09/04/2026
Rolul de mamă mai ales în perioada vacanțelor 👩👧🫶👩👦
Mie îmi place foarte mult să fiu mamă. Mi-a plăcut și acum 20 de ani, îmi place și acum. E un rol tare fain, e și un rol care chiar nu e ușor. Nu e mai simplu pentru unii și mai greu pentru alții, doar pentru că așa pare din exterior, e greu la toată lumea. Poate fi greu și atunci când faci ceea ce iubești.
Suntem doar noi în dimineața asta, în câteva ore lucrez. E vacanță, e frumos afară în dimineața asta. Îmi place că pentru câteva minute pare că lumea stă puțin pe loc și că pot să respir înainte să înceapă ziua. E vacanță, nu pentru mine. Mamele în vacanță sunt ca un mozaic din sticlă, ca un vitraliu prin care bate soarele, doar că uneori nu suntem ca un vitraliu întreg și bine structurat, suntem ca cioburile de sticlă colorată care sclipesc pe podea. Uneori nici nu bate soarele și suntem doar cioburi pe podea.
Azi e liniște pentru că e 6 dimineața și îmi beau cafeaua caldă, așa s-a întâmplat să fie, însă diminețile de vacanță nu sunt mereu magice, cu liniște, cu lumină blândă prin geam, multe mame duc în corp agitația începutului de zi. Ieri nu a fost liniște, ieri am băut cafeaua pe la 9-ish, gata rece. Mamele dimineața au un fel de falie temporală, chiar înainte de răsărit, ele sunt deja în zeci de locuri, răspund nevoilor copiilor, rezolvă urgențe, organizează ce nu poate fi amânat, le merge pilotul automat mult înainte să se trezească și ele la realitate, vacanță sau nu.
Vacanța ne schimbă doar decorul, nu ne schimbă rolurile.
Pentru copii, vacanța e libertate și aventură, pentru mamă, același maraton interior și exterior. Sunt și tați în situația asta, însă adesea mama e arhitectul care ține totul laolaltă, mereu cu gândul la ce urmează, mereu atentă la detalii, chiar atunci când timpul ei devine din ce în ce mai împărțit. Mama are zeci de suflete în trup, cam așa se simte când încearcă să fie prezentă pentru copii, pentru serviciu, pentru sine, pentru tot ce trebuie făcut.
Oboseala aceea pe care nu o vede nimeni se simte și în vacanță. O simt și eu acum, în timp ce îmi beau cafeaua caldă cu o apăsare destul de grea în corp. Mama nu e aproape niciodată doar într-un singur loc, nu e complet dăruită unui singur lucru, cu atât mai puțin sieși. Unul dintre sufletele astea rămâne cu copiii, unul aleargă la taskuri de muncă, unul încearcă să țină casa în ordine, iar unul este femeia care ar fi avut nevoie de un moment doar pentru ea și care aproape mereu se lasă pe ultimul loc.
Vacanță sau nu, uneori puterea de a zâmbi nu există. Zicala asta, că “mama nu obosește niciodată” și că învață să ducă greul cu sufletul blând și cu iubire, e o iluzie. Mama obosește, obosește mult, mai ales în vacanțe. Uneori obosește atât de tare încât nici soarele, nici vacanța, nici cafeaua caldă nu reușesc să acopere asta.
Și aș mai specifica aici faptul că eu scriu de acasă. Cum e vacanța când pleci undeva, asta e o poveste mult mai lungă și mai complexă.
Mai dați o geană pe la mamele din jur și veți vedea. Uneori sunt acolo lângă voi, cu zâmbetul pus la locul lui, cu copiii pregătiți, cu lucrurile în ordine. Înăuntru duc mult mai mult decât se vede.
