Psiholog Bucuresti Violeta Popa

Psiholog Bucuresti Violeta Popa Bandler, 2006
Formare Master Practitioner, trainer Cristian Raducan, certificare R.
(1)

Psihoterapeut & sexolog certificat • Lucrez cu anxietate, traume, relații, performanță mentală • Sesiuni individuale, cuplu, familie & grup • Spațiu
sigur pentru vindecare, echilibru emoțional și reconectare cu sinele autentic Studii/Educatie:
Membru in "Asociatia de Hipnoterapie si Psihoterapie Cognitiv-Comportamentala" 2007
Colaborator in cadrul Institutului National de Medicina Aeronautica si Aerospatiala - Psiholog clinician
Universitatea Bacau - "Facultatea de Ştiinţe ale mişcării, sportului şi sănătăţii" - Departamentul de Studii Postuniversitare şi Formare Continuă
Studii de Masterat – "Psihologia sportului de performanţă" 2006 - 2008
Absolventa a Universitatii "Titu Maiorescu" Bucuresti - 2007 - licentiata in psihologie

Specializari in:

Certificare in Metoda Silva, Terapia Sinelui
Formare in LGBT, Psihologie Sportiva, Sexterapie, Cuplu si Familie

Analiza personala 2005-2007 prin Societatea de Psihoterapie Experientiala din Romania-coordonat de d-na Iolanda Mitrofan
Formare personala 2006-2007 prin Asociatia de Hipnoterapie si Psihoterapie Cognitiv-Comportamentala
Formare NLP Practitioner, trainer Cristian Raducan, certificare R. Bandler, 2007
Psiholog clinician cu drept de libera practica in cadrul Asociatiei "Psiho Belladona", 2008
Psiholog cu drept de libera practica in psihologia muncii si organizationala
Psiholog cu drept de libera practica in psihologia transporturilor
Psiholog cu drept de libera practica in psihologia Apararii Nationale

O femeie poate trai singura.La fel si un barbat.Fiecare isi poate implini nevoia de intimitate atunci cand isi deschide ...
18/11/2025

O femeie poate trai singura.
La fel si un barbat.
Fiecare isi poate implini nevoia de intimitate atunci cand isi deschide mintea si sufletul catre autenticitate, empatie si compasiune. Intimitatea adevarata nu incepe in doi, ci in tine.

Ai trait vreodata momentul acela ciudat si frumos in care mergi intr-un loc unde nu voiai sa fii… iar acolo intalnesti o persoana care schimba totul?
O privire, o vibratie, o energie care iti da sentimentul ca totul devine simplu, curat, firesc.
Aceea este polarizarea.
Se intampla inainte de orice preludiu.
Se intampla in prezenta.

In preludiu vine doar confirmarea: daca unul stie mai mult, il poate ghida cu blandete pe celalalt.
Poate domoli graba, poate aseza energia sexuala astfel incat sa devina armonie, nu fuga.
Aceasta este adevarata polarizare — intalnirea dintre energia feminina si energia masculina, care se echilibreaza una pe cealalta.

Cand acest proces se intampla, ceva profund se deschide in amandoi:
Barbatul coboara din minte in inima.
Femeia urca din inima in minte, si amandoi se sprijina fara sa repete vechile tipare invatate, acelea ale grabei, ale excitatiei rapide, ale ejacularii ca singur reper al „reusitei”.

Adevarata intimitate nu este o alergare spre final, ci o creatie comuna.
Diferenta dintre un om viu si un om-robot este simpla:
-omul viu simte, se conecteaza, creeaza, traieste;
-robotul repeta, executa, se grabeste, nu se transforma.

Polarizarea reala nu este sexuala — este spirituala.
Este despre doi oameni care se intalnesc in adevar, nu in roluri.
Si abia atunci intimitatea devine divina.

Eu port in mine urmele unei istorii care m-a invatat mai mult sa supravietuiesc decat sa traiesc.Eu sunt prins intre dou...
18/11/2025

Eu port in mine urmele unei istorii care m-a invatat mai mult sa supravietuiesc decat sa traiesc.

Eu sunt prins intre doua comenzi care nu-mi apartin:
-Nu te pune cu autoritatea… dar... nu decide singur.
-Fii liber… ce inseamna asta?
-Fii tu… dar asa cm vrem noi.

Am crescut cu frana trasa in interior.
Cu dorinta de libertate si cu reflexul de a cere voie.
Cu visul meu… si cu frica generatiilor dinaintea mea.

Asta nu ma tine doar pe loc.
Asta ma costa viitorul.

Eu sunt invatat sa privesc doar in prezentul mic.

Trecutul e cunoscut.
Viitorul e incert.
Si atunci vocea mea interioara spune:
'Mai bine lasa. Mai bine ramai. Mai bine nu risti.

Dar adevarul este simplu:
-fara risc nu exista expansiune.
-fara viziune nu exista crestere.
-fara curaj nu exista destin personal.

Si, undeva in mine, eu simt ca merit mai mult.

Eu port in mine dorul, presiunea si dependenta afectiva de familie.

Am invatat sa fiu copil chiar si la 40 de ani.
Sa cer aprobare pentru propriile mele visuri.
Sa ma simt vinovat daca vreau altceva decat ce se asteapta de la mine.

Dar eu stiu ca asta nu e iubire.
Asta e programare emotionala.
Si ma limiteaza exact acolo unde as putea sa stralucesc.

Astazi aleg altceva. Pentru mine. Nu pentru mostenirea mea.

Aleg sa ma desprind de tiparele care m-au tinut in trecut.
Aleg sa-mi dau voie sa gandesc pe termen lung.
Aleg sa devin adultul constient, liber, echilibrat…
nu adultul fricos modelat de istorie.

Aleg sa-mi rescriu povestea.
Si sa platesc pretul curajului, nu pretul regretului.

Tu simti aceasta lupta in tine?

Simti ca porti mosteniri care nu iti apartin…
si ca te tin blocat la un nivel sub potentialul tau real?

Atunci e momentul sa faci pasul.

Pentru tine.
Pentru identitatea ta.
Pentru libertatea ta interioara.

Scrie-mi si hai sa lucram impreuna.
Schimbarea reala incepe cand spui simplu:
-Acum, e randul meu!

Un barbat care isi cunoaste calea, poate influenta emotional femeia. Nu sa o oblige, nu sa o domine, ci sa o inspire.Iar...
17/11/2025

Un barbat care isi cunoaste calea, poate influenta emotional femeia. Nu sa o oblige, nu sa o domine, ci sa o inspire.

Iar femeia poate alege sa il urmeze, nu pentru ca este „pe locul doi”, ci pentru ca intelege ritmul lui si pentru ca in energia ei exista puterea de a crea fluiditate, curgere, viata.

Femeia nu se grabeste.
Nu fuge in minte.
Nu acuza.
Ea ramane in corpul ei, in respiratia ei, in prezenta ei.

Pentru ca atunci cand femeia isi pierde prezenta, cand mintea alearga, cand corpul se inchide, se creeaza o agitatie care taie energia ambilor.

Apare o respingere subtila intre cei doi, o ruptura energetica pe care nimeni nu o intelege la inceput:
„Nu stim de ce nu ne mai armonizam.”

Dar eu stiu: se pierde ritmul.
Se pierde prezenta.
Se pierde energia divina dintre masculin si feminin.

Cand unul fuge in minte si celalalt se grabeste in corp, conexiunea se rupe.
Cand amandoi raman prezenti, energia se uneste.

Atat de simplu.
Atat de profund.

Sexolog- psihoterapeut Violeta Popa
p/s. Ramai aproape, maine perspectiva celeilalte voci

Unii oameni vor totul: atenție, timp, energie. Cer mult, dar nu oferă nimic înapoi. Asta nu înseamnă putere, ci frică.Al...
16/11/2025

Unii oameni vor totul: atenție, timp, energie. Cer mult, dar nu oferă nimic înapoi. Asta nu înseamnă putere, ci frică.

Alții dăruiesc natural, fără calcule. Nu pentru imagine, nu pentru validare, ci pentru că așa simt. Și tot ei știu să primească fără rușine, fără suspiciune. Asta înseamnă maturitate.

Nu trebuie să fii prezent pentru oricine, oricând.
Trebuie să fii prezent acolo unde simți că e corect pentru tine, unde ceea ce dai nu te goleşte, ci te crește.

Diferența dintre a rămâne mic și a deveni mare e simplă: cm dăruiești și cm primești!

Se rupe in clipa in care copilul este folosit ca arma.Relatia.Cand un parinte zice:-Spune-i tu…-Arata-i tu…-Vezi ce a fa...
14/11/2025

Se rupe in clipa in care copilul este folosit ca arma.
Relatia.

Cand un parinte zice:
-Spune-i tu…
-Arata-i tu…
-Vezi ce a facut mama/tata?

Copilul intra intr-o lume care nu e a lui.
Devine mesager.
Devine scut.
Devine martor la ceva ce nu poate intelege.

Si din acel moment, relatia se schimba.
Copilul nu mai este copil.
Devine „dovada”, devine „argument”, devine „motiv”.
Iar parintii nu mai sunt parteneri.
Poate nici n-au fost vreodata.
Sunt adversari ca in ringul de box, luptand nu cu pumnii, ci cu mintea fiecaruia pentru dreptate.

Adevarul dureros este acesta:

Niciun copil nu poate repara o relatie. Dar îl responsabilizeaza iar pentru aceasta, el va fi ranit pentru totdeauna incercand sa repare.

Manipularea prin copil nu salveaza nimic.
Doar adanceste distanta.
Ascunde problemele sub un suflet mic si nevinovat.

Un copil nu trebuie sa duca poveri care nu sunt ale lui.
Nu trebuie sa aleaga partea nimanui.
Nu trebuie sa fie intrebat, implicat sau pus sa decida.

Rolul lui e simplu si sacru:
sa fie copil.

Daca vrei o relatie sanatoasa, intreaba-te astazi cu sinceritate:

-Ii cer copilului meu sa-mi tina partea… fara sa-mi dau seama?
-Il pun sa duca lupte care sunt ale mele?
-Il folosesc ca sa castig, cand de fapt tot pierd?

Adevarata maturitate este asta:
-sa iti protejezi copilul chiar si atunci cand tu suferi.
-sa repari la tine ce doare, fara sa pui povara pe el.
-sa-i dai voie sa iubeasca liber, fara frica.

Pentru ca atunci cand copilul ramane departe de razboiul adultilor, si relatia are o sansa sa respire, sa se vindece si sa renasca.

Asa cm un copil cu prea multe jucarii nu se mai bucura de niciuna, devenind tot mai pretentios si cerand mereu altele… ...
13/11/2025

Asa cm un copil cu prea multe jucarii nu se mai bucura de niciuna, devenind tot mai pretentios si cerand mereu altele… asa ajung si oamenii mari cand au „prea mult din toate”.

Cand acumulam fara masura, nu mai simtim recunostinta, nu mai simtim bucurie, nu mai simtim nimic.
Dorim mereu urmatorul lucru… urmatoarea experienta… urmatoarea validare.

Iar sufletul ramane flamand.

10/11/2025

Tu ai nevoie, în relație,

nu de cineva care te iubește doar când îi e bine,
ci de cineva care rămâne conștient chiar și atunci când e greu.

Ai nevoie de un bărbat care are maturitate emoțională, nu unul care fuge când apar întrebările.

De un om care nu se apără cu tăcere sau furie,
ci care are curajul să stea cu tine în disconfort,
să se uite la el, la voi, la direcția comună.

Ai nevoie de cineva care are control de sine,
nu control asupra ta.

De cineva care poate să spună „am greșit” fără să se prăbușească, și „hai să vedem cm putem fi mai buni” fără să se simtă atacat.

Ai nevoie de deschidere,
de dialog autentic, de creștere reciprocă, nu de un joc de putere.

Pentru că tu nu mai ești dispusă să porți relații cu cineva care nu știe să iubească decât cu jumătăți de prezență.
Ai învățat să îți porți singură inima.
Dar știi, acum, că merită să o ții deschisă doar pentru cineva care știe să o onoreze, nu doar să o dorească.

09/11/2025

O vreme, si eu am crezut ca iubirea trebuie demonstrata. Ca trebuie sa treaca prin foc, prin chin si prin „dovezi”.
Doar ca, intre timp, am inteles ca nu iubirea se demonstreaza, ci lipsa ei.
Cei care nu se simt iubiti nu resping dragostea. Ei resping adevarul despre ei.
Pentru ca iubirea adevarata te obliga sa te vezi — cu toate imperfectiunile, ranile si mecanismele tale de aparare.
Iar asta doare mai tare decat orice respingere.

Am vazut multi oameni „buni”, sensibili, dar alergici la sinceritate. Daca ii atingi usor cu realitatea, tipa ca i-ai ranit.
Daca le spui ca e nevoie sa se uite la ei insisi, fug. Si cand fug, o fac teatral, ca si cm ar pleca dintr-un incendiu, nu dintr-o conversatie.

Labilitatea emotionala e un tr****ti elegant pentru frica.
Frica de a fi adult. Frica de a creste. Frica de a se vedea fara filtre.
Si-atunci, ego-ul lor se umfla ca un balon colorat care tine loc de sens: „Eu sunt special, de aceea sufar mai mult ca toti ceilalti”.

Dar, sa fim sinceri, cine n-a jucat rolul asta macar o data?
Si eu am avut momente in care am vrut sa fiu victima preferata a propriilor mele drame. Pana am inteles ca nu trebuie sa fiu salvata, ci trezita.

Adevarata iubire nu are nevoie sa fie validata, ci primita.
Nu are nevoie de spectacol, ci de prezenta.
Nu are nevoie sa demonstreze, ci sa existe.

Si da, cand refuzi adevarul despre tine, refuzi si iubirea care vine spre tine.
Ramai blocat intre frica de a fi ranit si nevoia disperata de a fi inteles.
Dar in viata, daca tot intram in subiecte care ne ating, macar sa nu ne prindem degetele… ci lumina.
Violeta

Un subiect prezent in cabinet.
Un film despre viata traita cu persoane care ne fac rau.
https://youtu.be/OI4jw81fpJw?si=zu69XOilu4vSY7ci

Dar n-am timp...Aud scuza asta in fiecare zi de cateva ori.Paradoxul e simplu: stie tot despre sanatate, dar uita sa o t...
09/11/2025

Dar n-am timp...
Aud scuza asta in fiecare zi de cateva ori.
Paradoxul e simplu: stie tot despre sanatate, dar uita sa o traiasca.
Admira pe cei care „reusesc”, fara sa observe ca are exact aceleasi 24 de ore ca toti ceilalti.
Numai ca le negociaza prost — cu scuze, nu cu fapte.

Si atunci, intrebarea nu e „de ce n-am timp”, ci „ce parte din mine nu vrea sa se miste?”

08/11/2025

"-Incepusem sa simt ca intre mine si el era o prapastie nevorbita.
Eu visam. El ofta.
Eu citeam despre schimbarea pe care o doream in mine.
El mormaie despre trecut. Eu voiam sa cresc.
El voia sa ne intoarcem la „cum era inainte”.
Dar acel „inainte” nu mai incapea in mine."

Din culisele cabinetului

Ce aleg să fac doar pentru că „așa se face”?Care e lanțul conformismului în viața mea?
08/11/2025

Ce aleg să fac doar pentru că „așa se face”?

Care e lanțul conformismului în viața mea?

Nu ne naștem în lanțuri. Dar unii dintre noi aleg să le poarte. Nu pentru că vor. Ci pentru că nu știu ce să facă cu lib...
07/11/2025

Nu ne naștem în lanțuri. Dar unii dintre noi aleg să le poarte. Nu pentru că vor. Ci pentru că nu știu ce să facă cu libertatea.

Lanțul nu doare mereu. Uneori e călduț, familiar, aproape reconfortant.
Ne scapă de responsabilitate.
Ne dă o direcție — chiar și una impusă.
Ne oferă un vinovat — altul decât noi.

Să fii liber înseamnă să alegi, să greșești, să îți asumi.
Să spui „nu” când toți spun „da”.
Să stai în picioare în timp ce ceilalți se târăsc, convinși că așa se trăiește mai ușor.

Dar lanțurile invizibile nu se pun pe tine din afară.
Ți le pui tu, cu gândul că viața e prea grea ca s-o duci pe propriile picioare.

Unii iubesc sclavia, pentru că în ea nu mai e nevoie să caute: adevărul, sensul, pe Dumnezeu, pe sine.
E suficient să urmeze ordine. Să creadă ce li se spune. Să tacă.

Dar în tăcerea sclavului nu e grație.
Ci frică.

Și până când nu alegem să ne uităm în ochii propriei frici, vom continua să iubim lanțurile care ne țin „în siguranță”, dar ne ucid vocea, inima și devenirea.

🌀 Exercițiu de introspecție

„Unde port eu lanțuri invizibile?”

Ia un jurnal și un loc liniștit. Respiră adânc. Apoi răspunde cu sinceritate la următoarele întrebări:

1. Ce aleg să fac doar pentru că „așa se face”?

Care e lanțul conformismului în viața mea?

2. Ce aleg să NU fac pentru că mi-e teamă că o să fiu judecat(ă), respins(ă) sau pedepsit(ă)?

Care e lanțul fricii mele?

3. Când a fost ultima dată când am spus „nu” cu curaj?

Sau m-am supus de dragul păcii aparente?

4. Cine sau ce controlează alegerile mele profunde acum?

Vocea părinților? A societății? A unei figuri de autoritate? Sau a conștiinței mele?

5. Ce se schimbă dacă rup un singur lanț invizibil azi?

Ce risc, ce câștig, ce devin?

✨ Afirmație de final:

-Am curajul să-mi recunosc lanțurile. Și încep, cu iubire, să le desfac unul câte unul. Pentru că nu mă tem de cine sunt când sunt liber(ă).

De ce iubim lanțurile invizibile?

Address

Strada Gheorghieni Nr 43 A
Bucharest
031108

Opening Hours

Monday 10:00 - 18:00
Tuesday 10:00 - 18:00
Wednesday 10:00 - 18:00
Thursday 10:00 - 18:00
Friday 10:00 - 18:00
Saturday 09:00 - 17:00

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Psiholog Bucuresti Violeta Popa posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Psiholog Bucuresti Violeta Popa:

Share

Share on Facebook Share on Twitter Share on LinkedIn
Share on Pinterest Share on Reddit Share via Email
Share on WhatsApp Share on Instagram Share on Telegram

Category

Our Story

Studii/Educatie:

Institutul de Sexologie-curs postuniversitar complementar 2013-2015

Terapie afirmativa a persoanelor LGBT 2017

Psihoterapie de cuplu si familie 2015