Psihoterapeut Ioana Gadinceanu

19/02/2026

Cartea fricilor. Volume |.

Mi se pare că sunt un acumulator de frici.

Pe măsură ce trec anii tot mai adaug câte o frică nouă, sau câte un strat nou la o frică veche. Nu toate fricile sunt rele, sau inutile… multe au niște mesaje foarte deep de zis, si ar fi bine ca eu să îmi pot dezvolta capacitatea să le ascult. Mi-am dat seama că relația mea cu frică este una foarte veche cel mai probabil una care s-a format de când m-am născut. E cea mai veche si paradoxal cred că cea mai familiară si safe. Pentru că de unele frici m-am săturat, altele mă tot însoțesc, unele mai și pleacă, pe unele nu le las să plece eu, am decis să mă dezbrac de frici să le aștern pe hârtie.

Mi se pare că mă ajută să mă înțeleg, și să mă reglez emoțional. Așa că am decis să vin cu ele, cu o parte din ele, si intr-o serie nouă de postări, curajoase si vulnerabile, denumită: Cartea fricilor. Hope it helps.

06/02/2026

Am vrut să marchez ziua de ieri cu poza asta. O să mai urmeze 🙂.
Am fost din nou să filmez în calitate de psiholog, și mă bucur mult că am avut ocazia asta. A fost și cu teamă si entuziasm. Că nu știu dacă am ceva relevant de spus, să nu spun vreo prostie, să nu dau vreo informație greșită oamenilor, etc. Bâlbâieli am avut, sper să se taie :)) si sigur si prostii sper că nu prea multe, si nu prea mari.
Cred că a ieșit ceva frumos, chiar dacă rezultatele și sensul lor vor deveni mai clare puțin mai târziu. 💖
Poza asta arată super profi, plină de încredere, full of life. Și da, așa m-am simțit în momentul ăla. A fost un moment de bucurie reală.
Dar simt nevoia să spun și ce nu se vede. Pentru că, în general, social media arată doar partea luminoasă, iar realitatea nu e mereu așa. Ce nu se vede e că am dormit mai puțin, ca să mă pot pregăti pentru filmare, pentru cabinet, pentru traininguri și formări. Nu se văd grijile din ultima perioadă, oboseala, momentele de ups and downs care uneori au fost prea mult și m-au deconectat, chiar și cu toate cunoștințele și cu toată terapia. Au fost perioade în care pur și simplu nu am mai fost la fel de prezentă în corp și în ce mi se întâmplă.
Ce pot să spun, însă, este că terapia m-a ajutat și continuă să mă ajute. Am învățat să cer ajutor și să împărtășesc ce mi se întâmplă, iar asta chiar face o diferență!
Un alt lucru care m-a ajutat mult a fost să ies din casă și să mă ancorez în lucruri mici.
Gesturi simple, momente aparent banale: o plimbare, o cafea, câteva vorbe schimbate cu cineva, un detaliu frumos observat pe drum. Lucrurile astea m-au ajutat să rămân prezentă în perioadele tulburi, în care nu găseam un sens clar în ce mi se întâmpla. Și poate că uneori sensul nu e ceva ce poți înțelege rațional. Atunci, orice te ajută să duci momentul mai departe e binevenit. Sunt perioade în viață în care ai nevoie să cauți resurse ca să mergi mai departe, chiar dacă nu găsești o rezolvare pe moment. În perioadele astea sprijinul contează enorm. Putem fi bine si vulnerabili în același timp, iar a cere ajutor si a-l primi este o resursă neprețuită. După cm zice cântecul ăsta: “Love will save the day.” 💗

21/11/2025

Doar în lumină putem vedea praful, si putem face curat.
Dar ce este scos la suprafață poate fi înțeles și clarificat și integrat. Hai să vorbim despre asta, este o invitație blândă, la cunoaștere. Cunoaștere de sine. A ta in relație cu tine, dar poate si a ta in relație cu alții.
Sunt de părere că ce evităm, ascundem, capătă în timp dimensiuni uriașe. Ce scoatem, deși poate o vreme pare o mare încâlceală, in timp poate deveni mai clar, plin cu sens si intelegere. Si mai ușor de dus.
Si dacă ne e teamă să vorbim, putem scrie, putem cânta, putem desena. Dă-le șansa la expresie proceselor interioare. Si fă-ți cunoscută harta interioară. Ce bine ne-ar fi dacă am face asta cu toții. 💖

11/11/2025