Psihoterapeut Alina Alexandrescu

17/07/2025

Ți se întâmplă des asta? Te sună cineva – un prieten, un coleg, o rudă – și îți cere o favoare. Fără să te gândești, spui imediat: „Sigur, te ajut!”. După ce închizi, te apucă regretele. Te-ai mai încărcat cu o sarcină pe lângă toate celelalte. Și te întrebi în sinea ta: „De ce am acceptat… iar?”

De fapt, nevoia de a face mereu pe placul altora și de a-ți pune nevoile pe ultimul loc este un mecanism de supraviețuire vechi, învățat în copilărie. A fost cândva util, dar acum te costă enorm: îți consumă energia, pacea interioară și te face să nu mai fii tu însuți/însăți.

Când vorbim de stres, știm de luptă (fight) sau fugă (flight). Unii au auzit și de îngheț (freeze). Dar mai există un al patrulea răspuns, mai puțin cunoscut: împăciuirea (în engleză, fawn). Acest răspuns nu este o alegere. Este o adaptare a creierului nostru la un mediu în care, în copilărie, să spui „NU” sau să-ți exprimi o nevoie era periculos. Poate că asta însemna să pierzi afecțiunea sau siguranța din partea părinților sau a celor care te îngrijeau.

Așa ai învățat, la un nivel foarte profund, că pentru a fi în siguranță, trebuie să fii pe placul celorlalți. Să le anticipezi nevoile, să nu superi pe nimeni și să fii cât mai „cuminte” posibil. A fost o strategie inteligentă care te-a ajurat să supraviețuiești atunci.

Problema e că acest „program” rulează pe pilot automat și acum, ca adult, chiar și când nu mai există niciun pericol. Iar prețul pe care îl plătești este uriaș...

Nevoia de a face mereu pe placul altora și de a-ți pune nevoile pe ultimul loc este un mecanism de supraviețuire vechi, învățat în copilărie. A fost cândva util, dar acum te costă enorm: îți consumă energia, pacea interioară și te face să nu mai fii tu însuți/însăți.

30/05/2025

„Dacă mă iubește, știe!”
Câți dintre noi nu am trăit asta măcar o dată?
Tânjești după o îmbrățișare, o vorbă bună sau sprijin... dar nu spui nimic. Speri, în schimb, că dacă partenerul te iubește cu adevărat, va ști. Va simți. Va înțelege.
Pentru că a cere te face să te simți vulnerabil. Nesigur. Sau poate... rușinat.
💭 Am fost învățați, din filme, povești și uneori chiar din propriile experiențe timpurii, că iubirea adevărată „ghicește”.
Că nu trebuie să spui. Că, dacă spui, înseamnă că nu e autentic.
Dar asta e o capcană romantică.
🔎 În spatele acestei fantezii adesea se ascund răni vechi:
– copilul care n-a fost văzut,
– emoțiile ignorate,
– durerea de a cere și a nu primi.
Iar azi... retrăim asta. Așteptăm. Tăcem. Ne retragem. Ne supărăm.
🎭 Dansul așteptărilor nerostite duce la:
– resentimente,
– rupturi invizibile,
– parteneri confuzi și epuizați.
🧠 Adevărul? Nimeni nu ne poate citi perfect. Nici măcar cei care ne iubesc.
❤️ Ce putem face?
1. Observă momentul când speri ca celălalt „să-și dea seama”.
2. Spune ce ai nevoie. Cu calm, claritate, blândețe.
3. Acceptă că exprimarea nevoilor e o dovadă de încredere, nu un eșec.
📣 Poți spune:
„Am nevoie de tine acum.”
„Mi-ar prinde bine o îmbrățișare.”
„M-am simțit rănit(ă) când ai spus asta.”
🌱 Romantismul nu moare când vorbim deschis. Din contră – devine mai real, mai profund.
🔚 Pentru că iubirea autentică nu e despre magie.
E despre prezență.
Despre comunicare.
Despre curajul de a fi tu – cu tot cu dorințe și nevoi.

💬 Tu ai spus vreodată „dacă mă iubește, va ști”?
Scrie-mi în comentarii dacă ai trecut prin asta sau distribuie această postare cuiva care are nevoie să o citească.

26/02/2025

Alegerea partenerului de cuplu este un proces complex care implică atât inima, cât și mintea. Un cuplu de succes nu este rezultatul întâlnirii a două persoane perfecte, ci al interacțiunii dinamice între doi indivizi dispuși să crească și să evolueze împreună, adaptându-și continuu relația pentru a răspunde provocărilor vieții.

Într-o lume în continuă schimbare, poate că cea mai importantă calitate pe care o căutăm la un partener este disponibilitatea de a construi și reconstrui împreună, într-un proces continuu de adaptare și redefinire a relației, păstrând în același timp conexiunea emoțională care reprezintă fundamentul oricărui cuplu fericit.

Alegând un partener cu valori compatibile, capabil să mențină granițe sănătoase și dispus să evolueze alături de voi, puneți bazele nu doar pentru o relație de cuplu împlinită, ci și pentru o posibilă familie funcțională în viitor.

Alegerea partenerului de viață reprezintă una dintre cele mai importante decizii, care influențează profund calitatea vieții noastre, starea de bine emoțională și chiar sănătatea fizică pe termen lung.

08/01/2024

Trauma este o reacție la un eveniment sau la o serie de evenimente copleșitoare și dureroase care pot depăși capacitatea individului de a face față și de a se adapta. Trauma se poate perpetua, ea dă naștere la alte traume (chiar transgeneraționale) și va continua să o facă până o vom vindeca. Poate fi vindecată și poate deveni transformatoare prin forța puternică pe care o are. Putem realiza acest lucru cu ajutorul rezilienței, o capacitate pe care o avem cu toții de a ne reveni în urma stresului, neputinței, nesiguranței, a fricii, rușinii, etc. Avem puterea de a ne creste reziliența când ne confruntăm cu situații stresante.

Trauma este o reacție la un eveniment dureros care poate depăși capacitatea individului de a face față și de a se adapta. Trauma se poate perpetua și va continua să o facă până o vom vindeca.