03/03/2020
Prin anul 1915, sora Mamei a murit subit, răpusă de o gripă urâcioasă. I s-a spus „gripă spaniolă“ și aveam să aflăm, mai târziu, că a făcut milioane de victime în toată lumea.
Cu puțin timp înainte de înmormântare, fratele meu mai mare, Teodor, bebe de șase luni, s-a îmbolnăvit: o neașteptată și ciudată febră, care nu părea să aibă nimic comun cu bolile obișnuite ale copilăriei. Atunci Tata a hotărât că va merge singur la înmormântare, iar Mama va rămâne acasă, lângă copil. Și singur a pornit la drum. Orele următoare au fost fără-ndoială apăsătoare pentru Mama: plângându-și sora moartă, îngrijorată din pricina copilului… A ales, în cele din urmă, să plece după Tata cu următorul tren, ca să-și conducă sora la groapă.
Teodor a murit atunci: în brațele Mamei mele, în trenul care îi ducea de la Timișoara la Pesac, unde trăise sora ei. Iar Tata, preot ortodox, i-a înmormântat a doua zi pe amândoi, în aceeași groapă.
Eu nu l-am cunoscut pe Teodor, născut fiind în ’16, dar pe toți cei care m-au precedat, străini ori din familia mea, i-am auzit mereu vorbind despre el ca despre un copil-minune; o aură, o legendă admirabilă s-a instalat, odată cu moartea lui, devenind, pentru copilul care eram eu însumi, un punct cardinal, exemplul adesea invocat, mai ales de Mama, atunci când făceam vreo boroboață sau mă foiam pe scaun: „Todoraș n-ar fi făcut așa ceva…“.
Și astăzi mă urmărește povestea copilului necunoscut, cel care a lăsat un hău deschis în sufletul părinților mei.
Și mă mai urmărește gândul că poate ar fi fost salvat dacă, în vremurile acelea, ar fi existat vaccinul potrivit.
Nu pot, așadar, cu niciun chip pricepe cum, anume, prin ce distorsiune a realității, oameni care nu par nici răi, nici proști ajung să diabolizeze vaccinarea, să le refuze copiilor posibilitatea supraviețuirii. Oameni care se încăpățânează să vadă în vaccin un pericol mai mare decât virusul… Trebuie că este, aici, în frica aceasta irațională, ceva mai mult și mai „subtil“ decât o panică autoindusă, decât stupida încordare fără urmă de temei.
Mihai Șora
3 martie 2020
P.S. Alăturat, în fotografie, puteți vedea un „virus“ sculptat de artistul Adam Long.
Un virus meloman, de bună seamă.
(Mă întreb cm ar arăta dacă ar asculta muzici pe viniluri sau pe plăci de gramofon.)
***
(Scurtă adăugire ulterioară)
Dragi prieteni,
văzând ce broscuțe le ies unor oameni pe gură, mă simt nevoit să adaug următoarele:
(1) vaccinarea propriu-zisă,
(2) vaccinarea pe bandă rulantă (fără teste prealabile, fără minimale precauții sanitare)
și
(3) vaccinarea obligatorie, impusă prin lege
sunt trei teme diferite, care, deși au legătură între ele, se situează pe paliere distincte ale realității (clinice, deontologice etc.).
Rândurile mele precedente se referă la punctul (1).
Vă rog să observați, de asemenea, că – dacă, an de an, zeci de copii mor electrocutați pentru că își bagă degetele în priză – această nefericită realitate statistică nu ar trebui să ducă la interzicerea curentului electric. După cm nu ar trebui să ne lase indiferenți la felul în care sunt concepute și montate în perete prizele.
___
imagine © Adam Long – „CD Virus“
