10/01/2026
Când suntem furioși, sistemul nostru nervos intră într-o stare de alertă. Ca specialist care lucrează zilnic cu emoțiile, văd frecvent cum, în aceste momente, intențiile bune dispar, cuvintele ajung să rănească mai mult decât situația inițială. Furia nu este o emoție rea, dar este una intensă, care ne îngustează perspectiva și ne reduce accesul la empatie, reflecție și autocontrol.
În starea de furie, creierul reacționează mai degrabă pentru supraviețuire decât pentru relație. Corpul este pregătit să se apere sau să atace, iar mintea caută vinovați. De aceea, a tăcea este grijă față de sine și față de celălalt. Tăcerea creează un spațiu în care emoția se poate așeza, în care respirația se reglează, iar gândirea își recapătă claritatea.
Emoțiile intense nu sunt permanente, chiar dacă în momentul trăirii lor par copleșitoare. Atunci când ne permitem o pauză, nivelul de tensiune scade, iar ceea ce inițial părea o amenințare absolută devine o problemă care poate fi gândită, înțeleasă și discutată. Revenirea peste o vreme ne oferă șansa de a vorbi dintr-un loc mai matur emoțional, în care ne putem exprima nevoile fără a le transforma în atacuri.
Din experiența mea clinică, conflictele care sunt abordate după ce furia s-a domolit au șanse mult mai mari să ducă la apropiere și clarificare. În acele momente, nu mai vorbim doar pentru a ne descărca. Putem spune ne-a durut în loc de „tu ai greșit”, iar această diferență schimbă mult dinamica relației.
A tăcea și a reveni este o formă de autoreglare emoțională tare sănătoasă.
