Psihoterapeut Ema Jaga

Psihoterapeut Ema Jaga Adevarata grijă de sine înseamnă să îmi construiesc o viață de care să nu fiu nevoit/ă să fug în mod constant.

10/01/2026

Când suntem furioși, sistemul nostru nervos intră într-o stare de alertă. Ca specialist care lucrează zilnic cu emoțiile, văd frecvent cum, în aceste momente, intențiile bune dispar, cuvintele ajung să rănească mai mult decât situația inițială. Furia nu este o emoție rea, dar este una intensă, care ne îngustează perspectiva și ne reduce accesul la empatie, reflecție și autocontrol.

În starea de furie, creierul reacționează mai degrabă pentru supraviețuire decât pentru relație. Corpul este pregătit să se apere sau să atace, iar mintea caută vinovați. De aceea, a tăcea este grijă față de sine și față de celălalt. Tăcerea creează un spațiu în care emoția se poate așeza, în care respirația se reglează, iar gândirea își recapătă claritatea.

Emoțiile intense nu sunt permanente, chiar dacă în momentul trăirii lor par copleșitoare. Atunci când ne permitem o pauză, nivelul de tensiune scade, iar ceea ce inițial părea o amenințare absolută devine o problemă care poate fi gândită, înțeleasă și discutată. Revenirea peste o vreme ne oferă șansa de a vorbi dintr-un loc mai matur emoțional, în care ne putem exprima nevoile fără a le transforma în atacuri.

Din experiența mea clinică, conflictele care sunt abordate după ce furia s-a domolit au șanse mult mai mari să ducă la apropiere și clarificare. În acele momente, nu mai vorbim doar pentru a ne descărca. Putem spune ne-a durut în loc de „tu ai greșit”, iar această diferență schimbă mult dinamica relației.

A tăcea și a reveni este o formă de autoreglare emoțională tare sănătoasă.

09/01/2026

Cum mai suntem și noi oamenii..
Niște ipocriți. Îi judecăm cu asprime pe ceilalți în timp ce ne justificam numaidecât propriul comportament urât.

E o trăsătură pe care mulți dintre noi o avem fără să ne dăm seama. E mult mai ușor să vedem greșelile altora decât să ne uităm cu onestitate la propriile defecte. Când vine vorba de noi, găsim scuze: „am avut o zi grea,” „nu asta am vrut să spun,” sau „asta e situația.” Dar la alții? Suntem judecători necruțători.

Poate că e natura umană, dar asta nu înseamnă că nu putem să încercăm să fim mai conștienți și mai empatici. Când începem să-i înțelegem pe ceilalți și să fim mai blânzi, descoperim că și noi ne eliberăm de judecățile grele pe care le purtăm față de noi înșine. Suntem cu toții în aceeași barcă.

08/01/2026

M-am vazut la cafea cu o prietena care era tare furioasă pe glumele despre bărbații care se susțin intre ei si femeile care nu o fac.

Am stat cu ea si am luat la analizat situația..istoric, psihologic si cm ne-am mai priceput.

Deci..de ce-s femeile rele intre ele?

Istoric, bărbații au fost organizați în structuri colective de putere în care cooperarea era foarte importanta pentru supraviețuire și statut. Armatele, breslele, instituțiile politice sau religioase au creat o cultură a solidarității masculine bazate pe multe interese comune. Susținerea între bărbați a devenit un reflex funcțional, nu neapărat emoțional. Psihologic, legătura s-a construit prin obiective și loialitate față de grup.

Femeile au fost plasate timp de secole în poziții de dependență și competiție pentru resurse limitate precum siguranța, validarea și statutul social. Alte femei deveneau rivale într-un sistem care nu permitea cooperarea deschisă fără sancțiuni. Această dinamică a fost interiorizată și transmisă generațional sub forma comparației, suspiciunii și a judecății. Din păcate..

Socializarea a accentuat contrastul. Bărbații au fost învățați să mascheze conflictele și să mențină aparențele. Femeile au fost încurajate să observe, să simtă și să se exprime. Sprijinul feminin este mai compex, conflictele sunt mai vizibile, iar lipsa susținerii devine mai ușor de remarcat și de ironizat. Psihologia descrie acest fenomen numindu-l misoginie internalizată, adică preluarea inconștientă a valorilor care au dezavantajat femeile.

Studiile arată că acest comportament scade semnificativ în medii sigure și lipsite de competiție. În astfel de contexte, femeile se susțin constant, autentic și pe termen lung.

Este foarte important sa conștientizăm si sa schimbam aceste mecanisme.

07/01/2026

Există Ileana Cosânzeana sau prințul pe cal alb?

Poveștile copilăriei, filmele romantice și romanele de dragoste ne-au învățat să visăm la jumătatea perfectă. La cineva care apare, ne ia de mână și, din acel moment, totul devine simplu, frumos și lipsit de efort.

Realitatea e alta. Relațiile nu sunt ca în filme. Dar sigur există oameni potriviți cu care putem construi relații sănătoase, autentice și vii.

Nu este realist să așteptăm ca celălalt să ne facă fericiți. Nu este doar rolul partenerului să ne ofere iubire, validare sau siguranță mai ales dacă noi nu le cultivăm mai întâi în interiorul nostru. Oricât am primi din exterior, nu va fi niciodată suficient până nu ne vedem și nu ne acceptăm pe noi.

O relație sănătoasă începe cu relația pe care o avem cu noi înșine. Abia apoi putem împărți cu cineva planuri, visuri, plimbări, un cămin, poate copii, în funcție de valorile fiecărui cuplu.

Nu există prinți pe cai albi. Nici Ilene Cosanzene. Dar sigur există oameni reali, dispuși să crească alături de tine, dacă și tu ești dispus să faci același lucru.

06/01/2026

Partenerul sau partenera ta nu știe ce ai nevoie pentru că nu are acces direct la mintea ta. Creierul uman nu funcționează prin ghicit. Din punct de vedere psihologic, așteptarea ca celălalt să știe ce simți sau ce îți lipsește este o eroare cognitivă. Aceasta ne face să credem că emoțiile și nevoile noastre sunt evidente, când în realitate ele nu sunt.

Fiecare persoană percepe lumea prin propriile experiențe, valori și mecanisme de apărare. Chiar dacă două persoane se iubesc, ele nu interpretează situațiile identic. Ce pentru tine este neglijență, pentru celălalt poate fi normalitate. Ce pentru tine este o nevoie de apropiere, pentru celălalt poate fi sufocant. Fără comunicare clară, aceste diferențe nu se pot corecta.

Din punct de vedere neuropsihologic, creierul nu este construit să intuiască nevoi emoționale complexe fără semnale explicite. El răspunde la cuvinte, comportamente și consecințe, nu la presupuneri. Tăcerea nu transmite informație clară. Supărarea nespusă nu ajută la nimic. Așteptarea pasivă nu produce nimic nou sau sănătos.

Relațiile funcționale se bazează pe exprimare directă și responsabilă. A spune ce ai nevoie nu nu strică magia relației. Din contră, reduce conflictele, anxietatea și resentimentele. O relație matură nu funcționează pe testare și ghicit. Funcționează pe comunicare.

Dacă nu spui ce ai nevoie, partenerul tău nu e indiferent sau incapabil. Pur și simplu nu are datele necesare. Comunicarea nu este opțională într-o relație, este mecanismul ei de bază.

05/01/2026

Copilul tău te vede exact așa cm ești. Nu cm spui că ești, nu cm ai vrea să fii și nici cm te prezinți în fața altora. Te vede în momentele în care ești obosit, iritat, grăbit, dar și în cele în care ești blând, atent sau sincer. Copiii au o capacitate uimitoare de a simți adevărul. Nu se lasă păcăliți de cuvinte frumoase. Dacă spui că ești bine, dar ești tensionat, copilul știe adevărul, simte emoția.

Ca psihoterapeut, văd des adulți care încearcă să joace un rol în fața copiilor. Cred că dacă nu ridică vocea sau dacă bifează niște comportamente corecte, copilul nu va observa ce se întâmplă în interior. Dar copilul observă. Observă cm reacționezi când greșește, cm vorbești despre tine, cm îi tratezi pe alții și cm te tratezi pe tine. Din toate astea învață ce înseamnă să fii om, nu din predici sau reguli.

Vestea bună este că nu trebuie să fii perfect. Copilul nu are nevoie de un părinte robot. Un adult care își recunoaște limitele, care isi cere scuze cand o da in bara și care încearcă să repare. Așa construim siguranță. Nu prin măști și control.

05/01/2026

Terapia nu funcționează cu forța.

Poți să duci un om în cabinet, dar nu poți să-l faci să fie prezent. O să stea pe scaun, o să dea din cap și o să se gândească ce are de făcut la muncă.

Când forțezi pe cineva să meargă la terapie, mesajul care ajunge la el e următorul: "Ai o problemă și trebuie să te repari." Iar oamenii, în general, nu se deschid când se simt stricați. Se închid. Sau se apără. Sau fac mișto.

Terapia merge când omul vrea, chiar și un pic. Nu trebuie să știe exact ce caută, dar trebuie să fie curios sau să-l doară suficient cât să spună „Hai mă să-ncerc”.

Poți să îl inviți, să spui „mie mi-a prins bine”, să lași o portiță deschisă. Dar drumul până acolo e pe cont propriu. Terapia nu e o pedeapsă și nici o condiționare. E o alegere. Iar fără alegere nu prea e terapie, e doar pierdere de timp.

04/01/2026

De ce-o fi așa zgârcit? Are o grămadă de bani!

Zgârcenia poate să vină dintr-o frică puternică de a pierde sau dintr-un sentiment de nesiguranță. Cineva care a crescut în sărăcie sau a trăit evenimente marcante legate de lipsa de resurse poate dezvolta o nevoie obsesivă de a economisi, chiar dacă in prezent nu este cazul.

Zgârcenia mai poate fi legată de nevoia de control. Unii oameni asociază banii cu puterea și încearcă să-și asigure un sentiment de superioritate sau siguranță prin acumulare.

În alte cazuri, poate exista o stimă de sine scăzută, iar economisirea excesivă devine o modalitate prin care acea persoană încearcă să-și valideze valoarea, crezând că acumularea îi oferă un sens.

Un alt motiv psihologic poate fi frica de vulnerabilitate. Oamenii zgârciți pot evita să ofere sau să împartă, deoarece văd asta ca pe o expunere căreia nu-i pot face față emoțional.

Zgârcenia nu are legătură doar cu banii. Ea exprimă anxietăți, experiențe trecute și conflicte interioare.

02/01/2026

Despre entuziasm

Uneori, aud de la clienții mei că și-au pierdut entuziasmul. În acele momente, îmi este clar cât de important este să fie regăsit cât mai curând, pentru a nu se ajunge la o stare de tristețe pe termen lung, la îngrijorare, indispoziție sau chiar depresie.

Mai sunt și clienți care îmi povestesc că, pentru ei, entuziasmul a fost asociat încă din copilăria mică cu naivitatea, cu prostiile. Astfel, l-au reprimat cât au putut de mult, în încercarea de a fi percepuți drept serioși, inteligenți sau, uneori, ca oameni cu o maturitate aparte.

Există o diversitate extraordinară de lucruri care ne pot entuziasma, iar aceasta diferă de la o persoană la alta. Fiecăruia i se potrivește propriul tip de entuziasm și este extrem de benefic să nu îl uităm niciodată.

Eu, de pildă, nu pot fi entuziasmată de petreceri pompoase, de mașini care prind viteze mari sau de multă gălăgie. În schimb, îmi pot păstra zâmbetul pe buze o zi întreagă dacă văd că s-a deschis o cafenea nouă pe strada cabinetului, dacă primesc o carte în dar, dacă este curățenie când ajung acasă sau dacă plec într-o excursie.

Mă entuziasmează orice loc nou pe care îl descopăr, progresul clienților mei, florile, zâmbetul portarului, timpul petrecut cu prietenii sau un curs nou.

Pe voi ce vă entuziasmează?

01/01/2026

Urare de psiholog 😇

Vă doresc ca anul acesta să aveți parte de siguranță, încredere și confort în relațiile care sunt importante pentru voi!

Vă doresc să fiți deschiși și să primiți ajutor, atunci când aveți nevoie!

Vă doresc să depășiți orice dificultate, fără să vă doară prea tare!

Vă doresc să vă îmbunătățiți starea mentala, să găsiți alinare și soluții!

Vă doresc să aveți curaj să explorați, să învățați, să creșteți!

La mulți ani!

30/12/2025

Repetați după mine:

2025 a fost ultimul an în care m-am victimizat.
Ultimul an în care am acceptat mai puțin decât merit.
Ultimul an în care m-am îndoit de valoarea mea.
Ultimul an în care am pus nevoile altora constant înaintea mea.
Ultimul an în care am rămas în relații, contexte sau roluri care nu mă reprezentau.

Din acest punct, aleg responsabilitatea în locul victimizării.
Claritatea în locul confuziei.
Respectul de sine în locul compromisului dureros.

Îmi asum cine sunt, ce simt și ce vreau.
Îmi dau voie să cresc, să spun NU, să plec și să aleg mai sănătos.

29/12/2025

Când ești tânăr, ți-e frică. Ți-e frică de examene, de primul job, de oameni noi, de eșec. Ți se strânge stomacul. Nu dormi. Crezi că doar tu ești așa și că toți ceilalți sunt mai puternici. Tremuri. Eziți.

Noi, cei mai mari, nu suntem mai deștepți. Chiar daca tu crezi asta. Suntem doar oameni care au trecut prin frică și n-au murit. Frica nu te omoară. Te obosește, te sperie, te face să transpiri. Dar intotfeauna trece.

Când vine momentul greu, trebuie să îndrăznești singur. Nimeni nu poate trăi sau simți în locul tău. Noi ăștia mari doar îți spunem de afară: „Du-te. Ține piept. O să treacă, o să se termine cumva, nu e o realitate pentru totdeauna. ”

Și de regulă se termina mai bine decât ți-ai închipuit. Poate nu perfect. Poate nu ești pe primul loc, dar sigur ieși de acolo mai puternic.

După fiecare frică dusă până la capăt, ești mai solid. Mai calm. Mai mare, mai matur. Mai rezilient. Așa se crește. Trecând mereu prin frică, nu fugind de ea.

Address

Bucharest

Opening Hours

Monday 12:00 - 20:00
Tuesday 12:00 - 20:00
Wednesday 12:00 - 20:00
Thursday 12:00 - 20:00
Friday 12:00 - 20:00

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Psihoterapeut Ema Jaga posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Share

Share on Facebook Share on Twitter Share on LinkedIn
Share on Pinterest Share on Reddit Share via Email
Share on WhatsApp Share on Instagram Share on Telegram