Psiholog Yolanda Cretescu

28/05/2026

Cum educăm copiii pentru o lume care se schimbă mai repede decât oricând? Ce mai înseamnă disciplina, limitele, bunele maniere sau educația financiară într-o epocă dominată de tehnologie și rețele sociale? În dialog cu Daria Ghiu , psihoterapeuta Yolanda Cretescu vorbește despre sănătatea mintală a copiilor, despre rolul părinților în formarea echilibrului emoțional și despre provocările unei generații crescute în mediul digital. Discuția ajunge rapid într-o zonă esențială pentru prezentul și viitorul societății: felul în care copiii învață să se raporteze la muncă, bani, reguli, relații și diversitate.

„Când vrem să vorbim despre sănătatea mintală a copiilor noștri, vorbim despre viitorul lor”, spune Yolanda Crețescu. „Nu putem vorbi despre viitor dacă nu vorbim în primul rând despre un prezent și apoi despre cine suntem noi cei care modelăm copiii astăzi.”

Într-o societate în care educația este asociată aproape exclusiv cu performanța școlară, psihoterapeuta atrage atenția că adevărata formare începe mult mai devreme și într-un spațiu mult mai subtil: cel al relațiilor sociale și al comportamentelor cotidiene.

„Când ne învățăm copilul să salute, să mulțumească, să aștepte rândul, nu sunt doar reziduuri old school”, afirmă Yolanda Crețescu. În opinia sa, aceste gesturi simple construiesc capacitatea copilului de a coopera și de a se simți parte dintr-o comunitate. Lipsa lor poate conduce, în timp, la izolare socială și anxietate.

Un alt punct important al conversației este educația financiară, tot mai prezentă în viața copiilor.

„Educația financiară începe în primul rând cu ceea ce explicăm copilului, trebuie legată de responsabilitate și cooperare și nu de anxietate. Acea păcăleală cu «Nu-ți iau că nu avem bani», generează o îngrijorare, copilul înțelege nesiguranța momentului prezent. Și atunci metoda sănătoasă înseamnă și banii de buzunar, puțini, contribuție în procente diferite, a gestiona autonom și, cumva, a întrena o capacitate decizională, un exercițiu decizional.”

Unul dintre cele mai sensibile momente ale interviului este cel dedicat „anturajului”, cuvânt care provoacă anxietate multor părinți. Psihoterapeuta explică faptul că protecția reală a copilului nu apare în adolescență, peste noapte, ci se construiește gradual, încă din primii ani de viață, prin limite clare și consecvente.

„Când spunem limite, spunem siguranță”, afirmă ea. Capacitatea adolescentului de a spune „nu”, de a se proteja și de a rezista presiunii grupului depinde de felul în care a fost crescut și de cât de sănătoase au fost granițele relaționale din copilărie.

„E important să învățăm copilul să spună nu, chiar și nouă”, spune Yolanda Crețescu.
https://www.radioromaniacultural.ro/sectiuni-articole/produs-de-radio-romania/psihoterapeuta-yolanda-cretescu-copiii-nostri-traiesc-foarte-mult-in-lumea-virtuala-doar-impreuna-putem-construi-un-nou-stil-de-viata-id53719.html

19/05/2026

10/05/2026

Că sunt psiholog clinician, psihoterapeut adlerian, că am fondat în 2014 Asociația Happy Minds, am tot vorbit.

Dar că sunt parte din echipa Drama nu am prea spus ...și astăzi vreau să vă vorbesc despre o poveste care ține deja de cinci ani de suflet, profesionalism și o muncă pe care am construit-o pas cu pas.

Prima poveste este una despre Ioana Lixăndroaia – o femeie-minune, actriță și specialist în consiliere comportamentală prin teatru, cu care am avut bucuria să lucrez în ultimii patru ani în proiecte educaționale complexe. I-am simțit pasiunea și darul în fiecare atelier – fie că lucram cu profesori și specialiști în Republica Moldova sau desfășuram proiecte de prevenție a comportamentului adictiv în rândul adolescenților din România, alături de Happy Minds.

Dar știți de ce este specială Ioana?

Pentru că ea nu organizează doar ateliere – ea pictează un spațiu sigur, creat cu empatie și dăruire. 🎭✨

Cu o experiență deja de aproape 10 ani, începând cu cei mai mici (0 ani!), reușește să adapteze fiecare metodă, iar jocurile teatrale devin la ea un parcurs profund de autocunoaștere.Acolo unde un copil nu știe cm și nu de ce , cm învață psihoterapia, Ioana devine magiciana emoțiilor si încrederii în tine!

La Safe Drama ea sustine, alături de colegii mei psihoterapeuți, ateliere pe care le recomand din toată inima:

👣 Drumul dintre „A fost” și „Este” – pierderea văzută prin ochii copilului
📖 Cum integrăm pierderea în povestea vieții noastre
👶 Drumul spre siguranța bebelușului în familie
🌸 Fă loc mamei în lumea ta de femeie

Iar dacă sunteți părinți sau specialiști care doriți să explorați aceste teme, nu ezitați să vă înscrieți la atelierele Ioanei. Atmosfera pe care o creează este atât de caldă și primitoare încât o să simțiți că ați intrat într-o altă lume – lumea în care învățarea devine o bucurie.

27/04/2026

„Confundăm iubirea cu puterea și cu supunerea” – radiografia unei societăți care tolerează violența

„Această lege transformă angajamentul statului român de a garanta siguranța femeilor și copiilor într-un mecanism concret de prevenție”, declara președintele Nicușor Dan la promulgarea Legii nr. 53/2026 privind prevenirea și combaterea femicidului.

De aici începe interviul Dariei Ghiu cu psihoterapeuta Yolanda Cretescu, care propune o radiografie dură: „femicidul în România ne va arăta o eroziune gravă a sentimentului de comunitate”. Ea descrie o „cultură a gardului înalt”, în care violența domestică este tolerată sub pretextul intimității, iar indiferența devine normă: „nu-i la mine, nu-i al meu, nu mă interesează”. În acest context, spune ea, nu este vorba doar despre eșecuri individuale, ci despre „un eșec instituțional” care reflectă, de fapt, fragilitatea întregii societăți.

Dincolo de reacția instituțiilor, Crețescu atrage atenția asupra mecanismelor psihologice care stau la baza violenței. „Trebuie să demontăm mitul crimei din pasiune”, afirmă ea, explicând că, în realitate, este vorba despre „controlul supunerii coercitive” și despre o „lipsă totală de respect pentru egalitatea celuilalt”. Violența apare astfel ca un proces gradual, în care autonomia victimei este erodată treptat, până la pierderea completă a controlului.

Profilul agresorului, adaugă psihoterapeuta, este adesea construit pe un fond de fragilitate: „multe forme de agresivitate masculină [...] provin dintr-un sentiment de inadecvare”. În încercarea de a compensa această vulnerabilitate, violența devine „o tentativă disperată de a se simți superior”. În paralel, modelele transmise copiilor riscă să perpetueze acest tipar: „băieții pot învăța că masculinitatea înseamnă agresiune, iar fetele că feminitatea înseamnă victimizare”.

În acest context, noua lege este privită ca un pas necesar, dar insuficient în sine. „O lege va produce efect în viitor, dar noi astăzi avem deja copii crescuți în medii marcate de violență”, avertizează Crețescu. Soluția, spune ea, ține de o schimbare profundă de mentalitate și de responsabilitate colectivă: „societatea trebuie să-i ofere o plasă de siguranță” victimei, iar curajul de a rupe cercul violenței „trebuie să devină o valoare politică și socială”.

https://www.radioromaniacultural.ro/emisiuni/orasul-vorbeste/confundam-iubirea-cu-puterea-si-cu-supunerea-radiografia-unei-societati-care-tolereaza-violenta-id53319.html

27/04/2026

Am vorbit despre Femicid si nu numai.
Multumesc Orașul vorbește la RRC pentru subiectul atat de dur si totusi tolerat.

23/04/2026

E joi...vorbim despre cuplu.
Fiecare adult intră în cuplu cu o „cultură emoțională” proprie:
ton, ritm, valori, mod de a da și cere afecțiune, roluri învățate.
Adler arată că ordinea în familie, responsabilitățile și stilul de cooperare se transferă în relația de adult.
Klein și Freud explică cm modelele timpurii ale iubirii și ale conflictului influențează atașamentul.
Dolto amintește că adevărul emoțional ne face liberi.
Cuplurile nu se ceartă pentru cm „ar trebui” să fie iubirea.
Se ceartă pentru cm au învățat-o.

In curand, intr-o joi 🙂, deschid inscrierile pentru un grup de dezvoltare emotionala a cuplurilor aflate in primii 5 ani de relatie!

18/04/2026

Uneori, cel mai bun lucru pe care îl poți face într-un weekend este… să încetinești.
Să respiri. Să îți asculți gândurile fără grabă.În terapie vorbim des despre asta: spațiile mici de liniște sunt cele care ne ajută să ne reglăm, să ne așezăm emoțiile și să prindem din nou curaj pentru săptămâna care urmează.Azi ia-ți câteva minute pentru tine.
Poate cu o carte, poate cu o cafea, poate doar cu tine.
E mai vindecător decât pare 💛

16/04/2026

Lucrez cu Andrei Atabay de peste 4 ani. Proiecte corporate, proiecte educationale dar cel mai mult imi place sa lucrez conflictul! Am invatat de la el cm conflictul are o forta de schimbare.
Ce era mai potrivit decat sa construiesc un atelier pentru proaspetele mamici si bebelusii lor, unde conflictul este cu sinele, cu modele culturale ale familiei, cu idealul tau de parinte...
Daca invatam sa ne intoarcem la ABC ul simturilor, vom stii sa punem primii pasi corecti in relatia bebelusului cu mediul lui.

16/04/2026

Fiecare dintre noi vine în cuplu cu propria cultură familială: reguli, ritm, valori, feluri de a cere afecțiune, feluri de a tăcea, feluri de a repara.Conflictele mici nu sunt despre subiect.
Sunt despre povestea emoțională din spatele lui.
Despre ce ai învățat acasă să fie important și sigur.
Dacă vrei să îți înțelegi mai bine cultura familială și cm influențează relația ta, hai să începem conversația.
Scrie-mi „CULTURĂ” în comentarii sau mesaj privat ca să îți trimit exercițiul de auto‑descoperire.

In curând voi deschide grupul de dezvoltare emotionala pentru cuplurile aflate la varsta de mijloc.