25/11/2025
Pascal Bruckner observă un fenomen social profund: în ultimele decenii, societatea a început să transforme victima în noul ideal moral.
Nu curajul, nu meritele, nu responsabilitatea — ci suferința a devenit criteriul principal de validare.
În loc să onorăm oamenii pentru fapte, pentru contribuții sau pentru puterea de a se ridica, am ajuns să onorăm, înainte de toate, statutul de victimă.
Ce spune Bruckner în Prolog:
• În Franța, victimele atentatelor au fost propuse pentru distincții naționale, marcând un schimb simbolic: eroismul = suferință, nu acțiune.
• Suferința devine capital social.
• Se creează o cultură în care oamenii sunt încurajați să își folosească rănile ca monedă morală.
• În loc de responsabilitate, apare dreptul de a fi compătimit, de a cere înțelegere și protecție.
De ce contează asta pentru noi?
Pentru că o societate care transformă vulnerabilitatea în putere supremă riscă să blocheze vindecarea.
Când premiem suferința, nu mai promovăm reziliența.
Nu suferința în sine ne face mai buni.
Ci felul în care o traversăm.
https://www.facebook.com/share/p/1A1ZBhauVh/
Pascal Bruckner observă un fenomen social profund: în ultimele decenii, societatea a început să transforme victima în noul ideal moral.
Nu curajul, nu meritele, nu responsabilitatea — ci suferința a devenit criteriul principal de validare.
În loc să onorăm oamenii pentru fapte, pentru contribuții sau pentru puterea de a se ridica, am ajuns să onorăm, înainte de toate, statutul de victimă.
Ce spune Bruckner în Prolog:
• În Franța, victimele atentatelor au fost propuse pentru distincții naționale, marcând un schimb simbolic: eroismul = suferință, nu acțiune.
• Suferința devine capital social.
• Se creează o cultură în care oamenii sunt încurajați să își folosească rănile ca monedă morală.
• În loc de responsabilitate, apare dreptul de a fi compătimit, de a cere înțelegere și protecție.
De ce contează asta pentru noi?
Pentru că o societate care transformă vulnerabilitatea în putere supremă riscă să blocheze vindecarea.
Când premiem suferința, nu mai promovăm reziliența.
Nu suferința în sine ne face mai buni.
Ci felul în care o traversăm.