Raluca Bobocea- Psihoterapie Experiențială

29/09/2025

Barbatii ajung in terapie atunci cand strategiile lor obisnuite nu mai functioneaza: o relatie se destrama, apare anxietatea, somnul dispare sau corpul incepe sa somatizeze tensiuni vechi.

Pasul spre cabinet insa nu este unul simplu, pentru ca imaginea traditionala a masculinitatii ii face sa creada ca trebuie sa rezolve singuri problemele cu care se confrunta.

Apoi in terapie apar blocaje firesti, iar acest lucru este valabil pentru ambele tabere.

Transferurile apar firesc in terapie si sunt parte din proces. Atunci cand un barbat lucreaza cu o femeie, poate simti atractie sau dorinta de aprobare care ✨nu ✨ este despre terapeut in sine, ci despre nevoi nerezolvate din copilarie sau relatii anterioare.

Cand terapeutul este barbat, pot aparea sentimente de rivalitate sau competitie, ceea ce reflecta lupte interne legate de autoritate, putere sau incredere in sine.

Aceste obstacole nu sunt deci esecuri si nicidecum nu trebuiesc vazute mai mult decat ceea ce sunt: transferuri, proiectii, rezistente. Ele fac parte din proces si arata exact unde exista tensiune interioara.

Blocajul nu trebuie sa fie un punct final, ci o oportunitate de a intelege mai bine ce anume se repeta in viata ta. Similar oricarei alte relatii, un blocaj sau un aparent conflict in terapie poate constitui motorul care face ca psihoterapia sa avanseze, cu conditia ca acesta sa fie adresat cu luciditate si transparenta.

Daca esti barbat si te regasesti in aceste dificultati, nu te opri. Continua. A ramane prezent in ciuda rezistentei este deja un act de curaj.

27/09/2025

„Toata furia mea a fost candva speranta.”

Sunt cuvinte simple, dar cu o greutate foarte mare. Ele spun ca furia pe care o vedem astazi in oameni sau in noi insine a fost, candva, o speranta vie. Ca in spatele revoltei a existat intotdeauna un vis care nu si-a gasit implinirea. Asa sa fie oare?

Multe relatii, proiecte sau miscari sociale pornesc dintr-un nucleu de lumina: dorinta de a iubi, de a construi, de a aduce schimbare. Speranta functioneaza ca un combustibil, impinge oamenii sa creada si sa actioneze. Cand realitatea nu raspunde acestei investitii emotionale, energia se transforma. Din aceeasi intensitate care a hranit visul apare furia, o flacara care arata ca acolo a existat o credinta puternica.

Psihologia furiei vorbeste despre ea ca despre o emotie de protectie. Oamenii simt furie atunci cand granitele lor interioare sunt incalcate sau cand valorile lor sunt ranite. In fata unei dezamagiri, furia apare ca un semnal ca ceva conteaza, ca miza nu a fost indiferenta. Exista furie care devine toxica, atunci cand se transforma in resentiment. Exista si furie sanatoasa, atunci cand deschide un drum spre claritate, spre alegerea unor noi directii, spre eliberarea de situatii care aduc durere.

Mitologia ne arata si ea aceasta ambivalenta. In Grecia antica, Set – zeul haosului – era vazut ca o forta necesara, capabila sa aduca dinamism si transformare, o energie bruta care impiedica stagnarea. In mitul egiptean al lui Osiris insa, acelasi Set devine figura intunecata: fratele care ucide, simbol al distrugerii si al dezbinarii. Aceeasi forta este citita fie ca o energie creatoare, fie ca o putere devastatoare.

Furia poate ramane o rana care consuma sau poate fi sursa unui nou inceput.

“All this rage was once hope”… Si tu?
Tu cm vrei sa ramana furia ta in povestea celorlalti: ca un simbol al distrugerii sau ca o flacara care aprinde drumuri noi?

10/09/2025

Te gandesti la o operatie estetica? Hai sa vedem ce parere are subconstientul tau!

Poate vei avea surpriza sa descoperi ca schimbarea pe care o vrei nu e la nivelul buzelor sau a nasului, ci se afla undeva mai adanc.

Raspunde spontan la intrebarile din imagini, si daca vrei sa mergem mai departe, scrie-mi pentru a vedea ce poti afla despre dorinta ta in cadrul unor sesiuni de psihoterapie experientiala🌺

02/09/2025

02/04/2025

Astazi, in direct din culisele psihoterapiei Imago🎭

Stim deja cu totii despre importanta rolului parintilor si a felului in care am interactionat cu ei in copilarie, in alegerea partenerului de cuplu la varsta adulta.

Pe scurt- mama ne invata cm sa ne recunoastem, traim si ne exprimam emotiile, ne invata despre a ne simti in siguranta in corpul si in emotiile noastre, iar tata contribuie la formarea imaginii despre ceea ce inseamna un mediu stabil, dar si despre limite si disciplina- doua notiuni atat de importante in relatiile de siguranta.

Experienta relationarii cu fiecare dintre parinti dar si faptul de a fi martor la felul in care cei doi se manifesta ca si cuplu, contribuie la imaginea pe care noi ne-o formam despre ceea ce inseamna iubirea, respectiv- ce credem ca meritam si ce vom cauta de-a lungul vietii noastre de adulti in celalalt (imaginea partenerului ideal)

Sigur ca e mult de scris, teorii sunt multe si podcasturi inca si mai multe😃, dar eu astazi vreau sa adaug un strop de joaca teoriei. Asadar, va las in imaginile de mai jos un exercitiu cu cardurile metaforice, menit sa scoata la suprafata din itele incurcate ale subconstientului nostru- aspecte ale relatiei cu mama.

Spor la introspectie🌺

—————————————

Intrebari? Insight-uri? Curiozitati? Lasa-le in comentarii!
Ai nevoie de un psiholog online? Fa o programare!

contact@psychotherapyanamcara.com
Psychotherapyanamcara.com

02/03/2025

Mesaje din inconstient🎭

26/02/2025

Un exercitiu creativ pentru conectarea cu sinele si identificarea blocajelor din relatii✨

13/02/2025

Cardurile metaforice au capacitatea de a actiona precum o oglinda pentru starea noastra mentala- sunt ca o poarta catre ✨inconstient✨

Practic, psihicul nostru ne transmite mesaje constant, prin ceea ce alegem sa vedem in jurul nostru, prin ceea ce criticam, prin ceea ce ne atrage sau prin ceea ce respingem, prin vise (mai ales prin vise!!).

Desigur ca interpretari standard nu exista si este nevoie de cunoasterea intregului context inainte de a trage o concluzie despre starea de moment a cuiva, in baza proiectiilor pe care le face- aspecte ce se pot dezbate mai pe larg in terapie sau intr-un context clinic.

Aici doar ne jucam 🙂
🎁

03/02/2025

In anul 2024, o echipa de cercetare in psihologia cuplului, formata dintr-un psiholog 👩🏻‍🎓, avand cabinetul in Berceni 👀, a descoperit💡 ingredientul secret care face ca fericirea, comunicarea si atractia fata de partener sa creasca la cote alarmante pentru industriile horeca, divertisment si pharma, si a denumit acest ingredient, starea de duminica🍿

Practic, intrand in starea de duminica, partenerii nu mai au nevoie de alte distractii, deci nu mai e nevoie sa treaca prin chinurile saptamanale de a cauta noi si noi locatii unde sa iasa la brunch, film, evenimente, unde nu intotdeauna are loc o intalnire autentica cu celalalt.

Ce este starea de duminica?
Ei bine, conform echipei de cercetare, dezamagita intr-o oarecare masura ca nu a inventat chiar roata, ci doar i-a dat un nume mai dragut, (pentru ca aceasta stare exista de cand lumea) este practic acel sentiment de bucurie, relaxare, curiozitate si joaca pe care, daca e sa fim sinceri, multi dintre noi l-am pierdut prin copilarie, ori nu mai stim cm sa-l accesam rapid- nici pentru noi insine, si probabil nici pentru cuplul din care facem parte, mai cu seama atunci cand credem ca stim totul despre partenerul nostru.

Lasand gluma la o parte, in luna februarie voi organiza un atelier de devoltare personala pentru cupluri, in care veti avea ocazia sa va distrati, sa va relaxati, sa va cunoasteti mai bine si sa aveti ce sa povestiti apoi la cafea timp de alte 4 duminici 🙂
Atelierul dureaza in jur de 2 ore, este pentru un singur cuplu, metoda de lucru este cea specifica terapiei Sandplay, vor fi rasete, joaca si nimeni nu va fi diagnosticat la sfarsit👻

P.S: Daca nu aveti partener, atelierul este foarte fun si pentru diade de tipul best friends, eu-si-mama, eu-si-sora, eu-si-colega-de-la-job-care-imi-cunoaste-toate-supararile

Pentru detalii si date disponibile, contactati-ma in privat.

Donatie recomandata: 250 de lei (pt sprijinul cercetarilor pe viitor)

13/01/2025

Tocmai am terminat o zi de lucru de 12 ore cand aflu ca astazi, 13 ianuarie, se sarbatoreste ziua indeplinirii visurilor. 🌱

Timingul nu este insa o coincidenta, pentru ca nu a existat vreun vis pe care sa-l am pana acum care sa nu fi devenit real fara munca. Coincidenta si mai frumoasa este ca zilele astea tocmai lucram la un articol despre munca din spatele unei psihoterapii reusite :

⏳Dezvaluiri din culisele psihoterapiei, ep 1 : Mai avem timp pentru o ultima confesiune?

In vacanta de iarna am profitat de timpul liber si reamenajand biblioteca, mi-a picat in mana un titlu care mi-a fost tare drag pe vremea cand studiam teatrul, « Munca actorului cu sine insusi »a lui Stanislavski. Mi se intampla des sa mi se ceara recomandari de carti de psihoterapie insa am o pasiune mica spre inexistenta pentru cartile de self-help, iar unele tratate de psihoterapie sunt uneori prea stufoase si laborioase pentru a fi recomandate (apropo de gluma aia,
“spune-mi o carte care te-a facut sa plangi”
“well… manualul de diagnostic si clasificare statistica a tulburarilor mintale”). 😵‍💫

Rasfoindu- l de curand pe Stanislavski, m-am gandit inevitabil la domeniul meu de activitate, asadar… care este munca (de multe ori nevazuta) a terapeutului cu sine insusi ?

⏳Incepem cu arta de a gestiona timpul cu gratie

Una dintre cele mai subtile datorii ale terapeutului este aceea de a gestiona timpul unei sedinte si dintre sedinte. Pentru Stanislavski, timpul nu se refera la curgerea minutelor, ci reprezinta un mediu in care se stabileste conexiunea autentica ( dintre actor si spectator, sau dintre terapeut si pacient). Un terapeut dedicat stie ca ora aceea in care are loc intalnirea cu pacientul este mai mult decat o numaratoare inversa, la sfarsitul careia sa spuna «a expirat timpul, ne vedem saptamana viitoare », ci este o oportunitate sacra de conectare si intelegere. Cand apare un insight, o amintire sau chiar o emotie puternica inainte ca sesiunea sa se apropie de sfarsit, terapeutul se confrunta cu sarcina delicata de a onora acel moment, oferind spatiu si continere pentru experienta respectiva. In acelasi timp, terapeutul isi ghideaza pacientul spre o tranzitie usoara catre final iar el se pregateste pentru a intampina urmatoarea programare- un om cu o poveste noua, cu o lume diferita de cea care acum 2 minute a iesit din camera.

Desi pare usor pe hartie, pentru ca acest proces sa se desfasoare cat mai lin posibil, este nevoie mai mult decat o buna organizare- lasarea unui timp intre sedinte astfel incat terapeutul sa se poata reconecta cu sine, pentru a putea face loc urmatorului vizitator este indispensabila.

Ce face deci un terapeut in pauza dintre terapii ?

Nu stiu altii cm fac, insa eu profit de metoda de lucru in care m-am specializat si… ei bine, ma joc. 😇

Daca se intampla ca in sedinta care tocmai a trecut, sa fi lucrat simbolic, cu figurine, profit de plecarea pacientului din camera si restabilesc ordinea in cabinet, punand fiecare figurina la locul ei in biblioteca, transformand acest proces intr-o joaca meditativa- fiecare figurina are un loc precis si bine stabilit pe rafturile bibliotecii iar cautarea acestui loc este o experienta creativa si recreativa in sine.
Alteori, doar respir, si ordinea se restabileste, iar urmatorul pacient paseste intr-o lume noua.

Asadar, eu astazi, de ziua realizarii viselor, am muncit- pentru visul meu.
Voi ce ati mai visat ?
💚

02/12/2024

Obisnuiam sa merg pe munte, cel putin o data pe luna si cativa ani la rand, sfarsitul lunii noiembrie ma surprindea in drumetie, prin zapada sau prin ploaie, dar mai degraba prin viscol in ultimii ani, alaturandu-ma grupurilor de oameni care mergeau sa celebreze Sfinxul din Bucegi, de ziua lui. Nu mergeam pentru ca asteptam vreo minune :)), nici ca sa vad vreo piramida magica si cu siguranta nu ca sa rad de cei care fac incantatii pe langa Babe, ce treaba aveam? Fiecare cu bucuria lui. Salvamonti sau rataciti, oameni echipati sau “pantofari”cum mai sunt numiti cei care nu au echipament corespunzator, oameni spirituali sau oameni mistocari, samani sau doctori, cel putin cate un reprezentant pentru fiecare categorie de oameni ar fi fost prezent la aceasta drumetie. Eu eram acolo oricum, mergeam pe munte pentru bucuria drumului cu orice ocazie pe care o prindeam. Mai ales ca fiind atatia oameni, nu erau sanse sa apara ursul pe poteca- panica mea eterna….

Continuarea in articolul din primul comentariu

13/11/2024

Pavorul nocturn sau terorile nocturne, reprezintă un tip de parasomnie care este marcat de o senzație de frică intensă în timpul somnului și apare în principal la copii, însă uneori afectează și adulții. Spre deosebire de coșmaruri, terorile nocturne apar în timpul somnului non-REM, în special în stadiile de somn profund (Etapa 3, premergătoare stării în care apar visele), care pot provoca stres atât pentru persoana care le confruntă, cât și pentru îngrijitorii acesteia. Înțelegerea neuroștiinței din spatele terorii nocturne și a ciclurilor de somn asociate poate ajuta la abordarea eficientă a acestor episoade. Terapiile non-verbale precum Sandplay oferă o modalitate unică pentru a întelege și descâlci ițele complicate ale emoțiilor legate de aceste tulburări nocturne.

Cred cu tărie că întâlnirea dintre doi oameni are potențialul de a deschide ușa către un univers întreg de posibilități nebănuite până la momentul întâlnirii.