22/12/2024
Treaba asta cu "iubește-te pe tine, ca să poți iubi pe altcineva și să fii iubit" este tare încurcată. Și nedreaptă cumva. Pentru că a iubi se învață doar într-o relație cu cineva iubitor! A te iubi pe tine însuți, într-un fel sănătos (având și capacitatea de empatie pentru alții) presupune să fi fost iubit de cineva, sănătos.
Copilul se iubește pe sine sine așa cm a fost iubit de mama și de tata.
Și atunci, cm să ne iubim pe noi (întâi)? Greu...
❓️Cum totuși să practicăm concret iubirea de sine, ca adult, indiferent de trecutul nostru?
📌Pentru început, putem porni de la modul cm se exprimă și manifestă iubirea parentală față de copilul mic. Prin grija față de corp, căci în si prin corp trăim.
👉Să te întrebi în fiecare zi ce ai nevoie, fizic.
👉Să îți împlinești nevoile fizice - de hrană, de apă, de mișcare, odihnă, relaxare activă, de îngrijire corporală.
👉Să iti dai timp și spațiu zilnic pentru aceste nevoi.
👉Să iti respecti ritmul personal - uneori te miști mai rapid, alteori mai lent.
👉Să iti exprimi verbal către ceilalți nevoile, planurile, intențiile și dorințele. Cum altfel să le cunoască? (Ps: nu implică neaparăt respectarea lor)
👉Să ai grija de limitele tale - căt poți duce fără epuizare.
👉Să ceri sprijin atunci cand ai nevoie.
👉Să eviti să te negijezi sau maltratezi, să te ingrijesti de tine ca de o persoana importantă
💥Dar aminteste-ti : nu doar tu contezi, ci și tu contezi.
text preluat: psih. Simina Angelescu