What are the opening hours?

Monday 12:00 - 20:00 Tuesday 12:00 - 20:00 Wednesday 12:00 - 20:00 Thursday 12:00 - 20:00 Friday 12:00 - 20:00

https://www.facebook.com/303210023672479/

Psihoterapeut Ema Jaga, Bucharest (2026)

24/02/2026

Corpul nostru e mai important decât ne place să credem. Prin el trăim, simțim, suferim și ne bucurăm. Dacă nu suntem împăcați cu corpul nostru, e greu să fim liniștiți la cap.

Și foarte multe probleme apar când mergem în extreme. Dacă ne gândim doar la cm arătăm, la mușchi, la slăbit, la perfecțiune, ajungem să trăim doar pentru imagine. Ne comparăm mereu cu alții și nu mai suntem niciodată mulțumiți. Dacă ne urâm corpul sau îl neglijăm, dacă îl tratăm ca pe ceva fără valoare, ajungem tot la suferință.

Un om care se crede perfect fizic poate deveni cam plin de el. Omul nemulțumit de corpul lui poate deveni răutăcios, depresiv, anxios sau agresiv. Nici una dintre variante nu aduce echilibru.

Corpul și mintea sunt foarte legate. Vorbim despre totul nostru. Ce simte unul, simte și celălalt. Soluția nu e nici idolatrizarea corpului, nici disprețul față de el. Soluția e acceptarea.

Să ai grijă de tine, să mănânci decent, să te odihnești, să te miști. Dar să nu îți pui toată valoarea în felul în care arăți.

Corpul e parte din tine, nu e dușmanul tău și nici tot universul tău. Când înveți să îl accepți, cu bune și cu rele, devii mai liniștit. Și trăiești mai bine.

20/02/2026

Noi, românii, avem o vorbă: „Unde-s doi, puterea crește.” Dar în ultima vreme parcă ne e frică să mai fim doi. Ne e teamă să nu suferim.

Și e bine să ai grijă de sufletul tău. E sănătos.
Dar dacă întorci fiecare supărare pe toate fețele, dacă analizezi fiecare cuvânt ca la microscop, nu mai rămâne nimic bun în relație.

Căsnicia nu-i cabinet de terapie. Nu-i locul unde ți se validează fiecare stare și ți se îndeplinește fiecare dorință. Casnicia e gospodărie. E drum lung, bătătorit. E muncă în doi.

Viața adevărată e cu rate, cu oboseală, cu nitel stres, cu copii care plâng, cu părinți bolnavi, cu griji, cu glume, cu ciorbă gătită împreună, cu mers la cumpărături, cu gesturi de tandrețe, cu mici surprize și pupici. E cu de toate adică.

Aud des: „Nu mă mai face fericit.” Dar omul de lângă tine nu e angajat să-ți producă fericire zilnic. E tovarăș de drum. Uneori mergeți drept, alteori înotați prin noroi.

Sa nu înțelegem greșit. A rămâne într-o relație nu înseamnă să suporți abuz sau umilință. Asta nu e dragoste, e altceva și trebuie oprit. Da. Dar e mare diferență între răutate și stres, între violență și neînțelegere, între lipsă de respect și două orgolii care se ciocnesc.

Oamenii pleacă repede azi. La primul disconfort. Și totuși, paradoxal, mulți ajung mai târziu să regrete că n-au avut răbdare.

Nu rămâi într-o căsnicie doar pentru azi. Rămâi pentru viața pe care o clădiți împreună. Dragostea matură e ca focul din sobă. Trebuie întreținut, curățat, mai pui un lemn, mai scoți cenușa. Dacă îl lași de izbeliște, se stinge.

Nu lua decizii mari când ești plin de supărare. Ieși la o plimbare. Du-te la pescuit. La piață. La biserică. La sală. Fă-ți capul limpede. De multe ori, după ce se așază gandurile, vezi lucrurile altfel.

Omul de lângă tine nu-ți aparține. Nu e obiectul tău de siguranță emoțională. E un om cu limite, cu slăbiciuni, cu zile bune și zile proaste.

O căsnicie bună nu e cea fără conflicte.
E cea în care doi oameni se plac suficient încât să nu plece la primul hop.

18/02/2026

Uneori îi întreb pe oamenii din fața mea, în cabinet: „Ție îți place de tine?”

De multe ori mi se răspunde cu "nu știu" sau cu un zâmbet stânjenitor. Sau fac o glumă ori îmi spun ce cred alții despre ei. Foarte rar aud: „Da. Îmi place de mine.”

E curios cât de ușor le cerem altora să ne placă. Să ne accepte. Să ne valideze. Să ne aleagă. Ne dorim să fim iubiți, admirați, doriți. Ne doare când nu suntem. Ne consumă când simțim respingere. Ne schimbăm pentru a fi pe placul altora. Ne ajustăm tonul, corpul, opiniile. Doar-doar vom primi confirmarea că suntem suficienți.

Dar când rămânem singuri cu noi, câtă blândețe avem față de noi insine? Câtă răbdare? Câtă înțelegere?

Suntem prea duri cu greșelile noastre. Ne vorbim urât în gând. Ne comparăm. Ne criticăm pentru ce nu suntem încă. Ne rușinăm pentru ce simțim. Și apoi ne mirăm că avem o nevoie disperată ca altcineva să ne spună că suntem buni.

E greu să primești iubire atunci când tu nu te suporți. E greu să crezi complimentele când, înăuntru, vocea ta te critică mereu. E greu să te simți ales când tu, de fapt, nu te-ai alege.

Oare poți sta cu tine fără să te pedepsești?

Relația cea mai lungă din viața ta este cea cu tine. Și, oricât de mult ai încerca să fugi, tot acolo te întorci.

16/02/2026

Am fi mai sănătoși la minte daca in loc de copii cuminți ne-am dori parinti cu minți, nu?

Ne dorim copii liniștiți, ascultători, care nu deranjează și nu pun întrebări incomode. Suntem țara lui "mainile la spate." Dar cam rar ne întrebăm dacă noi, ca adulți, știm să ne controlăm nervii, frustrările și orgoliile. Un copil nu se naște obraznic. El învață din ce vede. Dacă vă vede țipând, va țipa, normal. Dacă vede respect, va învăța respectul.

Un copil nu are nevoie să fie cuminte ca să fie iubit. Are nevoie să fie înțeles. Are nevoie să știe că poate greși fără să fie umilit. Are nevoie de părinți care știu să spună ca au greși și că le pare rău. Dar nu facem noi din astea..

Când cerem doar copii cuminți, riscăm să creștem adulți speriați, care nu știu să spună ce simt. Când ne dorim părinți cu minte, adică maturi și echilibrați, creștem copii care devin adulți siguri pe ei.

13/02/2026

Unele fete care au crescut cu tați infideli sau instabili în relații pot ajunge, fără să-și dea seama, să repete același tipar. Dacă au văzut în copilărie un tată prins între două femei și o mamă rănită, pot ajunge la maturitate să intre și ele în relații complicate, cu bărbați deja implicați în alte relații.

Și contrar a ceea ce ne vine să credem, ele nu caută aventură. Caută siguranță, atenție și confirmare. Vor să fie alese, să fie importante pentru cineva. Vor ceea ce nu au avut în copilărie. Dar pentru că sunt adulte, ajung să caute asta prin seducție. Și, în loc să găsească atașament și stabilitate, găsesc mai ales atracție fizică, secrete și evident..multă suferință.

E o confuzie între nevoia de protecție și dorința sexuală. Între dorința de a fi iubită și simpla dorință de a fi dorită.

Nimeni nu vrea sa fie mama rănită, nu? Mai bine sa fie femeia dorită, cealaltă, amanta.

De aceea, e important să știi ce cauți cu adevărat. Dacă vrei afecțiune, recunoaște asta. Dacă vrei doar o experiență fizică, asumă-ți asta. Dar nu amesteca lucrurile și nu te minți singură. Ai grijă de tine, de corpul tău și de sensibilitatea ta.

12/02/2026

Trăim vremuri în care pare că toată lumea e mereu în vacanță, mereu aranjată, mereu cu casa lună. Vezi plaje, cafele fancy, copii cuminți, câini coafați, mese la restaurant. Și când te uiți la tine vezi vase în chiuvetă, jucării împrăștiate, păr de animale pe canapea, mâncare de făcut, rufe de pus in șifonier. Și parcă începe să ți se pară că tu ești problema. Ca doar viața ta e așa.

Realitatea pentru cei mai mulți oameni nu arată ca pe Facebook, Instagram și etc. În România, studiile arată că mamele, de exemplu, petrec în medie peste 4 ore pe zi cu treburi casnice. Asta înseamnă gătit, spălat vase, curățenie, copii, organizare. Mulți români (de ambele sexe) trăiesc cu stres financiar și cu grija zilei de mâine, iar asta face ca viața de zi cu zi să fie și mai grea pentru foarte multe familii.

Cercetările din ultimii ani arată clar că atunci când ne comparăm constant cu versiunea idealizată a vieții altora, mai ales din social media, ajungem să ne simțim mai nemulțumiți, mai triști și mai insuficienți. Vedem doar momentele bune ale altora, nu și cand se contrazic, oboseala, chiuveta plină sau zilele în care abia reușesc să se pornească la job. Idealizarea asta ne păcălește creierul și ne face să credem că toți o duc mai bine decât noi.

Poate ajută să ne gândim mai conștient, mai realist la toate aceste lucruri.

11/02/2026

10 metode simple care chiar ajută când cazi în butoiul cu melancolie și simți că viața-i grea și lumea-i rea.

¹. Respirație de calmare
Inspiră pe nas → mic inspir suplimentar → expir lung pe gură. Repetă de 5–10 ori. Scade rapid activarea nervoasă.

2. Mișcare blândă, nu sport agresiv
Plimbare, stretching, yoga lentă, legănat ușor. Corpul îi transmite creierului: „suntem în siguranță”.

3. Căldură
Duș cald, sticlă cu apă caldă, ceai fierbinte. Căldura calmează sistemul nervos.

4. Contact fizic (chiar și cu tine)
Îmbrățișare, pătură grea, mână pe piept, mână pe burtă.

5. Scris de descărcare (fără cenzură)
5–10 minute: scrii TOT ce e urât, nedrept, greu.

6. Orientare în prezent ( metoda 5-4-3-2-1)
5 lucruri pe care le vezi
4 pe care le atingi
3 pe care le auzi
2 pe care le miroși
1 pe care îl guști

7. Plânsul conștient
Dacă vine, lasă-l. Plânsul e un mecanism biologic de reglare, iar lacrimile conțin cortizol.

8. Muzică plăcută, calmă, caldă care te duce cu gândul la ceva plăcut, cate te face să simti confort și siguranță.

9. Reducerea stimulilor
Lumini mai slabe, fără telefon, mai puțin zgomot, mai puține claxoane, mai puțină agitație urbană.

10. Vorbește cu tine ca și cm ai vorbi cu cineva frag, pe care îl iubești. Gen: „Normal că ți-e greu. Ai avut multe pe cap. Nu e nimic in neregulă cu tine, ești obosit(ă). E o zi mai dificilă. Te-ai speriat." Auto-compasiunea chiar schimbă chimia creierului.

10/02/2026

O mamă:
"Nu dorm de un an!"

Empatia romanescă:
"Dar ai un copil așa minunat!"
"Nu ești suficient de obosită, ca altfel ai dormi."
"O să-ți fie dor de perioada asta!"
"Stai sa vezi in adolescență!"
"Ești tu prea stresată!"
"Îți dau eu o carte și-o sa doarmă tun!"

06/02/2026

De ce ne tot întoarcem, fără să vrem, la amintiri dureroase și cm ne îndepărtează asta de viață

Întâlnesc mulți oameni care știu că evenimentul dureros a trecut, dar parcă sunt tot acolo. Mintea și corpul lor au învățat să funcționeze așa după ce au trecut prin acele dureri.

După o experiență grea (cum ar fi abuzul, pierderea, respingerea, umilința sau o relație toxică), sistemul nostru nervos poate rămâne blocat pe modul de pericol. Chiar dacă, în realitate, pericolul nu mai există, corpul reacționează ca și cm totul s-ar întâmpla din nou. De aceea, uneori ne tot gândim la ce ne-a rănit, retrăim aceleași emoții și avem reacții foarte puternice la lucruri care, în prezent, par nesemnificative.

Acest lucru este un mecanism de supraviețuire. Mintea încearcă, fără să ne dăm seama, să repare ce nu a putut fi reparat atunci. O parte din noi speră că, dacă retrăim sau repetăm, poate de data aceasta va fi altfel, poate vom avea mai mult control, poate nu vom mai fi atât de neputincioși. Din păcate, în loc să ne elibereze, acest proces ne ține ancorați în trecut.

Când o mare parte din energia noastră emoțională este consumată de ce am trăit în trecut, prezentul devine nesemnificativ. Ne este mai greu să simțim bucurie, ne simțim obosiți fără să știm exact de ce, avem impresia că viața trece pe lângă noi și că nu suntem cu adevărat aici. Trăim cu corpul în prezent, dar cu emoțiile și cu atenția în trecut. Viața ajunge să fie trăită ca printr-un geam, o vedem, dar nu o simțim.

În timp, această stare creează o înstrăinare față de viață și față de sine. Prezentult este plin de frică, durere și așteptarea că ceva rău urmează să se întâmple, chiar și atunci când nu există un pericol real.

Vindecarea înseamnă ca trecutul să fie pus la locul lui, în trecut. Prin terapie și printr-un proces conștient de reconectare cu corpul și cu emoțiile, sistemul nervos poate învăța că acum este diferit. Când acest lucru se întâmplă, oamenii își recapătă capacitatea de a fi prezenți în propria viață, de a simți, de a se bucura și de a trăi, nu doar de a supraviețui.

04/02/2026

Mama

Mama e un om care trage. Strânge din dinți și merge înainte, chiar și când îi vine să lase totul baltă. Copilul nu vede nopțile nedormite, nervii înghițiți și fricile. Și nici nu trebuie. Dar ele sunt acolo, zilnic.

Un copil nu se face om bun cu palme și urlete. Se face om cu limite clare și cu cineva care nu-l abandonează când greșește. Că toți greșim. Diferența e dacă ai pe cineva care te ajută să te ridici sau pe cineva care te calcă pe cap.

Când copilul e leneș, obraznic, închis, nu e pentru că-i prost. De multe ori e pentru că e gol pe dinăuntru. Pentru că nu mai are chef să lupte. Și atunci mama are de ales. Ori îl mai lovește o dată (cu palme, cu vorbe), ori îi dă un motiv să se țină pe picioare.

Țipetele nu cresc oameni buni. Cresc oameni speriați. Iar oamenii speriați ori devin victime, ori devin răi. Niciuna nu e bună.

O mamă bună nu-și crește copilul ca să o asculte. Îl crește ca să fie bine în lume și când ea nu mai e lângă el. Asta doare. Pentru că uneori trebuie să taci când ai vrea să controlezi. Să lași de la tine. Să aștepți.

Copilul nu are nevoie de o mamă care să-l țină sub papuc. Are nevoie de una care să-l țină în viață pe dinăuntru. Care să-i spună: „Nu-mi place ce faci, dar nu te las baltă.” Asta e diferența dintre disciplină și distrugere.

Și să nu ne mințim. Uneori copilul nu se îndreaptă repede. Uneori o ia prost ani de zile. Acolo se vede dacă mama e bună și iubitoare. Că e ușor să iubești un copil bun. Greu e să-l iubești când e greu de iubit.

Mama nu câștigă respect prin frică. Îl câștigă prin faptul că rămâne bună când totul e pe dos. Asta e muncă grea..

04/02/2026

Iată ce e abuz, dar la noi în societate e mult prea tolerat

1. Când cineva îți spune repetat că exagerezi, că ești prea sensibil(ă), că nu ai motive să te simți așa.
2. Când auzi: „Îți spun asta pentru binele tău”, „eu știu mai bine”, „fără mine n-ai face față”.
3. Ironiile repetate, glumele pe seama corpului, inteligenței, trecutului sau vulnerabilităților.
4. Cand auzi: „Dacă mă iubeai, făceai asta.”
„Dacă pleci, vezi tu ce se întâmplă.”
5. Când cineva spune „nu”, „nu sunt pregătit(ă)”, „nu vreau”, iar acest lucru este ignorat, ridiculizat sau forțat.
6. Ideea că „așa sunt relațiile”, „toți bărbații/femeile fac asta”, „mai bine așa decât singur(ă)”.
7. Pasiv-agresivutarea din instituțiile publice și private. „Nu ține de noi, ține de alții, urmatorul!” „Dacă ați fi citit pe site.."Nu știu ce să vă fac dacă nu știți procedura.” „Nu e treaba mea să vă explic.” „V-am spus, nu mai repet.” „Ați venit degeaba.”„Nu se poate. Atât.” „Citiți înainte să veniți.” „Mergeți la alt ghișeu.” „Nu acum. Mai târziu.” „Dacă nu vă convine, faceți sesizare.”

Societatea noastră a învățat să tolereze mult. Să îndure. Să se adapteze la lipsa de respect. Dar faptul că ceva este frecvent nu îl face sănătos. Și faptul că a fost trăit dintotdeauna nu îl face corect.

Un semn important că e vorba de abuz este cm te simți: mai mic(ă), mai confuz(ă), mai vinovat(ă), mai temător(oare), mai puțin tu însuți/însăți. A recunoaște abuzul este primul pas spre a-l opri. Iar a-l numi este foarte curajos.

Psihoterapeut Ema Jaga

24/02/2026

20/02/2026

18/02/2026

16/02/2026

13/02/2026

12/02/2026

11/02/2026

10/02/2026

06/02/2026

04/02/2026

04/02/2026

Address

Opening Hours

Website

Alerts

Shortcuts

Share

Category

Monday	12:00 - 20:00
Tuesday	12:00 - 20:00
Wednesday	12:00 - 20:00
Thursday	12:00 - 20:00
Friday	12:00 - 20:00