Psihoterapeut Ema Jaga

Psihoterapeut Ema Jaga Adevarata grijă de sine înseamnă să îmi construiesc o viață de care să nu fiu nevoit/ă să fug în mod constant.

10/04/2026

"Las’ că vezi tu când o să ai copii."
Am auzit asta in trecut de mi-a ieșit pe nas.

Am văzut. Am copil. Și nu, nu înțeleg mai bine palmele, țipatul, umilința sau neglijarea. Le înțeleg și mai puțin.

Nu, nu e normal să-ți pierzi controlul și apoi să râzi cu alți adulți despre asta. Nu e parte din educație să abuzezi un om mic ca să fie cuminte. Nu e necesar să sperii un copil ca să te asculte.

E greu să fii părinte? Da. E obositor? Da. Îți vine uneori să urli? Da.

Dar între „îmi e greu” și „îmi rănesc copilul” e o alegere. În fiecare zi.

Nu sunt un părinte perfect. Greșesc. Dar nu-mi aplaud greșelile și nu le transform în regulă. Si mi-e rușine si mi-e necaz ca nu-mi iese mereu.

Copiii au nevoie de siguranță. Nu au nevoie să fie puși la punct. Au nevoie să fie înțeleși.

Nu copiii ne scot din minți. Ne înfurie partile din noi pe care nu le-am vindecat.

08/04/2026

Cum ar fi dacă atunci când ne lovim unii pe ceilalți cu vorbe urâte, cu jigniri, cu amenințări, vorbele s-ar transforma în pietre?

Ar trebui să navigăm printre munți de pietre dure, tăioase, grele? Sau doar ne-am împiedica puțin?

Am putea privi la cm se blochează drumul celuilat de îndată ce închidem gura sau ne-am preface că nu-i muntele nostru?

06/04/2026

Nu știu cm mai e acum la școală.
O să aflu atunci când fiica mea va merge acolo pentru prima dată.
Și sper, din tot sufletul, să aibă o experiență diferită de cea pe care am avut-o eu.

Pentru că eu, cel mai des, simțeam frică.
Frica era prezentă zi de zi.

Teama că o să mă asculte și nu o să știu.
Teama că o să mă umilească în fața clasei.
Teama că o să mă lovească, fizic sau cu niște cuvinte care dor și mai tare.
Teama că o să greșesc.
Teama că vor râde colegii.
Teama că nu sunt destul de bună.
Teama că tăcerea mea o să fie interpretată ca obrăznicie.
Teama că o să fiu făcută de rușine pentru cine sunt.

Școala ar fi trebuit să fie un spațiu sigur. Un loc în care să învăț cu bucurie, să cresc, să-mi explorez curiozitatea, să greșesc fără rușine și să fiu susținută, nu judecată.

Ca psihoterapeut, întâlnesc adesea în cabinet urmele acestor frici din copilărie.
Oameni care, ca adulți, poartă rușinea, neîncrederea, anxietatea și vocea unui profesor sever, încă vie în mintea lor.

Sper ca fiica mea să aibă parte de profesori care știu că educația fără empatie nu e educație.
Sper să nu-i fie frică.
Sper să fie văzută, ascultată și încurajată.

05/04/2026

Când ești în război cu tine, din păcate cauzezi daune și în jurul tău

Atunci când trăiești un conflict interior, efectele nu se opresc la tine. Nesiguranța sau autocritica continuă pot influența felul în care reacționezi la ceilalți, mai ales cu cei care te iubesc sau pe care îi iubești.

Poți deveni mai iritabil, mai defensiv sau mai retras. Ceilalți pot simți că ceva e în neregulă, dar nu întotdeauna înțeleg de unde vine tensiunea. În timp, acest tip de interacțiune poate afecta comunicarea, încrederea și apropierea.

Este important să observi când ești într-un astfel de proces și să-ți acorzi timp să înțelegi ce se întâmplă cu tine. Lucrul cu un specialist poate face diferența: te poate ajuta să clarifici ceea ce trăiești și să reduci impactul negativ asupra relațiilor tale.

Împăcarea cu tine însuți e un proces. Dar merită, pentru că liniștea interioară creează un mediu mai sănătos și pentru tine, și pentru cei din jur.

04/04/2026

Cum fac să nu-i întăresc victimizarea și lamentările cuiva drag?

Ascultă cu empatie. Concentrează-te să îi înțelegi sentimentele și perspectivele fără a judeca sau reproșa.

Fii conștient de limbajul nonverbal: Gesturile tale, expresiile faciale și tonul vocii pot transmite sprijin și înțelegere sau pot amplifica lamentările.

Redirecționează discuția. Poți încerca să schimbi subiectul sau să aduci în discuție aspecte pozitive pentru a ajuta persoana să vadă și partea bună a situației.

Întreabă persoana ce așteaptă de la tine.

Oferă perspectivă și soluții dacă acestea ți-au fost cerute. Încurajează persoana să găsească soluții sau să exploreze modalități de a face față situației în loc să rămână doar în lamentări.

Stabilește limite sănătoase. Dacă simți că discuția devine prea negativă sau toxică, poți să îți exprimi limitele și să încerci să redirecționezi conversația către subiecte mai constructive.

Ai grijă la epuizare. Persoanele care se lamentează mult și des au capacitatea de a ne atrage în neputința lor și ne simțim copleșiți, epuizați, fără soluții, fără scăpare.

02/04/2026

Există niște mesaje in mintea noastră repetate suficient de des încât ajungem să le credem: „nu pot”, „nu sunt suficient de..”, „nu știu”, „ceilalți sunt mai buni”. De cele mai multe ori nu le alegem conștient. Le învățăm din experiențe, din reacțiile celor din jur, din modul în care am fost tratați.

Văd cm oamenii sunt blocati pentru că pornesc de la o concluzie negativă despre ei înșiși. Iar de acolo, tot comportamentul devine o încercare de a compensa. Vor să demonstreze, să evite greșeli, să caute valiare sau să nu iasă în evidență de teamă să nu confirme acea convingere.

Dacă te uiți mai atent, poți observa câteva lucruri:
– faci anumite alegeri din dorința de a fi acceptat sau validat
– eviți situații în care ai putea fi evaluat sau respins
– depui mult efort ca să pari în regulă, chiar dacă în interior nu te simți așa

Mulți oameni încearcă să rezolve asta prin mai mult efort. Muncesc să fie mai buni, mai pregătiți, mai corecți. Dar fără să clarifice convingerea de bază, efortul devine doar obositor, epuizant.

E ca și cm ai purta o pereche de ochelari murdari de foarte mult timp. Ai ajuns să crezi că așa arată realitatea: neclară, distorsionată. Așa că te străduiești să vezi mai bine, te concentrezi, faci eforturi. Dar problema nu e la tine, ci la lentilele prin care privești.

Asta facem, de fapt, în terapie. Ne uităm la lentilele prin care omul se vede pe sine și vede lumea.

Un pas mai util este să începi să verifici aceste gânduri, nu să le crezi automat. De exemplu:
– Este un fapt sau o interpretare?
– De unde am învățat asta?
– Se aplică în toate situațiile sau doar în unele?

Procesul înseamnă să vezi mai clar realitatea, fără filtrul acestor convingeri vechi.

01/04/2026

Temerile noastre

Știți oamenii aceia pe care îi considerați modele? Cei plini de curaj care vorbesc la tv, care au propria afacere, care au relații de invidiat, care riscă, care vorbesc la conferințe, care scriu cărți, care etc etc? Sunt și ei plini de frici.

Are bunica unui prieten o vorbă foarte drăguță cu care îl încurajează atunci când se simte anxios în legătură cu o experiență nouă.
"E făcute tot de oameni, mamă".
E un gând pe care îl port de multe ori cu mine și vă încurajez și pe voi să o faceți. Ne ajută mult mai mult să înțelegem și să conștientizăm că și ceilalți se simt exact ca noi.

Îmi amintesc și de profesorul nostru de psihologie din liceu care atunci când ne plângem că ne este teamă de X prof. ne încuraja să ni-l imaginăm pe toaletă, adică uman și vulnerabil.

Suntem cu toții în aceeași barcă a temerilor. Important este să nu fie frica mai puternică decât dorința noastră de viață, de creștere.

31/03/2026

Toți oamenii pot contribui la fericirea noastră.
Unii prin prezență, alții prin absență.

30/03/2026

Nu o sa zic niciodată că psihoterapia funcționează pentru toată lumea. Dacă aș face asta, aș minți. Și după atâția ani în cabinet, minciunile impachetate frumos au devenit pentru mine cam deranjante. Imi plac mai mult adevărurile incomode.

Am avut în cabinet oameni care au intrat pe ușă praf și au plecat, în timp, mai întregi decât credeau că e posibil. Dar am avut și oameni care au stat luni, uneori ani și mare lucru nu s-a mișcat.

La început credeam că ține doar de mine. Că nu sunt suficient de bună, că nu folosesc tehnica potrivită, că scap ceva important. Apoi am început să văd tipare.

Nu toți oamenii vin pentru același lucru. Unii vin să se schimbe. Alții vin să li se confirme că nu au de ce să se schimbe. Și diferența dintre cele două este uriașă.

Îmi amintesc de un client care înțelegea tot. Absolut tot. Își analiza copilăria, relațiile, mecanismele de apărare… impecabil. Dacă îl ascultai, ai fi spus că e perfect vindecat. Teoria o stia la fel ca mine. Și totuși, viața lui nu se schimba deloc. Pentru că între a înțelege și a face, există o mare diferență, iar el nu era dispus să facă.

Și apoi a fost o femeie care nu avea cuvinte sofisticate. Spunea simplu: „Mi-e greu.” Dar făcea lucruri mici între ședințe. Incomode. Imperfecte. Repetate. Ea s-a schimbat.

De-a lungul anilor am învățat ceva ce nu sună bine cand ne facem reclamă. Psihoterapia nu funcționează pe inteligență. Schimbarea reală implică pierdere. Pierzi identități vechi. Pierzi dinamici familiare. Pierzi chiar relații. Și nu toată lumea vrea asta, chiar dacă spune că vrea.

Mai e ceva ce nu prea se spune. Contează enorm cu cine stai în cameră. Am văzut oameni stagnând ani întregi, iar după ce au schimbat terapeutul, ceva s-a intamplat aproape instantaneu. Pentru că potrivirea aceea fină, greu de definit, în sfârșit exista. Relația este terenul pe care crește tot. Sau pe care nu crește nimic.

Și mai există viața din afara cabinetului. Poți să faci cea mai bună terapie din lume, dar dacă te întorci zilnic într-un mediu care te rănește, progresul va fi lent, fragmentat sau chiar imposibil. Terapia nu poate compensa realitatea în care trăiești.

După atâția ani, dacă mă întrebi sincer de ce pentru unii funcționează și pentru alții nu, răspunsul nu e unul singur. Este un amestec de timing, relație, curaj, rezistență, context…

30/03/2026

Să ai grijă de cel bun din tine

În fiecare zi, în fața tuturor provocărilor, ai de ales: să fii blând sau aspru, să înțelegi sau să judeci, să răspunzi cu răbdare sau cu grabă. Alegerea aceasta nu este despre ceilalți, ci despre tine. Despre cine vrei să fii și cm vrei să te simți în propria viață.

Partea ta bună e acolo mereu, chiar și atunci când obosești, când te simți nedreptățit sau când ai impresia că lumea nu îți răspunde cu aceeași bunătate. Ai grijă de ea. Hrănește-o cu gânduri bune, cu momente de liniște, cu oameni care te oglindesc.

A fi bun nu înseamnă a fi naiv sau slab. Înseamnă a rămâne tu însuți, chiar și atunci când lumea îți oferă motive să te schimbi. Înseamnă să îți permiți să simți, să ierți, să alegi conștient să nu te lași copleșit de negativitate.

Nu lăsa ca durerea să îți schimbe inima. Nu permite dezamăgirilor să îți umbrească sufletul. Ai grijă de cel bun din tine. Pentru că el este cel care te face să mergi mai departe cu seninătate și să-ți fie bine cu tine.

28/03/2026

Tu pe cine abuzezi atunci când nu ești bine?

Atunci când îți recunoști rolul de abuzator înseamnă că ești departe cu dezvoltarea ta psiho-emoțională, nu-i așa?

Atunci când cineva își recunoaște rolul de abuzator, demonstrează o dorință sinceră de a înțelege impactul negativ al acțiunilor sale asupra celorlalți și de a începe să facă schimbări pozitive în relațiile sale, în viața sa.

Acest proces necesită o auto-reflecție profundă și o deschidere clară către creștere și schimbare.

Dacă noi credem că nu abuzăm pe nimeni niciodată este posibil să nu avem întotdeauna ochelarii potriviți și să nu ne uitam cu claritate și onestitate la noi.

Address

Bucharest

Opening Hours

Monday 12:00 - 20:00
Tuesday 12:00 - 20:00
Wednesday 12:00 - 20:00
Thursday 12:00 - 20:00
Friday 12:00 - 20:00

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Psihoterapeut Ema Jaga posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Shortcuts

Share

Share on Facebook Share on Twitter Share on LinkedIn
Share on Pinterest Share on Reddit Share via Email
Share on WhatsApp Share on Instagram Share on Telegram

Category