Cabinet de Psihoterapie Pozitiva Angelica Elena Naghen

Cabinet de Psihoterapie Pozitiva Angelica Elena Naghen Cabinet de Psihoterapie Pozitiva si Psihoterapie Cognitiv-Comportamentala Angelica NAGHEN

De mai bine de 19 ani, de cand lucreaza alaturi de oameni, Angelica Elena Oprea a devenit un ghid de nadejde in demersul catre echilibrul, cunoasterea, regasirea si evolutia celor care i-au solicitat sprijinul, intr-un anume moment al vietii lor. Calda, empatica si comunicativa,

Angelica a fost dintotdeauna o prezenta reconfortanta pentru emotiile celui care trece, pentru prima data sau nu, pragu

l Cabinetului de Psihoterapie Pozitiva si Cognitiv-Comportamentala. In drumul parcurs profesional pana in prezent, Angelica a studiat anatomia, fiziologia si patologia omului, in domeniul medical. Au urmat 9 ani de experienta in domeniul farmaceutic si ulterior, mai bine de zece ani, atat ca trainer, cat si ca psiholog a fost un ghid pentru cei care au cautat performanta si echilibrul.

“Trăim cu toții sub același cer, dar avem orizonturi diferite.”Aceeași realitate poate fi trăită în moduri radical difer...
01/09/2025

“Trăim cu toții sub același cer, dar avem orizonturi diferite.”

Aceeași realitate poate fi trăită în moduri radical diferite. Pentru unii, ziua de azi e rutină, pentru alții e șansă. Un eveniment poate fi pentru cineva rutină, iar pentru altcineva început.

Practica mi-a arătat că orizontul fiecăruia este construit din experiențe, credințe, emoții și felul în care interpretăm lumea. De aceea, doi oameni pot privi același apus și să vadă lucruri complet diferite: unul sfârșit, celălalt promisiune.
Și despre răsărit putem vorbi diferit, depinde cu ce așteptări privești.
Vestea pe care vreau să ți-o dau este că orizontul nu este dat de cer, ci de privirea ta. Și asta înseamnă că îl poți schimba.

Îți propun ca în momentele de blocaj, să te întrebi: “Ce alt sens ar putea avea situația asta dacă aș privi-o dintr-un unghi diferit? (Sau din papucii altuia ;)”

Uneori, un mic exercițiu de schimbare a perspectivei deschide orizonturi noi chiar sub același cer.
Tu ce crezi despre asta?

Aici Angelica, psihoterapeut 💫

“Cel mai bun răspuns la întrebările vieții e un râs împărtășit cu cineva.”Starea de bine nu se construiește doar din obi...
28/08/2025

“Cel mai bun răspuns la întrebările vieții e un râs împărtășit cu cineva.”

Starea de bine nu se construiește doar din obiceiuri sănătoase, ci și din aceste momente simple, în care râsul devine o punte între oameni și nevoile lor.

Studiile și practica psihoterapeutică arată că râsul eliberează tensiunea, activează hormonii fericirii și ne întărește pe ce lângă conexiunile sociale, și imunitatea. Nu e doar un gest spontan, e și o formă de vindecare si de apartenență.

Poate că nu avem mereu răspunsuri pentru tot ce trăim, dar, atunci când împărtășim un râs, chiar și pentru câteva clipe, viața se simte mai ușoară, iar întrebările par mai puțin apăsătoare.

Așa că, atunci când poți, caută-ți un motiv de râs. Nu doar pentru tine, ci și pentru cel de lângă tine.

Tu când ai râs terapeutic ultima dată?

Aici Angelica 💫

“Cheltuim bani mulți pentru haine scumpe... Dar, adevărată plăcere este tot în pielea goală.”Desigur putem privi afirmaț...
27/08/2025

“Cheltuim bani mulți pentru haine scumpe... Dar, adevărată plăcere este tot în pielea goală.”

Desigur putem privi afirmația din mai multe perspective. Oricum m-aș uita, sunt de-acord. Totuși, aleg să mă uit mai atent din perspectiva înțelegerii de sine.

E adevărat că mulți dintre noi investim timp și bani în haine, în branduri, în imaginea pe care vrem să o proiectăm lumii. Ne dorim să impresionăm ca să ne simțim acceptați, apreciați, și să ne ascundem imperfecțiunile. Dar, adevărata intimitate cu noi înșine nu ține de haine, ci de felul în care ne simțim în propria piele.

A fi confortabil în pielea goală nu înseamnă doar dezbrăcat fizic. Înseamnă să fim sinceri cu noi înșine, să ne acceptăm vulnerabilitatea, să ne recunoaștem fricile și limitele fără mască.

Este un act de curaj să nu mai cumpărăm validare din exterior și să descoperim că plăcerea autentică vine din apropierea de sine mult mai autentic.

Când renunțăm la „straturile” de armuri, descoperim ceea ce ne face cu adevărat fericiți. Am
Convingerea că puterea pulsează din interior, în ritmul propriei noastre autenticități.
Fericirea reală nu se poartă – se trăiește, în pielea noastră. Iar, când hainele cad, adevărul este cel care rămâne.

Tu cm te simți în pielea goală?

Aici Angelica 💫

Viața are un fel aparte de a ne aduce aminte că nu suntem separați.Privești un copac și realizezi că respiri datorită lu...
23/08/2025

Viața are un fel aparte de a ne aduce aminte că nu suntem separați.

Privești un copac și realizezi că respiri datorită lui. Asculți susurul unui râu și înțelegi că liniștea ta are aceeași unduire. Te uiți la cineva drag și vezi că privirea lui oglindește ceva din tine.

Natura ne învață că „împreună” nu e doar un concept social, ci o realitate biologică și emoțională. Nu există floare fără pământ, nici om fără legături.

A fi împreună înseamnă să recunoști că ceea ce trăiești tu se răsfrânge și în ceilalți, și invers. Că binele pe care ți-l faci ție are ecou în jur, iar binele primit din jur îți întărește voința.

Poate de aceea, atunci când suntem cu adevărat împreună, viața pare mai simplă, mai blândă și mai firească. Așa cm e natura așa m-aș bucura să fie și natura umană.

E frumoasă viața! Viața împreună! 🤗

Aici Angelica 💫

Declarația zileiUnele întâlniri rămân ca întrebări nerostite: ce aș fi simțit dacă aș fi trăit clipa altfel?AngelicaCare...
22/08/2025

Declarația zilei

Unele întâlniri rămân ca întrebări nerostite: ce aș fi simțit dacă aș fi trăit clipa altfel?

Angelica

Care este declarația ta? 🤔

Despre excizie și feminitate – între pierdere și regăsireExcizia, indiferent de forma ei atinge un loc vulnerabil în psi...
20/08/2025

Despre excizie și feminitate – între pierdere și regăsire

Excizia, indiferent de forma ei atinge un loc vulnerabil în psihicul feminin unde se implantează întrebarea dacă mai ești întreagă după ce o parte a corpului tău a fost îndepărtată sau deformată.

Excizia poate fi ritualică sau medicală.
- Excizie prin mutilare tradițională - alungirea gâtului, cicatrizarea ritualică, tăieturi sau arsuri pe piele pentru a marca apartenența la un trib, practica încă activă în Africa, Oceania, ori dinți piliti sau scoși – practici întâlnite în unele comunități pentru frumusețe sau statut.
- Excizie prin intervenție medicală - precum histerectomia, extirparea sânului etc.

Françoise Dolto spunea că sexualitatea feminină provoacă neliniște pentru că ascunde în sine un mister: deschidere și hrănire prin gură și sân și un loc de unde viața se poate naște. De aceea, în anumite culturi, acest mister a fost controlat prin excizie. În alte contexte, medicina își asumă rolul de a salva sau de a ameliora, dar și atunci corpul femeii se schimbă ireversibil.

Însă feminitatea nu se reduce la organe. Ea nu dispare odată cu uterul, sânul sau... A fi femeie nu este o funcție biologică, ci o capacitate de a locui în propria ființă, cu toate rănile și cicatricile ei.

“Capacitatea de a fi” – înseamnă că întreagă ești atunci când poți să exiști autentic, chiar și după pierdere, chiar și într-un corp schimbat.

Da, există durere, există sentimentul că nu mai ești “ca celelalte femei”. Dar, demnitatea nu se naște din conformitate, ci din felul în care reușești să îți recuperezi feminitatea dincolo de biologie: în vocea ta, în creativitate, în iubirea pe care o dăruiești, în modul în care alegi să trăiești erosul și relațiile.

Excizia mutilează corpul, dar nu poate mutila esența. Întregirea se rescrie mereu din interior, acolo unde feminitatea nu depinde de ceea ce a fost luat, ci de ceea ce rămâne viu.

Poți alege să privești pierderea ca pe o rană sau ca pe un început. Feminitatea știu că rămâne vie în gesturi, în iubire, în puterea de a fi.

Tu ce crezi?

Aici eu. Angelica 💫

“Nu mai vreau să îi simt intens lipsa, ci vreau să simt intens reîntâlnirea.” – mi-a spus cineva într-o ședință de psiho...
20/08/2025

“Nu mai vreau să îi simt intens lipsa, ci vreau să simt intens reîntâlnirea.” – mi-a spus cineva într-o ședință de psihoterapie.

Și am zâmbit, pentru că aici e exact esența muncii în psihoterapie. Aproape ca un avocat care a câștigat procesul, am simțit. Aici este exact zona de vindecare - să nu mai simți disconfortul, dorul - acesta să nu mai fie perceput ca pe un gol sau o absență, ci despre rezultatul așteptat. Aici e munca, felul în care pregătești spațiul interior pentru a vedea întâlnirea viitoare.

Psihologic, vorbim nu despre situație (aici despre dor) ci despre felul în care situația lasă „urme” (aici despre emoțiile pe care le simțim în lipsă, înțelegerea distorsionată în unele cazuri, cm că în acest timp, răstimp acei oameni dispar, în fapt ei doar lipsesc). Dorul nu e ruptură, da e o tensiune, perceput ca un fir invizibil care leagă și în același timp pregătește o reconectare.

Așa, într-o altă înțelegere dorul nu mai este doar suferință. Devine un rezervor de intensitate pe care îl poți trăi atunci când reîntâlnirea se întâmplă.

Ideal este să ajungem în punctul de înțelegere că sensul dorului e tocmai acesta: să nu te consume în absență, ci să îți dea puterea de a simți mai viu prezența.

Cum? 😉
Aici Angelica 💫

Declarația zileiUneori, o pagină știe mai multe despre mine decât oricine. Acum am înțeles mai profund de ce îmi place n...
19/08/2025

Declarația zilei

Uneori, o pagină știe mai multe despre mine decât oricine.

Acum am înțeles mai profund de ce îmi place numele meu. Știi, îmi place să-mi aud numele. 😁😉

Angelica 💫

Care este declarația ta? 🤔

Unele atingeri se fotografiază. Altele… 😉
16/08/2025

Unele atingeri se fotografiază.
Altele… 😉

✅“Astăzi sunt eu cu mine, nu eu singur(ă).”Există o diferență esențială între a fi singur și a fi cu tine.Singur înseamn...
15/08/2025

✅“Astăzi sunt eu cu mine, nu eu singur(ă).”

Există o diferență esențială între a fi singur și a fi cu tine.
Singur înseamnă lipsă. Cu tine înseamnă prezență.
Singur poate să doară. Cu tine poate să fie chiar drăguț.

“Cu mine” e un spațiu în care îți devii partener, martor și aliat. E locul unde nu aștepți validare, ci o creezi din interior.
Acolo nu lipsește nimeni — pentru că ești tu.

Te invit să fii cu tine, acum sau de mâine.😜

Începe un obicei nou în care tu ești personajul principal al zilei! 😁

Dimineața, fixează-ți o intenție: “Azi adun imagini și trăiri care îmi aparțin doar mie.”
Alege o culoare, un cuvânt sau un element și caută-l peste tot — pe stradă, în zâmbetele oamenilor, în vitrine, pe cer…

Pe parcursul zilei, în orice experiență — la teatru, la un concert, pe plajă, la piață — observă cm te trăiești tu pe tine.
Notează mental un detaliu care îți pare “adresat” ție și ia-l acasă ca pe un trofeu personal.

Seara, fă o listă mentală cu trei momente preferate din zi și spune-ți: “Astea sunt amintirile mele, fără amestec o altă poveste.”

A fi cu tine nu e un refugiu. E o formă de intimitate interioară. Și poate deveni cel mai frumos obicei pe care ți-l faci cadou.

Aici Angelica, psihoterapeut 💫

Am o concluzie: ✅“Nu toți oamenii care ți-au fost dragi merită locul pe care încă îl ocupă în tine.”Ca urmare a ce am co...
14/08/2025

Am o concluzie:
✅“Nu toți oamenii care ți-au fost dragi merită locul pe care încă îl ocupă în tine.”

Ca urmare a ce am concluzionat?!
Știu eu. 😁 Știți și voi (pe ale voastre). 😉

Restructurarea este: “Nu pierdem oamenii. Îi lăsăm să se așeze în locuri în care merită să fie.”

Ne agățăm de legături care nu mai există în realitate, dar trăiesc încă în noi, în felul în care “ne umplu paharul” în lipsă, în modul în care răspundem unui mesaj al altor persoane fără vină, în tăcerile noastre încărcate de tristețe sau gol…

Psihologic, nu e vorba despre dor. E despre teama de a recunoaște că am crescut dincolo de ceea ce eram atunci.
Adevărul incomod? Nu toți cei care au însemnat ceva pentru noi mai au loc în viața noastră de acum. Dar, locul din noi pe care l-au ocupat… nu îl cedăm ușor.

Și adevărul e că nu e nevoie să îl cedăm. Adevărul e că e suficient să învățăm să conviețuim cu amintirea, fără să-i mai permitem să ne scrie prezentul.

Tu știi pe cine încă păstrezi acolo, în tăcere?

Aici Angelica, psihoterapeut 💫

Clienta la începutul psihoterapiei: “Și-a lăsat o parte din cine era aici. Nu o caut, nu o ating, doar o simt.”După o vr...
13/08/2025

Clienta la începutul psihoterapiei: “Și-a lăsat o parte din cine era aici. Nu o caut, nu o ating, doar o simt.”

După o vreme, clienta: “Afirmația asta este depre trecut, nu despre pierderi.” - așa a spus clienta, ca pe o concluzie de conștientizare în timpul psihoterapiei.

Ce a înțeles clienta?
Uneori, oamenii nu pleacă de tot. Rămân în gesturi, în priviri, în felul în care ne ating gândurile când e liniște. Nu avem nevoie de fotografii sau amintiri clare — prezența lor plutește în spațiul dintre acțiunile noastre.

Fenomenul se explică prin faptul că în unele situații, legat de unele experiențe, creierul păstrează “urmele” emoționale ale relațiilor semnificative. Ele nu dispar, ele fac parte din structura noastră de acum.

Pentru că sunt parte din structura noastră de acum, iată de ce nu trebuie să vindecăm. E doar ceva ce ne-a marcat, ce a lăsat o urmă sau mai multe pe noi. Unele urme nu sunt răni — sunt semne că am simțit profund. Și poate că, într-un fel, tocmai aceste părți lăsate în noi de alții ne fac mai întregi. Deci, restructurarea cognitivă, reformularea momentului / momentelor, resemnificarea situației și evidențierea învățăturii, a creșterii aduc vindecarea în fapt.

Tu cu ce crezi că ai rămas de la oamenii care au trecut prin viața ta?

Aici Angelica, psihoterapeut 💫

Address

Bibescu Voda Nr 2
Bucharest
030167

Opening Hours

Monday 09:00 - 18:00
Tuesday 09:00 - 18:00
Wednesday 09:00 - 18:00
Thursday 09:00 - 18:00
Friday 09:00 - 18:00

Website

http://www.angelicanaghen.ro/

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Cabinet de Psihoterapie Pozitiva Angelica Elena Naghen posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Cabinet de Psihoterapie Pozitiva Angelica Elena Naghen:

Shortcuts

Share