PsihologulTau Pescaru Valentin

14/04/2026

......Atunci când un părinte simte că pierde legătura cu copilul său, reacția sa naturală și profund umană este de a intensifica eforturile de apropiere. Din teama de a nu fi uitat sau înlocuit, acest părinte tinde să:

• Insiste mai mult: telefoane frecvente, mesaje, vizite neanunțate sau insistența de a respecta programul de vizită cu orice preț.
• Ceară explicații: „De ce nu vrei să vii la mine?”, „Cine ți-a spus asta?”, „Nu mă mai iubești?”.
• Invoce dreptul de părinte: „Sunt tatăl/mama tău/ta și am dreptul să te văd”.
• Transmită propria suferință: copilul vede durerea, frustrarea și disperarea părintelui, simțindu-se responsabil pentru starea emoțională a adultului.....
Citiți mai mult aici:

În articolele precedente, am explorat complexitatea refuzului copilului și am demontat etichetele simpliste care polarizează experții. Am văzut că refuzul nu este întotdeauna rezultatul unei manipulări directe, ci poate fi o strategie de adaptare la un mediu familial fracturat. Acum, ne înd...

14/04/2026

https://fb.watch/GtHdAdMUdW/

09/04/2026

https://www.facebook.com/share/v/1YxVUV16Cv/

09/04/2026

Știm cât de epuizant este să vezi cm o persoană dragă începe să piardă conexiunea cu amintirile și cu propria autonomie. Te simți adesea obosit, copleșit și cu o întrebare constantă: „Fac destul pentru a-l ajuta?” 😔
Sunt Psih. Valentin Pescaru și, după 20 de ani de experiență clinică, am creat un instrument care să aducă terapia profesională direct în casa ta: Mapa „Îngrijește-ți creierul”.
Nu ai nevoie de pregătire medicală. Doar 20-30 de minute pe zi sunt suficiente pentru a menține mintea ageră și a încetini procesul de degradare. Oferă-i creierului o șansă și bucură-te de momente de conexiune reală cu părintele sau partenerul tău. ❤️
Oferă-i creierului o șansă! 🧠 (40 de fișe profesionale) + BONUS!
Află mai multe / Comandă acum: https://www.clinicaserenity.net/.../mapa-ingrijeste-ti.../

07/04/2026

Mecanismele Distorsionării Percepției
Ep 3: „Distract” – Arta de a ne fura privirea de la realitate

V-ați întrebat de ce, exact când apar teme economice sau sociale dificile, spațiul public este inundat de subiecte șocante, mistice sau scandaloase?
În strategiile de influențare, aceasta se numește Tehnica Distragerii (Red Herring). Scopul este simplu: mutarea atenției de la problemele care cer soluții raționale (inflație, legi, infrastructură) către teme care provoacă indignare morală sau frică instinctivă.

Cum funcționează?
Suntem bombardați cu „zgomot informațional”. Mintea umană are o capacitate limitată de procesare; dacă suntem ocupați să dezbatem ultima pildă sau ultimul scandal „fabricat”, nu mai avem energie mentală să analizăm deciziile care ne afectează direct viața.

Exercițiu de discernământ:
Când o știre pare prea „senzațională” sau „provocatoare”, oprește-te o secundă. Întreabă-te: Ce anume încearcă acest zgomot să acopere în acest moment? Liniștea este necesară pentru a vedea adevărul din spatele spectacolului.

”

05/04/2026

https://www.facebook.com/share/v/1R68cBHAw5/

01/04/2026

De ce gândim negativ? În ce măsură "să pui răul înainte" ne ajută?
Care este diferența dintre îngrijorare-pregătire și ruminație-tulburare?
O discuție foarte interesantă și utilă cu Ilinca Vandici și Teo Trandafir

Follow us! - Valentin Pescaru: de ce ne gandim la scenarii negative chiar si cand totul merge bine?Valentin Pescaru, Psiholog clinician si Psihoterapeut, ne ...

31/03/2026

De la verdict la analiză diferențială
Abordarea tradițională a „alienării parentale” tinde să se oprească la un verdict binar: fie există, fie nu există. Această simplificare este nu doar limitativă, ci și periculoasă, deoarece ignoră faptul că același comportament observabil – refuzul copilului de a interacționa cu un părinte – poate avea cauze și funcții psihologice radical diferite. O perspectivă procesuală ne obligă să facem o analiză diferențială, adică să explorăm diversele mecanisme care pot sta la baza acestui refuz. Iată o tipologie a celor cinci „fețe” ale refuzului copilului, care ne ajută să înțelegem mai bine complexitatea fenomenului:

În articolele precedente, am demontat iluzia simplității din spatele conceptului de „alienare parentală”, arătând cm o etichetă, oricât de bine intenționată, poate polariza experții și distorsiona înțelegerea complexității dinamicii familiale. Am subliniat că focalizarea pe o s...

30/03/2026

https://www.facebook.com/share/v/1CQUKu1XYD/

25/03/2026

Natura conflictului: Narațiuni incompatibile și adevăruri paralele
Unul dintre motivele fundamentale pentru care „alienarea parentală” generează atâta controversă rezidă în însăși natura conflictului pe care încearcă să-l descrie. În multe dosare de familie, există două narațiuni puternice și, la prima vedere, mutual exclusive, care se confruntă:

1. Narațiunea alienării: Aceasta susține că refuzul copilului de a interacționa cu un părinte este rezultatul influenței sau manipulării celuilalt părinte. Copilul este văzut ca o victimă a unei campanii de denigrare, iar comportamentul său este „programat” de părintele alienator.
2. Narațiunea protecției: Aceasta argumentează că refuzul copilului este o reacție justificată la o relație problematică sau percepută ca nesigură cu părintele respins. Copilul se protejează de un părinte abuziv, neglijent sau pur și simplu disfuncțional.
Citiți mai departe aici:

În articolul precedent, am explorat contextul tensionat în care conceptul de „alienare parentală” a devenit un punct central în disputele familiale, transformând adesea copilul într-un câmp de luptă. Am subliniat dilemele cu care se confruntă profesioniștii și părinții, prinși înt...

25/03/2026

....Marea iluzie: „Îl voi schimba”
Una dintre cele mai răspândite și, din păcate, cele mai dăunătoare iluzii în relații este credința că îl putem schimba pe celălalt. Multe dintre voi v-ați căsătorit sau ați intrat în relații cu bărbați având deja anumite comportamente problematice, sperând că dragostea voastră, răbdarea sau sacrificiile îi vor transforma. „O să se schimbe el după căsătorie”, „O să se potolească când vom avea copii”, „Dacă îi arăt suficientă iubire, va renunța la viciu”.

Realitatea este că oamenii se schimbă doar atunci când își doresc ei înșiși să o facă. Încercările noastre de a-i „salva” sau de a-i „repara” pe alții, deși vin dintr-un loc de iubire și grijă, pot deveni, fără să vrem, o formă de co-dependență. Prin acceptarea repetată a unor comportamente care ne fac rău, transmitem, inconștient, mesajul că aceste comportamente sunt tolerabile. Această dinamică nu face decât să perpetueze problema, lăsându-vă pe voi epuizate și pe parteneri fără un motiv real de a-și schimba tiparele adânc înrădăcinate.
Citiți restul aici:

Dragele mele, vă scriu astăzi cu un profund respect și o înțelegere sinceră a luptelor voastre. Am citit și am ascultat nenumărate povești, ecouri ale propriilor voastre suferințe – despre soți care beau, care joacă la pariuri, care înșală sau care, pur și simplu, par să nu vă va...

23/03/2026

„În sălile de judecată și în cabinetele psihologilor, o sintagmă a devenit tot mai prezentă și, adesea, tot mai controversată: „alienarea parentală”. Pentru unii, este o realitate clinică frecventă, o formă subtilă de abuz emoțional care necesită recunoaștere și intervenție fermă. Pentru alții, este o etichetă periculoasă, o simplificare excesivă a unor situații familiale complexe, care poate duce la decizii judiciare eronate și la perpetuarea suferinței. Întrebarea devine aproape shakespeariană: Alienarea parentală – a fi sau a nu fi?

Poate însă că problema nu este dacă alienarea parentală există sau nu. Poate că întrebarea reală este alta: ce se întâmplă în psihicul unui copil prins între doi părinți aflați în război?”

În sălile de judecată și în cabinetele psihologilor, o sintagmă a devenit tot mai prezentă și, adesea, tot mai controversată: „alienarea parentală”. Pentru unii, este o realitate clinică frecventă, o formă subtilă de abuz emoțional care necesită recunoaștere și intervenție fer...