20/12/2025
Am citit azi un editorial în JAMA (Journal of the American Medical Association – unul dintre cele mai influente jurnale medicale din lume) și concluzia este fără echivoc: sistemele medicale globale se confruntă cu o criză reală de medici…
Nu este o metaforă.
Nu este un titlu alarmist.
Este o constatare rece, documentată, fără urmă de exagerare.
Statele Unite, țara cu cele mai rigide standarde medicale, tocmai au început să accepte medici formați în alte țări FĂRĂ REZIDENTIAT AMERICAN, în zonele rurale.
Un continent care, până ieri, era închis cu șapte lacăte… începe să se deschidă.
Dar nu pentru că „s-a vrut”.
Ci pentru că nu mai există alternative.
Europa trăiește acest fenomen de cel puțin 10–15 ani, doar că într-o formă diferită:
Franța, Germania, Olanda, Scandinavia, Marea Britanie, toate importă masiv medici din Europa de Est, Africa de Nord, Asia și America Latină.
Nu din generozitate.
Ci din NEVOIE.
În multe regiuni rurale europene, jumătate dintre medici sunt formați în alte sisteme.
Criza nu e nouă.
Doar că acum a ajuns și în SUA, iar când ajunge acolo, înseamnă că nu mai este loc de negare.
Și totuși, în aceste programe noi au intrat doar câțiva medici.
De ce?
Pentru că problemele sistemelor medicale nu se vindecă printr-o lege.
Se vindecă prin condiții reale de viață, prin resurse, predictibilitate, siguranță, respect.
Medicina este oglinda societății.
Și oglinda începe să arate fisuri.
Peste tot în lume, medicii caută același lucru:
-un loc unde pot trăi normal,
-unde își pot crește copiii,
-unde pot evolua profesional fără să fie consumați complet.
Nu lipsesc medicii.
Lipsește contextul în care medicii pot rămâne medici.
Iar vocația, oricât de puternică, nu poate compensa la infinit:
– oboseala cronică
– burnout-ul
– responsabilitatea disproporționată
– birocrația
– lipsa resurselor
– scăderea respectului social
Când până și SUA, bastionul rigid al standardelor, renunță la sacrosanctul lor rezidențiat pentru a acoperi zone abandonate… nu mai vorbim despre o problemă locală.
Vorbim despre un simptom global.
Despre felul în care societatea tratează profesiile grele.
Despre modul în care înțelegem suferința, responsabilitatea și efortul uman.
Cine va mai rămâne?
Pentru că, în momentele critice, nu aplicațiile salvează vieți.
Nu algoritmii.
Nu tehnologia.
Ci medicii.
Oameni reali.
Iar acei oameni sunt tot mai puțini.
Nu pentru că nu s-ar forma.
Ci pentru că nu au unde să rămână.
De aici ar trebui să înceapă discuțiile.
Nu de la „medicii sunt așa” sau „medicina era altfel pe vremuri”…
Editorialul JAMA:
JAMA. Published Online: October 17, 2025. doi:10.1001/jama.2025.17663
(JAMA este unul dintre cele mai prestigioase și influente jurnale medicale din lume, cu impact major asupra politicilor de sănătate și practicii medicale globale.)
Nu aștept comentarii; acesta nu este rostul postării.
Dacă cineva consideră că subiectul merită atenție, atunci mesajul și-a atins scopul.
