31/03/2026
✒️ În anul 1948, Lucian Blaga a fost epurat din Academia Română și îndepărtat de la catedra Universității din Cluj. Filosofia sa era considerată „idealistă”, „mistică” și periculoasă pentru materialismul dialectic impus de Moscova. Din acel moment, urmărirea sa constantă de către Securitate a devenit realitate. Un profesor universitar, diplomat și doctor în filosofie era scos din viața publică și împins într-o tăcere forțată.
Născut la 9 mai 1895, la Lancrăm, lângă Sebeș, al nouălea copil al preotului Isidor Blaga și al Anei, își începuse drumul într-un cadru care avea să-i modeleze rigoarea și adâncimea. A urmat școala primară germană din Sebeș, apoi Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov. A debutat în ziarele arădene Tribuna și Românul. În anul 1911 a călătorit în Italia, petrecându-și timpul în librării și muzee, citind filosofie. Între anii 1914 și 1916 a studiat teologia la Sibiu și Oradea, apoi filosofia și biologia la Universitatea din Viena, unde a obținut titlul de doctor în filosofie.
La Viena a cunoscut-o pe Cornelia Brediceanu, cel mai mic dintre cei patru copii ai avocatului și politicianului Coriolan Brediceanu. În octombrie 1918, ea a trimis manuscrisul volumului de debut lui Sextil Pușcariu, „spre apreciere”. Ei îi sunt dedicate Poemele luminii. S-au căsătorit în decembrie 1920, la încheierea studiilor lui. Au avut un singur copil, Ana-Dorica „Dorli” Blaga, născută la 2 mai 1930, la Berna.
În anul 1926, Blaga a intrat în diplomație, ca atașat cultural la legațiile României din Varșovia, Praga, Lisabona, Berna și Viena, apoi ministru plenipotențiar al României în Portugalia. În 1939 a devenit profesor de filosofia culturii la Universitatea din Cluj. Între anii 1940 și 1944, universitatea s-a mutat temporar la Sibiu, iar în 1946 el a revenit la Facultatea de Litere și Filosofie din Cluj. A fost profesor universitar până în 1948.
Atunci a fost scos din învățământ. Motivul a fost ideologic : a refuzat oferta de a conduce Partidul Național Popular, un satelit al Partidului Comunist. A fost degradat la funcția de bibliotecar. Așeza cărți pe rafturi, fără drept de semnătură, fiindu-i interzis să mai publice vreun rând. A lucrat în cadrul filialei din Cluj a Academiei Române ca bibliograf. În 1949 a devenit cercetător la Institutul de Istorie și Filosofie, apoi bibliotecar-șef și director-adjunct al filialei clujene a Bibliotecii Academiei. Volumele nu i-au mai fost publicate și s-a ocupat de traduceri.
În țară, supravegherea lui Blaga a atins cote paroxistice. Numele său de cod în dosare era „B.L.”. Microfoanele au fost instalate nu doar în telefon, ci și în pereții casei sale din Cluj. Rapoartele arată că Securitatea îi citea corespondența, îi număra vizitatorii și îi analiza stările depresive. Tragismul situației era amplificat de faptul că printre cei care scriau note informative despre el se aflau apropiați, foști studenți sau colegi de bibliotecă, oameni pe care îi primea la masă.
Fiica sa avea să spună mai târziu: „Tata a murit ca scriitor interzis, scos din programa analitică a şcolilor şi universităţilor, din manuale, din bibliotecile publice. Lucrările lui puteau fi citite numai cu aprobare, la fondurile speciale ale marilor biblioteci”.
Pe 6 mai 1961, la doar 66 de ani, Lucian Blaga a murit la Cluj. A fost înmormântat pe 9 mai, în ziua nașterii sale, în cimitirul din Lancrăm.
Cornelia s-a stins în martie 1983. Numele ei deschide fila albă a volumului Poezii din 1942 și rămâne rostit împreună cu al poetului. Dorli, împuternicită prin testament să administreze opera, a fost până la sfârșitul vieții deținătoarea drepturilor de autor și, după decembrie 1989, s-a angajat în recuperarea și valorificarea operei sale. A murit la 91 de ani, pe 16 noiembrie 2021.
Îndepărtat, supravegheat, redus la tăcere editorială, Lucian Blaga a trăit ultimii ani sub semnul interdicției. În dosare era „B.L.”. În literatură, a rămas numele pe care nimeni nu l-a putut șterge. 🙌
Sursa: Ochiul Minţii
