Vicentiu Maftei, Cabinet de Psihologie

11/02/2026

11/02/2026

Am scris articolul ăsta cu ceva timp în urmă dar e singurul pe care îl recitesc cu drag.
Despre “ALEGEREA” de a fi nefericit
Ar fi interesantă o discuție liberă între psihoterapeuți despre momentele care i-au marcat în cursul ședințelor cu proprii clienți. Mă refer la momente decisive, nu doar la interpretări savante ale conflictelor, întorsături de frază inteligente sau vindecări nesperate.

Ar fi interesantă o discuție liberă între psihoterapeuți despre momentele care i-au marcat în cursul ședințelor cu proprii clienți. Mă refer la momente

04/02/2026

Cum știm că suntem relativ ok din punct de vedere psihologic?

Primesc de multe ori (de la prieteni sau clienți) întrebarea aceasta: cm îți dai seama că o persoană este sănătoasă sau că, să zicem, cm iți dai seama că eu sunt sănătos,Vicentiu?

Primul gând e: „Cine mai e sănătos în zilele noastre?", „Ce înseamnă asta cu adevărat?". E greu de cuantificat. Cea mai simplă e distincția dintre un om rezonabil și un altul care și-a pierdut mințile. Pe cel din urmă îl vezi că e împrăștiat, încerci să rămâi concentrat la ceea ce spune dar e greu, îl pierzi repede, ideile nu i se leagă logic una de alta, e peste tot, ai și uitat împreună cu el de unde ai plecat. Emoțional îl vezi că se înfurie din te miri ce, e ca o furtună și simți, fără să-ți explici atunci, că îi lipsește capacitatea de a se regla afectiv. Îi lipsește o anumită coerență generală.

Explic aceste lucruri și știu că pentru cealaltă persoană nu e suficient, dar îi detaliez apoi un model care mie mi se pare că reunește ceea ce e important. E un model pe care l-am întâlnit în cartea „Terapia schemelor pentru copii și adolescenți" de Peter Graaf, Christof Loose și Gerhard Zarbock.

Îi spun: dacă ai o capacitate bună de atașament (sentimentul stabil că iubești și ești iubit - de iubită, soț, prieteni etc), dacă ești pe picioarele tale (independent dar și eficient, adică ai și rezultate), dacă ai o stimă de sine potrivită (fară oscilații mari ), dacă ai un sentiment interior de coerență (că părțile din tine se armonizează într-un fel, că ai o structură interioară, că știi cine ești etc.), dacă încă ai simțul ludic, al jocului, al bucuriei, al plăcerilor, al spontaneității, atunci, în linii mari, ar trebui să fii ok :)

02/02/2026

Când psihologul are nevoie de șervetele clientului

Mersul la psiholog e de multe ori asociat cu suferința și, în linii mari, așa e. E mai degrabă o întălnire reflexivă, în care gândești, plângi, înțelegi, așezi. Dar am și multe ședințe în care râd cu clienții mei. Ține probabil de tipul meu de personalitate: nu am confundat niciodată seriozitatea cu competența. Poți fi competent și, în același timp, relaxat.

Am avut o ședința săptămâna trecută cu o clientă în care nu m-am putut opri din răs, mai zicea ea ceva, mai ziceam eu și așa am ținut-o vreo 15 minute. Îmi curgeau lacrimile de atâta răs, la un moment dat printre sughițuri, am apucat să-i zic: dă-mi și mie din șervetele de lângă tine, în atâția ani e prima dată când cer. Aproape să cadă de pe scaun din altă criză de răs, mi-a întins două șervetele. Am mai răs vreo 10 minute.

Nu stiu ce fel de ședință a fost, unde se încadrează, ce ar fi zis Freud, ce mecanisme psihologice au fost prezente etc. Stiu doar că a fost o ședință bună.

Totuși partea morală din mine a învins pentru că imi aduc aminte că m-am luptat să-mi revin și am reușit macar să termin ședința un pic m-ai adunat, serios, vertical.

Ce naiba, macar la final să terminam cm se cuvine.

E bine de știut că la psiholog se mai și râde, nu doar se plânge :)

22/01/2026

Cu ce asociezi mâncarea? Ce rol joacă ea în viața ta?

Încearcă acest simplu exercițiu, când te gândești la mâncare ce cuvinte iți vin în minte? Ce emoții simți?

E important să identifici funcția mâncării, poate e una de apărare? Poate că o parte din tine nu vrea să slăbești, poate crede că în felul acesta te protejează.

E posbil ca la nivel inconștient, slăbitul să fie asociat cu un pericol.

Până nu vei înțelege cu adevărat rolul mâncării în viață ta iți va fi foarte greu să slăbești.

Vor fi mici progrese, chinuitoare, dar vei lua din nou in greutate.

15/01/2026

De multe ori nu suntem conștienți de emoția pe care o respingem cel mai mult, din reflex am învățat să o evităm, dar când suntem nevoiți să ne oprim asupra ei simțim cm parcă se strânge ceva in noi. Nu întâmplător o respingem, acolo se află amintiri dureroase. Acest exercițiu scurt e un punct de plecare, poate pentru unii prea abrup, dar pentru alții folositor.

13/01/2026

De ce e atât de greu să ne schimbăm?

Mulți dintre noi avem, la început de an, intențiile cele mai nobile de a ne schimba. În acele momente chiar credem sincer că acesta e anul ăla important, anul decisv, „anul meu”, îl simt.

Eventual schițăm în gând sau notam în agenda câteva obiective: mai mulți bani, mai multă dezvoltare emoțională, îmi găsesc și jumătatea, practic fericirea e imediat după colț. Până aici sună bine dar de ce nu apare schimbarea reală? Pentru că în esență ne dorim ca lucrurile să fie altfel dar nu suntem dispuși cu adevărat să ne schimbăm noi.

Pe această dorință (și pe emoția de moment) mizează cei care vând cursuri, programe minune, soluții magice, rapide, cu rezultate sigure. Te ții de treabă o săptămână și apoi renunți, bineînțeles simțindu-te vinovat\ă. Din planurile de schimbare inițiale a rămas doar vinovăția.

Și totuși de ce ne e atât de greu să ne schimbăm?

Ceea ce ne complică foarte tare e alcătuirea noastră psihică.

Avem mai multe părți în noi, părți care nu prea stiu una de alta și, cm știm prea bine, unde-s mulți care nu prea se înțeleg, conflictele sunt inevitabile.

O parte din noi vrea ceva, o altă parte altceva. O parte din noi vrea să se schimbe, o altă parte își dorește să rămână la fel.

Pentru a ne schimba în profunzime e important să scoatem la suprafață partea care nu dorește schimbarea. De obicei e partea infantila din noi, de când eram copii. E partea care nu e dispusă să depună un efort mare, să tragă de ea, să se sacrifice.

Stai un pic de vorbă cu această parte din tine, vezi ce își dorește, dar mai ales, află de ce anume se teme.

Dacă te-ai schimba, ce ar pierde această parte?

09/11/2025

Am dat peste ceva bun, documentarul "Enigmele Romaniei", prezentat de Marcel Iureș. E pe Voyo. Cade bine in duminica asta așezată.

14/10/2025

Pe voi ce frază vă irită când o auziți?

Eu am câteva, dar e una la care simt că nu mă pot stăpâni. E prea mult. Și cred că nici nu vreau să mă stăpânesc.

Am pus pe un grup de copii întâmplarea cu pierderea lui Albert in Polonia.
Printre multe comentarii a fost și cel al unei doamne care îmi explica că acea experiență s-a suprapus peste anxietatea mea de pierdere din copilărie.

Până aici părea rezonabil, era părea ei, lucrurile puteau să stea și felul acesta, dar a încheiat cu "Sunt aici, ți-am văzut durerea și dezamăgirea".

In momentul ăla a cazut tot.

Cine, ce persoana, terapeut sau ce vreți voi vorbește asa? Cum ar putea să sune vreodată natural? "Sunt aici, iti vad/simt durerea?"

Îmi imaginez cm as vorbi cu Razvan, un foarte bun prieten, eu sa am o situație grea, sa-i explic, să simt că îmi e greu și să pun in cuvinte iar el să spună deodată:
" Iti vad durerea!".

Cred că m-aș opri din suferință și aș fi:
- Ce mă? Ce e asta?
- Îți vad durerea

In prima instanta m-aș întreba dacă nu cumva a înnebunit sau face mișto de mine.

- Potoleste-te mă, ca nu-ți mai spun.

- Sunt aici!

- Nu cred că ești. Ai văzut faza asta la televizor sau urmează un banc, ce dracu e cu tine? Hai că acum mă îngrijorezi tu.

E adevărat că Razvan nu ar spune o frază ca asta într-un milion de galaxii.

Sau cm ar fi fraza asta in cabinet.

Clientul să verbalizeze vreun abuz și eu sa-i spun " sunt aici, îți vad durerea". Dumnezeule, când ar suna asta natural, uman? Pot sa exprim asta non verbal prin prezența, atenție, empatie dar sa o spun??

Probabil că e vehiculată prin grupuri de terapie dubioase, grupuri de yoga, vieți anterioare, chakre etc., dar nu-și are rostul într-o interacțiune firească. Cred că până și în acele grupuri poți reformula sa sune mai ok, cel puțin asta e părerea mea.

Sunt unele fraze sau comportamente care ne pot compromite, care anulează impresia sau ceea ce ai construit până la acel moment.

Îmi imaginez că mă duc la un psihoterapeut și totul decurge bine până aud " sunt aici, îți vad durerea". In acel moment m-aș ridica și s-ar termina brusc ședința "Mi-a părut bine, multa sănătate, a fost superb!".

24/09/2025

Azi la antrenamentul de fotbal, de cate ori ajungea mingea la un băiat, bunicul lui striga invariabil "șut, șut!!!". Nu prea conta pozitia copilului in teren, că era lângă careul advers, pe la mijlocul terenului, în apărare, bunicul mereu șut șut. La un moment dat copilul, sătul, ii zice: "dar mai lasă-ma în pace, nu mai striga atât".

Răspunsul bunicului m-a rupt. Cu un glas in care s-a simțit un amestec de nedumerire și scuză i-a replicat: "dar nu pot să nu zic nimic" 😂😂.

Avem probleme cu controlul și când suntem copii și când îmbătrânim, se pare că ne iese doar in partea de mijloc a vieții, s-au cel puțin așa mi se pare mie 🙂

23/09/2025

Efectul yo-yo nu lovește doar în greutate, ci și în imaginea de sine. Ajungem să credem: „Dacă nu pot ține o dietă, înseamnă că nu sunt suficient de bun(ă).”

Ți s-a întâmplat și ție să gândești așa?

17/09/2025