14/10/2025
Trǎim într-o lume în care veștile bune par sǎ-i apese pe unii, nu sǎ-i bucure.
Succesul altuia e comparat, nu celebrat. Bucuria devine prilej de disconfort, nu de conectare.
Cum am ajuns aici?
Poate pentru cǎ trǎim mereu în oglinda celorlalți, într-o cursǎ nevǎzutǎ pentru valoare, atenție, „destul”.
Poate pentru cǎ, fǎrǎ sǎ ne dăm seama, ne-am obișnuit sǎ vedem lumea prin filtrul lipsei: „dacǎ tu ai, înseamnǎ cǎ mie îmi lipsește”.
Dar bucuria autenticǎ pentru celǎlalt nu vine din comparație, ci din plenitudinea interioarǎ.
Când ești împǎcat cu tine, nu simți cǎ pierzi nimic atunci când altcineva câștigǎ.
Din contrǎ, te bucuri sincer, fǎrǎ teamǎ, fǎrǎ competiție.
Uneori, drumul înapoi spre cǎldurǎ trece prin recunoașterea propriilor dureri, neputințe și dorințe neîmplinite.
Acolo unde ne doare cǎ altul are ceva, e un loc care cere atenție, nu rușine.
Când ai simțit ultima oarǎ cǎ te bucuri sincer pentru cineva fǎrǎ sǎ te compari, fǎrǎ sǎ te îndoiești de tine?
