31/07/2025
Masculinitate vs. Bărbăție: o analiză a discursului online despre rolurile de gen
Credeați că am scăpat de retorica „masculinității”? Nu, dimpotrivă, se accentuează!
În peisajul digital contemporan, asistăm la o proliferare a grupurilor și mișcărilor care se poziționează ca promotori ai „masculinității”. Personalități precum Andrew Tate și adepții săi au câștigat o vizibilitate considerabilă, iar ecoul acestor curente se resimte și în România, unde tabere și workshop-uri dedicate „masculinității” atrag un public tot mai numeros. O analiză mai atentă a discursului promovat de aceste entități relevă însă o abordare adesea problematică și, pe alocuri, chiar periculoasă.
Termeni și concepte: o redefinire periculoasă
Un prim aspect notabil este preferința constantă pentru termenul „masculinitate” în detrimentul „bărbăției”. Această distincție nu este întâmplătoare și subliniază o anumită viziune asupra rolului masculin. În timp ce „bărbăția” implică adesea o complexitate de atribute precum responsabilitatea, integritatea și empatia, „masculinitatea”, așa cm este ea prezentată, se rezumă la o serie de stereotipuri limitative, mai degrabă biologice.
Limbajul utilizat este, de asemenea, revelator. Expresii precum „mascul alfa”, „lupi”, „urși” sau alte referințe la mamifere subliniază o întoarcere la o viziune animalică, primitivă, a existenței umane. Această retorică reduce complexitatea interacțiunilor sociale la o luptă pentru dominanță, unde forța brută și „dreptul celui mai puternic” devin principii fundamentale.
Forța și agresivitatea: fundamentele unei „Noi Masculinități”?
Un pilon central al acestor mișcări este promovarea forței fizice și a ideii de „a lua cu forța” ceea ce îți dorești. Această mentalitate transpare nu doar în discursuri, ci și în acțiunile sugerate: oricine se opune este rapid atacat, adesea cu amenințări directe la integritatea fizică. Se creează astfel impresia că succesul în viață, fie el personal sau profesional, depinde de capacitatea de a domina și de a impune voința prin agresiune și violență.
Această viziune distorsionată a masculinității este echivalentă cu o întoarcere la un mod primitiv de interacțiune socială. Principiul „survival of the fittest” (supraviețuirea celui mai puternic) este aplicat într-un context în care violența verbală și fizică devin instrumente legitime de rezolvare a conflictelor și de afirmare a puterii. Consecința directă este crearea unui mediu toxic, în care empatia, dialogul și respectul reciproc sunt considerate slăbiciuni. Ni se propune o întoarcere la o epocă primitivă din istoria omenirii, negarea civilizației și a achizițiilor ei.
Inteligența și „descurcatul”: o falsă dihotomie
Un alt aspect problematic al discursului promovat de aceste grupări vizează inteligența și educația. În loc să valorizeze cunoașterea și cultura, se propune mai degrabă un model al „descurcatului”, în care abilitatea de a naviga prin situații dificile prin metode adesea pragmatice, chiar brutale, este considerată superioară inteligenței educate.
Persoanele inteligente, care au studiat și care valorizează cultura, sunt adesea denigrate, catalogate drept slabe și inutile. Se insinuează că forța fizică și capacitatea de a „da cu pumnul” sunt mai importante decât rațiunea, gândirea critică și acumularea de cunoștințe. Această retorică nu face decât să submineze importanța educației și să promoveze o viziune limitată asupra succesului și valorii umane. Ea ignoră faptul că adevărata forță poate veni și din puterea intelectului, din inovație și din capacitatea de a rezolva probleme complexe prin gândire, nu doar prin forță brută.
Femeia: „pradă” și obiect al supunerii
Pe de altă parte, perspectiva asupra femeii este la fel de îngrijorătoare. Aceasta este adesea denumită „pradă”, nu persoană, și este percepută ca un obiect ce trebuie „luat”, nu „cucerit” prin efort și respect reciproc. Discursul este centrat pe posesie și control, nu pe parteneriat și egalitate.
Deși se face referire la conceptul de „femeie credincioasă” (în sens religios), intenția reală este subordonarea totală a femeii bărbatului. Ideea că femeia trebuie să fie „ascultătoare” și „supusă” este promovată agresiv, negând principiile fundamentale ale egalității de gen. Această abordare reduce femeia la un rol de subordonare, lipsind-o de autonomie și de dreptul la propriile decizii.
Concluzie: o viziune retrogradă și periculoasă
În esență, ceea ce propun aceste mișcări este o viziune retrogradă, grosolană și animalică a funcționării sociale și a relațiilor interumane. Ele promovează un model masculin bazat pe dominanță, agresivitate și lipsă de empatie, în timp ce denigrează, obiectifică femeia și subminează valoarea inteligenței. Într-o societate care aspiră la progres și egalitate, este esențial să demascăm și să combatem astfel de discursuri, promovând în schimb valori autentice ale bărbăției: respect, responsabilitate, inteligență emoțională, gândire critică și capacitatea de a construi relații bazate pe egalitate și înțelegere reciprocă.
