26/07/2025
Observ tot mai mult în diverse cercuri de amatori de dezvoltare personală, de specialiști în domeniul psihologiei și la oamenii preocupați de evoluția personală, ideea ca stima de sine se cultivă și dezvoltă așa, pur și simplu propunându-ne să ne prețuim mai mult, cm că ar trebui să fie acolo necondiționat. Ca și cm doar afirmând lucruri frumoase despre noi înșine am putea ancora un sentiment solid de valoare, de mulțumire de sine.
Dar psihologia ne spune, de fapt, altceva.
Cercetările lui Roy Baumeister subliniază discret, însă aș zice că destul de radical:
"Stima de sine este rezultatul lucrurilor pe care le facem bine - al faptului a deveni competent într-un domeniu care contează pentru tine."
Asta nu pentru că reușita umflă ego-ul, ci pentru că ancorează sinele în realitatea concretă.
Ai mai multă încredere în tine când vezi ce poți. Stai mai drept nu pentru că îți imaginezi că ești puternic, ci pentru că ai învățat să gestionezi situații complexe reale.
Dacă simți că stima ta de sine e fragilă, nu te grăbi să „repari” emoția, ci începe cu structura de dedesubt, aia fundamentală:
- Cunoaște-ți înclinațiile.
- Construiește o abilitate.
- Du la capăt ceva dificil.
- Ține-ți o promisiune față de tine.
- Creează ceva de care să fii sincer mândru/ mulțumit.
Și apoi observă cum, fără să încerci să „te simți mai bine”, pur și simplu ești. Stima de sine nu este un dar. Este un efect secundar al creșterii, efortului și integrității.
Zile senine
🌿
