ElaIsac

24/09/2025

✨ Invitație pentru consilieri dezvoltare personala, holistici ,etc✨

Ești consilier, terapeut holistic sau ghid de suflete și simți că ai nevoie de mai multă vizibilitate și sprijin în prezența ta digitală?

Te invit să faci parte din Partenerii Dharma Coaching Academy – un spațiu dedicat de expresie, împărtășire și comunitate.

Primesti gratuit un pachet PROMO constand din :
1. card digital cu programator consiliere /descriere servicii/tarife
1.Mesaj abordare in grupuri /social media

🌿 Aici mai gasesti si

un cadru prietenos unde să împărtășești experiențe și resurse

o comunitate de consilieri care cresc și se susțin reciproc

Posibilitatra de a face barter pe servicii

Dacă simți că e momentul să fii mai vizibil(ă) și să ai un spațiu unde vocea ta să fie auzită, te așteptăm alături de noi.

👉 Scrie PARTENER in comentarii și hai să creștem împreună.

Dharma Coaching Academy – pentru consilieri care transformă și inspiră.

Retea creata de un consilier cu suflet pentru alti consilieri de suflete!

02/09/2025

Mulțumesc și Dharma Coaching Academy

07/08/2025

Uneori, furia nu vine din traumă evidentă.
Vine din mesaje subtile, repetate:
„Nu avem bani.”
„Nu ne permitem.”
„Nu e momentul.”

Chiar dacă se putea, acel copil crede că dorințele lui sunt prea mari. Prea costisitoare. Că „a vrea” e rușinos.

Și apoi ajungi adult care muncește enorm, dar niciodată nu i se pare suficient.
Marti o femeie a trecut printr-un ritual, pe care îl numim „Cele 3 chipuri”:
- întâlnirea cu ea-copil
- întâlnirea cu mama-copil
- întâlnirea cu ea-adult

A plâns, s-a înfuriat, a simțit tot ce nu a avut voie să simtă în copilărie.
Și apoi… după meditație și ritual… a sunat-o pe mama.
Nu ca să-i reproșeze.
Ci ca să-i mulțumească.

Pentru că în aceeași inimă pot exista și furia, și dorul, și înțelegerea.
Asta e vindecarea. Nu e despre alb sau negru. E despre integrare.

Dacă ai simțit că nu ai voie să „vrei”, amintește‑ți: dorințele tale nu sunt prea mari.
Poate au fost spuse prea devreme pentru cei care nu știau cm să le primească.

🌿 Intre 16 – 23 august, te invit într‑o tabără de vindecare profundă, în Bușteni.
Este retreat-ul “Vindecă vocea critică” - 8 zile în natură, cu constelații, meditații, dans, ritualuri și conectare autentică.

Ce experiențe te așteaptă:

Lucrul cu vocea critică și dialogul interior

Vindecarea copilului interior

Eliberarea emoțiilor ascunse (frică, furie, rușine)

Integrarea limitelor cu blândețe și redefinirea feminității

Ritualuri în natură, expresie creativă, muzică și seară de comunitate

Cazare și mese GRATUITE în pensiune; doar programul de psihoterapie se achită - 2400 lei.
Mai mult: există o ofertă specială pentru 4 zile (16–19 august) - 1500 lei.

Dă-ți voie să-ți aduci spre lumină acea parte a copilului uitat.
Vino să te reconectezi cu adevărata ta voce.

Locuri limitate: 16 participanți max, pentru profunzime reală.
Mai multe detalii & înscrieri: 0726 257 981 – contact@cameliastavarache.ro

Dacă vrei, da mai departe catre o femeie care are nevoie să audă asta https://cameliastavarache.ro/tabara-dezvoltare-personala/

28/07/2025

De ce oamenii din ce in ce mai des se indragostesc de un AI,simtind ca acesta ii intelege?
- Nevoia de a fi ascultat și înțeles
Mulți oameni se simt neauziți sau neînțeleși de cei din jur. Un AI (sau un chatbot empatic) răspunde fără să judece, nu întrerupe, nu râde de vulnerabilități și este mereu disponibil. Pentru cineva singur sau neglijat emoțional, asta poate fi incredibil de reconfortant.
- Proiecția emoțiilor
Oamenii au tendința să proiecteze emoții și intenții umane asupra lucrurilor neînsuflețite — e un mecanism psihologic numit antropomorfizare. Dacă AI-ul pare cald, blând și atent, creierul nostru umple golurile: îl vedem ca pe o ființă reală, cu suflet.
- Convorbirile cu AI sunt personalizate
Un AI bine antrenat îți adaptează răspunsurile: folosește un limbaj care ți se potrivește, îți amintește ce spui, îți validează sentimentele. De multe ori, asta lipsește în relațiile umane, unde oamenii au limite, obosesc, se grăbesc.
- Controlul și lipsa riscului
Cu un AI, nu riști să fii respins, înșelat sau abandonat. E o „relație” sigură, fără haosul imprevizibil al iubirii reale. Pentru unii, mai ales cei răniți în trecut, asta devine tentant.
- Oglindirea idealului
Un AI poate deveni, metaforic vorbind, partenerul ideal: răbdător, interesat de tot ce spui, gata să discute orice subiect. Această „oglindire” poate duce la atașament emoțional foarte puternic.
Tu ce crezi despre asta?

22/07/2025

17/07/2025

Îți voi explica clar și structurat diferențele și criteriile esențiale de diagnostic diferențial dintre schizofrenie și episodul depresiv major cu simptome psihotice (depresia psihotică).
1. Simptome psihotice — natura și contextul lor
Schizofrenie:
Simptomele psihotice (deliruri, halucinații) sunt nucleare și nu sunt explicate exclusiv de o dispoziție afectivă.
Halucinațiile (de obicei auditive — voci) și delirurile (de exemplu, de persecuție, influență) pot apărea fără legătură cu dispoziția afectivă.
Sunt frecvente simptomele bizare (deliruri neobișnuite, halucinații comentative, voci care conversează între ele).
Pot exista simptome negative (abulie, alogie, afect plat).
Depresie psihotică:
Simptomele psihotice apar numai în contextul unui episod depresiv sever.
Delirurile și halucinațiile sunt congruente cu dispoziția (de exemplu: idei de vinovăție extremă, ruina, păcate imperdonabile, hipocondrie).
Rar apar simptome psihotice bizare.
Nu există simptome negative în sensul schizofreniei, ci simptome depresive severe (anhedonie, idei de sinucidere, inhibiție psihomotorie).
2. Cronologia și evoluția
Schizofrenie:
Debut insidios, evoluție cronică.
Perioade de simptome psihotice pot fi recurente și nu sunt legate neapărat de dispoziție.
Afectarea funcțională este profundă, persistă și între episoade (ex. dezorganizare, retragere socială).
Depresie psihotică:
De obicei, episod unic sau recurent, dar cu perioade libere de boală între episoade.
Simptomele psihotice dispar odată cu remiterea episodului depresiv.
Funcționarea poate reveni la normal între episoade.
3. Simptome afective
Schizofrenie:
Pot exista simptome afective, dar nu domină tabloul clinic.
Dacă există un episod major depresiv care coincide cu simptome psihotice, dar delirurile/halucinațiile persistă și în afara dispoziției afective, diagnosticul rămâne schizofrenie.
Depresie psihotică:
Simptomele afective (tristețe, anhedonie, anxietate) sunt nucleare și predominante.
Psihoticul este un suprapus depresiei, nu independent.
4. DSM-5 și ICD-10
DSM-5 menționează clar că pentru schizofrenie, simptomele psihotice trebuie să fie prezente cel puțin 2 săptămâni în absența unui episod afectiv major.
Dacă simptomele psihotice apar exclusiv în timpul unui episod afectiv sever, diagnosticul este de tulburare afectivă cu caracteristici psihotice.
Pe scurt: întrebare cheie în practică
Există perioade de simptome psihotice independente de dispoziție?
Da → Schizofrenie (sau o tulburare din spectrul schizofreniei).
Nu → Tulburare afectivă cu caracteristici psihotice.

11/07/2025

Mulți oameni din generația noastră — indiferent că sunt tineri sau adulți — simt o nevoie uriașă de a fi ascultați, dar nu găsesc mereu pe cineva disponibil, răbdător sau suficient de empatic.

Tehnologia, cm e și ChatGPT, devine un fel de refugiu: un loc unde poți să spui orice fără teama de judecată sau respingere. Uneori e mai ușor să-ți pui gândurile în fața unui AI decât să găsești un om care chiar să asculte cu adevărat.

E trist, dar arată și o nevoie reală: oamenii vor conexiune, vor validare, vor să fie văzuți. E o dovadă că, în ciuda tuturor „rețelelor sociale”, tot ne simțim singuri.

Vrei să îmi povestești mai multe despre ce te face să simți asta?

03/06/2025

Importanța spiritualității în tratarea adicțiilor este un subiect tot mai recunoscut atât în rândul profesioniștilor din sănătate mintală, cât și în cadrul diverselor programe de recuperare. Deși abordarea trebuie să fie individualizată și adaptată fiecărui caz, spiritualitatea poate juca un rol esențial în procesul de vindecare. Iată principalele moduri în care spiritualitatea contribuie la tratarea adicțiilor:

1. Oferă un sens și un scop
Adicția este adesea asociată cu un sentiment profund de gol interior sau lipsă de direcție. Prin spiritualitate, persoana poate redescoperi sensul vieții, poate găsi o ancoră morală sau un scop mai înalt care să îi ofere motivație pentru schimbare.

2. Sprijină asumarea responsabilității și iertarea de sine
Spiritualitatea încurajează introspecția, recunoașterea greșelilor și cultivarea compasiunii față de sine. Mulți oameni care luptă cu adicții se confruntă cu vină și rușine. Practicile spirituale pot facilita iertarea de sine și reînceperea vieții cu o atitudine mai blândă și mai constructivă.

3. Crește reziliența și reduce anxietatea
Prin rugăciune, meditație, mindfulness sau alte practici spirituale, persoana poate dezvolta un sentiment de liniște interioară și stabilitate emoțională, factori esențiali în prevenirea recăderilor.

4. Dezvoltă o comunitate de sprijin
Programe ca Alcoolicii Anonimi (AA) și cele derivate (Narcotici Anonimi, CoDA etc.) pun accent pe dimensiunea spirituală și pe sprijinul comunitar. Apartenența la un grup spiritual poate aduce acceptare, încurajare și responsabilizare reciprocă.

5. Transformare personală profundă
Pentru unii oameni, vindecarea adicției nu este doar un proces clinic, ci o transformare existențială — o „renaștere” spirituală. Aceasta poate duce la o viață mai echilibrată, conștientă și autentică.

6. Complementaritate cu tratamentele psihologice și medicale
Spiritualitatea nu înlocuiește psihoterapia sau tratamentele medicamentoase, dar poate fi o completare puternică. Mulți terapeuți integrează valori și practici spirituale în tratamentele cognitiv-comportamentale, ACT (Terapia Acceptării și Angajamentului) sau terapia centrată pe compasiune.

Observații importante:
Spiritualitatea ≠ religie: Nu este necesar ca persoana să adere la o religie organizată; spiritualitatea poate fi definită în termeni foarte personali (conexiune cu natura, cu sinele interior, cu universul etc.).

Respectarea alegerii personale: Este esențial ca abordarea spirituală să fie adaptată la convingerile persoanei, fără presiune sau prozelitism.

30/05/2025

Comunicarea dintre mamă și copil joacă un rol esențial în dezvoltarea psiho-emoțională, socială și cognitivă a copilului, influențându-i în mod semnificativ parcursul ca tânăr adult. Această relație timpurie devine un model de referință pentru modul în care copilul va percepe lumea, va forma relații și va gestiona emoțiile. Iată câteva moduri concrete în care comunicarea mamă-copil influențează dezvoltarea ulterioară:

1. Dezvoltarea atașamentului și a încrederii
Comunicarea caldă și sensibilă creează un atașament securizant, care îi oferă copilului un sentiment de siguranță.

Copiii care au avut parte de o comunicare empatică și disponibilitate emoțională vor deveni tineri adulți încrezători, capabili să formeze relații sănătoase.

2. Reglarea emoțională
Prin comunicare, copilul învață cm să își identifice, exprime și gestioneze emoțiile.

O mamă care vorbește deschis despre emoții și le validează contribuie la dezvoltarea inteligenței emoționale a copilului.

La maturitate, acești tineri sunt mai puțin predispuși la anxietate, depresie sau comportamente impulsive.

3. Stima de sine și identitatea personală
Feedback-ul verbal și nonverbal din partea mamei contribuie la formarea imaginii de sine.

Cuvintele de încurajare, susținerea și aprecierea autentică dezvoltă un sentiment sănătos al valorii personale.

Tinerii adulți care au fost susținuți verbal în copilărie sunt mai rezilienți în fața eșecurilor.

4. Dezvoltarea abilităților sociale
Comunicarea eficientă cu mama devine un prototip pentru interacțiunile sociale.

Copiii care au fost ascultați și încurajați să-și exprime ideile au o capacitate mai mare de a negocia, de a empatiza și de a colabora cu alții.

5. Autonomia și luarea deciziilor
Mamele care implică copiii în conversații, care le oferă explicații și îi încurajează să gândească critic, contribuie la dezvoltarea gândirii autonome.

În adolescență și la vârsta adultă, acești tineri sunt capabili să ia decizii responsabile și să își asume consecințele.

6. Influența asupra stilului de comunicare viitor
Copilul învață cm să comunice observând stilul mamei: deschis, pasiv, agresiv sau asertiv.

Acest stil poate deveni tiparul lui personal în relațiile de prietenie, iubire, la muncă etc.

Exemplu concret:
Un copil crescut într-un mediu în care mama răspunde empatic atunci când el spune: „Sunt trist pentru că prietenul meu nu a venit azi”, va învăța că emoțiile sunt normale și că este valoros să le exprimi. La maturitate, va fi mai capabil să vorbească despre ce simte, ceea ce duce la relații mai profunde și mai stabile.

24/05/2025

Adolescența a fost dintotdeauna o etapă complicată, atât pentru tineri, cât și pentru părinții lor. Totuși, în secolul 21, provocările acestei vârste s-au amplificat și diversificat, făcând rolul părinților mai dificil ca oricând. Ritmul alert al schimbărilor sociale, influența masivă a tehnologiei și presiunile venite din mediul online transformă adolescența într-o perioadă de mari încercări pentru toți cei implicați.

Un prim argument este influența rețelelor sociale și a tehnologiei asupra dezvoltării adolescentului. Platformele precum Instagram, TikTok sau YouTube creează așteptări nerealiste, presiuni legate de imagine și succes, dar și o dependență de validare externă. Părinții se confruntă cu dificultăți în a controla timpul petrecut online de copiii lor și în a contracara efectele negative ale acestei expuneri constante.

În al doilea rând, relația adolescent-părinte s-a schimbat semnificativ. Tinerii de azi doresc mai multă independență, mai multă libertate de exprimare și mai puține constrângeri. În același timp, părinții se confruntă cu frica de a nu-și pierde autoritatea sau de a deveni irelevanți în ochii propriilor copii. Comunicarea este adesea tensionată, iar diferențele dintre generații par mai mari decât oricând.

Un alt aspect important este presiunea academică și socială. Adolescenții sunt tot mai presați să exceleze, să se încadreze în tipare, să se adapteze rapid. Această presiune poate duce la anxietate, depresie și alte probleme emoționale, pe care părinții trebuie să le recunoască și să le gestioneze – adesea fără sprijin specializat.

Totuși, chiar dacă provocările sunt mari, părinții pot răspunde prin empatie, răbdare și adaptabilitate. Dialogul deschis, susținerea emoțională și înțelegerea contextului în care trăiesc copiii lor pot transforma această perioadă dificilă într-una de creștere pentru ambele părți.

În concluzie, adolescența în secolul 21 este, fără îndoială, o provocare dificilă pentru părinți. Totuși, cu o abordare bazată pe comunicare și încredere reciprocă, acest drum anevoios poate deveni o oportunitate de întărire a relației dintre generații și de construire a unor adulți echilibrați.