What are the opening hours?

Monday 09:00 - 20:00 Tuesday 09:00 - 20:00 Wednesday 09:00 - 20:00 Thursday 09:00 - 20:00 Friday 09:00 - 20:00

Psihoterapeut Ioana Dăncescu, Strada Washington nr 2, sc B, et 3, ap 7, Bucharest (2025)

Q: What is the address?

Strada Washington Nr 2, Sc B, Et 3, Ap 7

29/10/2025

Weekendul trecut am avut bucuria și suficient de multe emoții să susțin workshop-ul „Grounding și Ancorare în lucrul cu Disocierea în cabinet” în cadrul conferinței CiNPT organizate de .ro
A fost o întâlnire vie, despre siguranță și prezență în relația sine și cu clienții noștri.

Tot ce am adus în susținerea acestui workshop reprezintă valori și repere pe care le am în munca mea de psihoterapeut de traumă.

Au venit alături de mine și emoții și palpitații, gânduri în cerc despre eșec și blocare, teama ancestrală de a mă face de râs, furnicături pe tot corpul, emoții intense, despre care unii colegi au spus că nu le-au perceput.
De data aceasta i-am crezut! M-am simțit și eu, pe mine, în cel mai sigur loc cu putință, atât în afară, cât și în interior. Și poate pentru prima dată chiar m-am bucurat de ocazia de a putea împărtăși și altora experiența mea de lucru cu siguranța și disocierea.

Am început cu un Grounding activ, un exercițiu de revenire cu atenția în prezent, în spațiul în care ne aflam, pentru că doar dintr-un corp ancorat putem să ne simțim cu adevărat în siguranță.
În lucrul cu trauma psihică, am descoperit în absolut fiecare proces de terapie, cm corpul este prima ”hartă a siguranței” care este neglijată, abuzată, abandonată, nevăzută.

Am vorbit apoi despre disocierea structurală, folosind modelul pe care Janina Fisher l-a prezentat, a părților noastre aparent funcționale și cele traumatizate care coexistă, uneori fără să se cunoască.
Când le privim cu curiozitate și știm de existența lor, deschidem calea către integrare și reconectare.

Le-am propus participanților și un mic exercițiu de reflecție și intenție după conferință:

„Găsește un client disociat și ascultă-l! Te va transforma într-un psihoterapeut mai bun!”

Am încheiat cu ideea care a traversat întreg workshopul:

Curiozitatea și compasiunea înving frica, neputința și vulnerabilitatea fără protecție.

Mulțumesc tuturor celor care au fost prezenți alături de mine în cadrul conferinței, pentru atenție, implicare și deschidere!
Adesea, ca psihoterapeuți cel mai important pas nu este spre celălalt, ci spre propriile noastre părți care au nevoie de prezență și siguranță! 🪽👣🤗

28/10/2025

Conferințele sunt despre oameni!

Oameni care ies din cabinetele de psihoterapie, din amfiteatre și laboratoare de cercetare, din școli și săli de clasă.
Oameni care se caută unii pe alții, se reflectă, se cunosc și se recunosc.
Și toți avem nevoie să fim văzuți și cunoscuți, pentru a putea fi cu adevărat REcunoscuți!

M-am bucurat mult de întâlnirea cu o parte dintre colegii mei de formare și de conferințe, în weekend-ul trecut, la conferința de Psihotraumatologie organizată de .ro

Unii au lipsit și mi-au lipsit!
Cu alții am schimbat doar o privire, alții mi-au fost aproape trup și suflet!
Cu unii am făcut poze, de alții nu m-am apropiat eu, iar alții nu au venit ei spre mine cu intenția de a imortaliza momentul!

Dacă la primele conferințe de psihologie și traumatologie, prin 2010, am rămas cu 2-3 poze de grup și aproape niciuna cu slide-urile prezentărilor, în ultimii ani am adunat din ce în ce mai multe foldere cu informații și chipuri!
Amintirile sub forma pozelor sunt bune și mă bucur de ele de fiecare dată.

Dar, din ce în ce mai des, mă întreb ce caut în ele, ce semnificație le dau, ce teamă sau nesiguranță sau deschidere se ascunde uneori în gestul de a scoate telefonul pentru o poză.

Vă las câteva amintiri frumoase și un filmuleț surprins de draga mea prietenă Ana, care știe mereu să așeze lumini, focus și căldură pe chipurile și momentele din jurul ei!

Într-o profesie în care petrecem mult timp în solitudine, în tăcere, în ascultare, este ușor să uităm cât de mult avem nevoie, la rândul nostru, de contact, sprijin și oglindire umană.
Pentru că, dincolo de cadre și imagini, ce rămâne cu adevărat este contactul uman, cel care ne ține conectați într-o profesie altfel solitara! 🤗🪽👣
---

27/10/2025

Reflecțiile mele după Conferința CiNPT, organizată de .ro

Acest eveniment, aflat la a8a ediție, care ne-a adus din nou împreună: practicieni și cercetători din domeniul traumei psihice, relațiilor și rezilienței.
Am plecat de acolo cu mintea plină de idei, bucuria cunoașterii unor colegi noi și a îmbrățișării celor vechi.
Am avut un program de conferință dens, plin, care ne-a trecut printr-o mulțime de relații și dinamici, căruia i-a lipsit (poate) un strop de socializare și relaxare în plus.

Multe dintre prezentări au atins teme complexe despre violența domestică, agresorul interior, echilibrul emoțional, grounding și ancorare în lucrul cu disocierea, dezvoltarea compasiunii și trauma timpurie în lucrul cu copiii și adolescenții.

Le notez aici ca un fir de reflecție la cald:

*Chiar și persoanele percepute ca „puternice”, cu personalități solide și mulți factori de protecție, pot dezvolta simptome de PTSD în situații de bullying organizațional.
Nu vulnerabilitatea este problema, ci durata și lipsa de siguranță relațională.

*Relațiile sigure nu sunt un lux emoțional, ci baza rezilienței profesionale și personale.
Când ne simțim în siguranță, mintea se poate relaxa și putem munci eficient.

*Cercetările recente arată că afectivitatea negativă scăzută nu înseamnă automat afectivitate pozitivă crescută, ele sunt dimensiuni independente.
A învăța să savurăm emoțiile pozitive și să le cultivăm conștient devine o formă de igienă mintală.
Cum învățăm să ne bucurăm? Cum ne creăm contexte pentru recompensă și siguranță?

* Despre partea de agresor din noi: când respingem ajutorul, respingem uneori posibilitatea unei relații corective.
Partea agresivă din noi are nevoie să fie văzută, altfel, intrăm inconștient în scenariul victimei.
A vedea și a numi agresorul nu înseamnă a justifica, ci a recupera o putere pierdută.

*În traumele morale, suferința nu vine doar din ceea ce am trăit, ci și din valorile pe care am fost forțați să le încălcăm.
Vindecarea începe prin recâștigarea compasiunii, mai ales față de noi înșine.

*Fiecare corp are propriul său vocabular al mișcării.
În lucrul terapeutic, a observa cm se mișcă cineva poate spune mai mult decât cuvintele sale!

*Starea de bine nu ține de intensitatea emoțiilor pozitive, ci de frecvența lor.
Reziliența nu înseamnă absența suferinței, ci capacitatea de a păstra o imagine de sine pozitivă în ciuda adversităților.

*„Use the gift of now, of time/ Be resilient, like a weed” - o invitație la echilibru și reziliență!
*Etichetele și stereotipurile ne blochează empatia, iar curiozitatea rămâne puntea spre înțelegere.

Au rămas cu mine mult mai multe idei din aceste 3 zile, dar mai ales certitudinea că relațiile sigure profesionale, terapeutice, umane, sunt locul unde se reface legătura ruptă de traumă.
Dincolo de teorii, prezența, curiozitatea și compasiunea rămân cele mai simple și mai profunde instrumente! 🪽🤗
---

23/10/2025

După aproape 4 luni intense emoțional, pline de alegeri mici și mari, de introspecție și căutări, de idei și schițe, de sens și non-sens, care s-au așezat încet și de oameni buni, fără de care acest drum nu ar fi fost posibil, astăzi, cu multă bucurie și recunoștință, pot spune că site-ul meu profesional este online: www.ioanadancescu.com

Este mai mult decât un loc cu informații despre mine sau despre ce fac...

Este mai mult decât o mărturisire a valorilor și credințelor mele, a experienței profesionale, a resurselor și a ancorelor care m-au adus până aici...

Este mai mult decât un loc unde puteți să îmi scrieți și să fim în contact printr-un newsletter care sper să aducă blândețe și resurse pentru diminețile voastre...

Este mai mult decât o exemplificare a abordărilor și modurilor în care lucrez și folosesc principii din psihoterapia traumei și alte modalități în care m-am format profesional în ultimii 22 de ani ...

Este un spațiu care s-a născut din dorința de a aduce mai multă claritate, siguranță și sens în relația noastră cu trauma psihică și cu partea sănătoasă din noi care așteaptă să fie văzută!

Pe site găsiți articole, screening-uri gratuite cu explicații și resurse la final de fiecare screening, exerciții de Grounding, informații despre psihoterapia traumei și despre grupurile terapeutice pe care le voi organiza în curând.

Am mai pus cap la cap și un formular de înscriere pentru lista mea de așteptare, atât pentru psihoterapie individuală, cât și de cuplu. Am clarificat și tipurile de servicii, pachete, prețuri și modalitatea în care putem lua legătura.

Am muncit mult la această prezentare a serviciilor mele profesionale și am vrut să fie un loc în care puteți să vă opriți, să respirați, să simțiți încredere și să descoperiți ceva poate nu știați că aveți nevoie să simțiți.

„Există o parte sănătoasă în fiecare dintre noi.
Iar psihoterapia traumei o poate aduce la lumină.”

Vă invit cu drag să explorati: www.ioanadancescu.com 🪽💚
---

24/09/2025

Muzica ne amintește că putem simți mai mult decât credem.
La Festivalul Enescu am descoperit anul acesta o emoție care trece dincolo de corp, minte și suflet, și rămâne cu tine mult timp după ce concertul s-a încheiat.

Am lăsat alături de câteva imagini și impresii, gânduri și asocieri după o experiență muzicală care m-a adus o intensă bucurie și recunoștință!

Și dacă acum ceva timp muzica clasică nu era în apropierea mea, nici cu intenția, nici cu întâmplarea, în ultimii ani mi-am apropiat-o și cred mai mult ca oricând că arta, emoția și psihicul nostru sunt iremediabil conectate! 🪽🤍
---

11/09/2025

3 cărți despre viața, relații și pierdere

Citite într-o vacanță

Și de ce le recomand?

”Anul în care nu am murit”, scrisă de Carmen Uscatu este o carte pe care as recomanda-o oricărui coleg psiholog și oricărui profesionist din sistemul de sănătate fizică și mintală. Este o poveste adevărată, compusă din bucăți din viața personală și profesională ale unui om care a suferit atât de multe pierderi și a cunoscut multe feluri de durere...

Un om care s-a pus pe picioare și ne-a invitat prin aceasta carte confesiune, să-i fim alături, pe un drum prin care a învățat de mai multe ori să meargă.

Mă bucur enorm că și-a scris această carte!
”Doar mă bucur de mine, așa cm sunt...”Mă locuiesc”. Mi-au trebuit toți acești ani să înțeleg că pot fi mai mult decât mintea mea, mai mult decât corpul meu. Pot fi ambele la un loc, în armonie.”

Cartea Alinei Necșulescu ne poartă, prin intermediul unor eseuri publicate inițial în Dilema Veche, pe tărâmul inconștientului și al fantasmelor.

Am început de curând să citesc și să ascult specialiști formați în psihanaliză. Dacă în facultate ridicam sprânceana și respingeam cu hotărâre cea mai veche formă de psihoterapie, acum am deschis cutia Pandorei și m-am aruncat în neant.

Aș reciti oricând această colecție de eseuri, pe sărite, lăsând mintea să rătăcească pe câte un subiect și să exploreze ce simte și ce știe.... ca într-o căutare nesățioasă de indicii și dovezi ale bogăției inconștientului propriu și al culturii, despre care știe, deocamdată, atât de puține. O carte bijuterie!!!

Cartea lui Narine Abgarian, ”Viața e mai dreaptă decât moartea”, reprezintă întruchiparea celor mai rele coșmaruri ale oamenilor.

Este o colecție de povestiri scurte despre război, pierderi, dezastre umane demarate de oameni și întreținute de mânia oarba și inconștientul identificării cu agresorul, un mecanism de protecție extrem prin care persoana rănită nu poate spune Stop la agresiune și o perpetuează, devenind agresorul celorlalți.

Cineva curios să le citească și să le exploreze? 🤍🤗
---

04/09/2025

Cronica în imagini a unei vacanțe grecești pe care Eul meu din viitor o va aplauda în picioare și cu care, foarte probabil, se va lăuda zdravăn!

Povestea sună cam așa:

Pe când aveam io vreo 41 de ani, m-am dus din nou în același sat grecesc, pe care îl cunoșteam destul de bine din celelalte 2 dăți când poposisem acolo. De data asta, am stat într-un hotel mai „boutique” decât aș fi crezut că merit la prima vedere.... DAR care era fix pe plajă.

Am adormit în fiecare seară cu sunet de valuri și miros de mare.
M-am trezit dis-de-dimineață și am luat micul dejun în același loc, privind marea, ascultând briza.
În fiecare seară, când părea că nu se întâmplă nimic în acel sat, eu respiram liniștea.

Am mâncat pește proaspăt, dar diferit, în 6 după amiezi consecutive, la aceeași pescărie din sat: monk fish, biban de mare, scorpie (cel mai gustos pește din viața mea!), creveți, salată grecească și bineînțeles tzatiki.

Am citit mai mult ca în alte vacanțe și da, mi-am luat și tratatul de psihoterapie de grup al lui Yalom, în acord cu intenția mea clară de a lucra cu grupuri terapeutice din toamnă.

Am făcut cei mai puțini kilometri cu mașina din toate vacanțele mele grecești.
Am ales, în cele din urmă, cel mai cozy și mai protector loc posibil, după destule tatonări și dezbateri interioare între nordul răcoros al Europei și o altă insulă grecească.
Pentru că, la final, m-am întrebat: cine merge de 3 ori în același loc, sperând să se simtă excelent cu sine și să-și încarce bateriile?
Se pare că... eu.

Sunt bucuroasă pentru toate vocile interioare care s-au zbătut și care, în cele din urmă, m-au ghidat până aici.
Uneori, nu trebuie să mergi prea departe ca să te (re)găsești.
Așa a fost vacanța mea grecească!

Și pentru că m-am răscolit pe toate părțile am căutat informații științifice legat de ce ne poate ajuta să ne simțim cu adevărat relaxați și iată ce am găsit (în primul comentariu și ultima poză) 🤍🤗🪽
---

26/08/2025

Eu și Copilul meu Interior - Grup de psihoterapie

O întâlnire cu părțile disociate ale Eului

În lucrul psihoterapeutic, tema copilului interior nu este o metaforă simplificată, ci se referă la părți reale ale psihicului nostru, formate în copilărie, care rămân adesea disociate și neintegrate. Aceste părți continuă să influențeze modul în care trăim emoțiile, ne raportăm la relații, la lume și la noi înșine.

Teoria atașamentului și modelele psihoterapeutice de înțelegere a traumei psihice (Janina Fisher care vorbește despre conceptul de disocierea structurală, Franz Ruppert care pune în lumină Teoria Traumei Psihice Orientată pe Identitate) ne arată cm experiențele timpurii pot determina scindări interne: o parte a Eului orientată spre supraviețuire și adaptare, și o parte vulnerabilă, rănită care este blocată în experiența timpurie.

Scopul acestui grup de psihoterapie al traumei este de a crea un spațiu securizant în care:

*să devenim mai conștienți de relația cu părțile noastre rănite din copilărie,

* să explorăm felul în care acestea influențează prezentul nostru de adult,

*și să începem procesul de integrare și autoreglare, prin contact cu resursele noastre sănătoase.

Metodele pe care le folosim: Metoda Intenției (IoPT), Compassionate Inquiry, EMDR Somatic, sunt instrumente validate științific în lucrul cu trauma. În grup vom folosi și tehnici de ancorare, mindfulness și reglare somatică, pentru a facilita un contact direct și sigur cu aceste părți ale psihicului nostru.

Noi suntem Ana și Ioana, psihologe psihoterapeute specializate în lucrul cu trauma psihică, cu o experiență de peste 15 ani în lucrul terapeutic individual și de grup.

💛 Locurile sunt limitate la maxim 8 participanți și mai sunt disponibile doar câteva, iar link-ul de înscriere și detalii legat de plată sunt în formularul din comentarii.

Ne vom întâlni în cabinetul Ioanei din București, în weekend-ul 6–7 septembrie, iar sesiunea de follow up online va fi pe 20 septembrie.

Te așteptăm cu inimă deschisă,
Pentru că fiecare copil interior merită un adult care să-l asculte cu blândețe!

Ana & Ioana
---

01/08/2025

Uneori, o coală de hârtie și o intenție așezată cu grijă, într-un spațiu de siguranță, pot spune mai mult decât o sută de cuvinte!

„EU CORP MINTE”
Un dans fin între prezența în corp, zgomotul sau liniștea minții și acel Eu care le poate îmblânzi, alinia, reconecta.
Această intenție a fost lucrată de o clientă de-ale mele într-o sesiune individuală recentă și a adus multă claritate în legătură cu nevoia ei profundă de a avea contact cu Eul ei, singurul care poate conține corpul și liniști mintea.

În această vacanță, intenția mea este să rămân în acest spațiu de echilibru, între corp și minte, sprijinită de Eul meu sănătos, ancorat, prezent în simțuri, în ce îmi place și îmi aduce liniște.

Metoda Intenției (dezvoltată de Franz Ruppert) este una dintre cele mai puternice metode cu care lucrez, nu doar în grup, ci și în sesiuni individuale. Uneori, o simplă intenție sau o nevoie personală se transformă într-o adevărată hartă și punct de plecare spre ceea ce este nevăzut, nenumit, dar foarte intens trăit.
Spre o modalitate de a transpune în plan conștient dinamici psihice interne, experiențe preverbale și nevoi sau limite care nu au avut glas să fie rostite.
Toate acestea fac parte din firul roșu al muncii mele terapeutice: relație, siguranță, reconectare.
Și din miezul site-ului meu nou, pe care urmează să îl lansez în curând.

La final de vară, voi anunța și noile grupuri de terapie în care voi lucra și cu Dacă simțiți că rezonati, vă invit să rămâneți aproape! Pe curând 🤗🤎🪽
---

31/07/2025

Ultima zi de cabinet fizic, înainte de tradiționala vacanță de vară...

De anul trecut îmi doream să îmi dau, intenționat, un timp mai lung de vacanță. Era pe vision board și mai ales, pe „need board”, acela al nevoilor emoționale.
Și iată că anul acesta o voi avea: 2 săptămâni acum, în august, și încă 2 la început de octombrie, odată cu un curs intensiv de yoga în care voi plonja, la propriu și la figurat.

Respir. Inspir. Și îmi așez corpul după ultima ședință. Și-mi vin în minte... încheierile.

Încheierea grădiniței, când am plecat la oraș, la școală. Încheierea clasei a V-a, cu un examen care m-a dus într-o clasă de „copii buni”. Încheierea Bac-ului, când am fost șocată să descopăr că există viață și după învățat. Încă mă mai ”scutur” de obiceiul de a studia și învăța... nu cred că voi vrea vreodată să mă opresc din asta 😉

Mă gândesc și la alte încheieri, ale unor relații și la pauzele pe care oamenii și le iau unii de la alții, fie în urma conflictelor sau neînțelegerilor, fie pur și simplu pentru că au crescut diferit. Uneori, separările sunt mai naturale și mai intenționate decât ne imaginăm.

Săptămâna aceasta am încheiat 2 procese lungi de psihoterapie: unul început acum aproape 8 ani, altul acum 3. Ambele debutaseră în luna septembrie, 2 începuturi care, în felul lor, și-au găsit acum finalul. Timp mult pentru unii, scurt pentru alții, dar de fapt, un balans fin între nevoile neîmplinite și neputințele trăite. Cu cât mai adânci rănile, cu atât mai lungă și delicată stabilizarea psihicului și mai necesar procesul de restructurare prin psihoterapia traumei.

Au fost încheieri conștiente, asumate, trăite și discutate, deopotrivă de mine și de clientele mele. Au venit cu multe emoții: de la bucuria drumului parcurs, la melancolia și tristețea blândă a unui capitol care se încheie definitiv. Puține lucruri sunt cu adevărat definitive, și tocmai de aceea pot aduce cu ele angoasă, strângere de stomac, suflu scurt.

Dar știm, și simțim, atât eu, cât și clientele mele, că aceste procese au avut sens. Au adus claritate, împliniri, conflicte și frici, reglări și, mai ales, spațiu pentru viață. Viață care continuă, cu efectele procesului terapeutic în fundal.

Yalom amintea în ”Privind soarele în față” că ceea ce-l înfricoșa cel mai mult la ideea morții era „toate lucrurile pe care nu le voi fi făcut”.
Așa că îmi doresc în vacanța care stă să înceapă: să fiu cu inima sus, alături de tot ce vreau să fac, să simt, să știu.

Și sunt curioasă, te-ai oprit vreodată să simți cm e să termini ceva?
Uneori, chiar acolo începe o parte tăcută, dar importantă din procesul nostru de introspecție și centrare sănătoasă pe sine! 🤗🪽
---

30/07/2025

Din categoria, îmi doresc experiențe diverse și vreau să simt din plin în 2025, weekendul trecut am fost la concertul Jennifer Lopez de la București. Pentru mulți dintre cei cu care am vorbit, după concert, a fost impresionant: energia, vitalitatea, dansul, performanța ei scenică, toate la un nivel impresionant și demn de admirat.

Pentru mine însă, dincolo de spectacol, a fost și o întoarcere emoționantă în timp. J.Lo a fost una dintre primele artiste cu care mi-am asociat adolescența. Am venit și pentru adolescenta care eram când ascultam Jenny from the Block, lansată undeva prin anii 2000, când aveam 16-18 ani. Și da, a cântat-o și la București, în versiunea ”We will, we will rock you”.

Dar cel mai mult m-a atins momentul în care a interpretat Gracias a la vida, una dintre melodiile mele preferate all time. De fiecare dată când o aud, indiferent cine o cântă, simt că vibrează ceva profund în mine și simt un boost de recunoștință! Iar în seara concertului, acel moment a fost pentru mine magic și emoționant. Și nu prea filma nimeni în afară de mine 😉

Și de la înălțimea mea de 1,58 m, am văzut în timpul concertului mai degrabă ecranele telefoanelor din fața mea decât scena în sine. Nici nu m-am aventurat pe căldura din București să ajung printre primii și nici loc la zona Vip nu am cumpărat.
Dar sper că toți cei care au înregistrat vor retrăi bucuria privind și ascultând acele filmulețe pe care le-au filmat. Eu am filmat două dintre ele, Gracias a la vida și Jenny from the Block și restul nu sunt amintiri stocate pe un device, ci trăite în corp și suflet.

Și poate că asta căutăm, de fapt, cu toții când mergem la un concert: o emoție, o rezonanță, o flacără, o intenție care ne face să vrem o viață mai vie, mai lungă, mai frumoasă și un corp cu adevărat puternic și sănătos! 😉

Dacă ați fost în mulțimea de la concert, vouă ce v-au trezit muzica și emoția oamenilor din piață?

29/07/2025

O carte scrisă în doi, despre despărțirea de o viață în doi!

Într-o vreme în care relațiile de cuplu sunt analizate cu atenție, adesea sub un microscop psihologic și vorbim cu mult prea multă ușurință despre toxicitate, vină și greșeli, această carte aduce la suprafață o întrebare profundă: Ce îi ajută cu adevărat pe doi oameni să îmbătrânească împreună și să rămână alături unul de celălalt, chiar și în fața bolii sau a deciziei de a pleca mai devreme, atunci când diagnosticul nu mai lasă loc de speranță?

Nu am găsit un răspuns universal în cuprinsul cărții scrisă la patru mâini de Irvin și Marilyn Yalom, după 65 de ani de trăit împreună.
Dar am descoperit fragmente de viață, de teamă, de dragoste, de durere și de umanitate și o vulnerabilitate care străbate paginile și mi-a ajuns direct în suflet.
În ciuda suportului și a factorilor de protecție de care dispuneau, familie, resurse, acces la tratamente, angoasa singurătății și frica de pierdere rămân la fel de vii și intense ca pentru oricare dintre noi.

Am citit-o în două weekenduri, în pauze strecurate printre lucru și studiu. Acum câțiva ani, când am cumpărat-o, nu m-am putut apropia de ea. Poate pentru că, uneori, doar la momentul potrivit putem deschide cu adevărat o carte despre moarte, pierdere și sfârșit dar și despre viață, atașament și prezență.

Vă las poze după câteva pagini.

Nu am avut un creion la îndemână, dar dacă l-aș fi avut, le-aș fi subliniat. Nu am anticipat că este genul de carte care urma să mă surprindă prin tot ce a trezit în mine.

Dacă și tu ai o relație care contează pentru tine, poate merită uneori să te întrebi: Ce anume construim împreună? Și cm vrem să ne fim alături când NE va fi greu?
Povestea lui Irvin și a lui Marylin nu oferă răspunsuri simple, dar ci spațiu generos pentru a ne pune pentru astfel de întrebări! 🤍🤗
---

Psihoterapeut Ioana Dăncescu

29/10/2025

28/10/2025

27/10/2025

23/10/2025

24/09/2025

11/09/2025

04/09/2025

26/08/2025

01/08/2025

31/07/2025

30/07/2025

29/07/2025

Address

Opening Hours

Website

Alerts

Contact The Practice

Shortcuts

Share

Category

Monday	09:00 - 20:00
Tuesday	09:00 - 20:00
Wednesday	09:00 - 20:00
Thursday	09:00 - 20:00
Friday	09:00 - 20:00