25/10/2025
De ce este important să studiem ?
După două zile de curs, simt că tema aceasta “Ambivalența în familie și Analiza inter- și transgenerațională “,a adus nu doar înțelegere, ci și liniște.
Dacă primele două module au răscolit, acesta a așezat. A făcut ordine în emoții, sens în paradoxuri și loc pentru ambele adevăruri: și iubirea, și furia, și loialitatea, și dorința de libertate.
Am primit de la participanți cuvinte care m-au atins: aha-uri, normalizare, acum înțeleg, structură clară, așezare, acceptare, înțelegere profundă, revelații, conștientizare…
Pentru mine, sunt semnele unui proces viu, acel moment în care teoria devine trăire, iar confuzia se transformă în claritate.
Urmează să ajungem la finalul cursului, cu modulele Relațiile de cuplu din perspectiva transgenerațională și Resurse inter și transgeneraționale, acolo unde emoția se așază, povestea se leagă și coerența devine o formă de liniște
Sunt profund recunoscătoare pentru toți cei care au fost prezenți cu mintea, inima și curajul lor de a privi în oglinda ambivalenței.
Ieri și azi, lângă mine, a fost o agendă primită de la o colegă dragă. Pe copertă scrie simplu: „Make it happen.” Am zâmbit de fiecare dată când am văzut-o.
Nu știe (poate citește acum), dar acel mesaj m-a însoțit și m-a inspirat.
Atât de simplu și atât de puternic.
Da un like dacă citești (haha), pentru mine înseamnă doar: ești aici, ai înțeles, facem să se întâmple, împreună.
Și totuși… de ce este important să studiem ambivalența?
Pentru că ambivalența este țesătura fină dintre iubire și teamă, dintre dorință și reținere, dintre „da” și „nu”. Este locul unde psihicul nostru încearcă să țină împreună ceea ce viața ne-a obligat cândva să despărțim.
A o înțelege înseamnă a învăța să rămânem în mijlocul contradicțiilor, fără să fugim, fără să alegem forțat o extremă.
În familie, ambivalența ne arată fidelitățile tăcute, loialitățile care se luptă între ele: între recunoștință și dorința de libertate, între vinovăția succesului și nevoia de a trăi plenar.
În relațiile de cuplu, ne invită să recunoaștem că apropierea autentică nu exclude frica, ci o conține.
Iar în terapie, ambivalența este terenul cel mai viu, acolo unde se nasc rezistența, schimbarea și sensul.
A studia ambivalența înseamnă a ne antrena pentru complexitate.
A ne permite să fim oameni întregi, nu doar consecvenți.
A înțelege că, uneori, a fi bine cu tine nu e despre a alege o parte, ci despre a învăța să le ții pe amândouă în brațe.
De aceea merită: pentru că din ambivalență se naște coerența profundă, aceea care nu exclude nimic, ci le așază pe toate la locul lor.
Weekend frumos!
CURS DE PSIHOTERAPIE FAMILIALĂ INTER ȘI TRANSGENERAȚIONALĂ 2026
