17/05/2024

10/05/2024

Address

Telephone

Website

Alerts

Contact The Practice

Shortcuts

Share