Kinetoterapeut Mircea Drăgan - Recuperare Medicala la Domiciliu

02/09/2025

Bursita de umar

Bursita umarului, este o inflamatie a unui saculet sinovial umplut cu lichid (bursa) ce imbraca parti ale oaselor, tendoanelor, ligamentelor sau mu**hilor adiacente articulatie umarului.

Exista cateva tipuri de burse la nivelul umarului, iar rolul acestora este de a lubrifia componentele interioare sau exterioare ale articulatiei atunci cand aceasta este pusa in miscare sau de a suporta o presiune, fara a permite acestora sa se frece una de cealalta.

De fiecare data cand afectiunea apare, inseamna ca bursa acumuleaza lichid in exces si deci putem spune ca avem de a face cu o inflamatie si rigidizare a acesteia, adica cu o bursita de umar .

Cauze

Cele mai frecvente cauze de aparitie a bursitei la umar sunt loviturile repetate sau o trauma violenta la nivelul umarului, fapt ceea ce are ca rezultat producerea de lichid in exces si umflarea articulatiei scapulo-humerale.

In acelasi timp, bursita umarului poate aparea ca urmare a solicitari, frecarii sau indoirii repetitive si excesive a articulatiei si este deseori asociata cu sindromul de impingement sau tendinitele aparute la nivelul tendoanelor coafei rotatorii.

Rareori, bursita de umar apare ca urmare a unei infectii sau a unor boli precum guta sau artrita reumatoida.

Principalele cauze de aparitiei a bursitei umarului sunt:

- un traumatism vilolent sau mai multe lovituri de intensitate mica, insa repetate

- presiune excesiva si indelungata pe umar (ridicari de greutati, haltere)

- frecare frecventa a umarului pe o suprafata dura (mecanici, mineri)

- boli asociate (artrita reumatoida, guta, pseudo-guta)

Simptome

Simptomele bursitei la umar depind de severitatea inflamarii si tipul de bursita (septica sau aseptica).

Atunci cand se cronicizeaza, cel mai evident simptom al bursitei este umflarea umarului. Durerea este al doilea simptom insa cateodata este posibil ca aceasta sa nu apara. Inrosirea zonei afectate poate aparea de asemenea, insa nu este obligatorie. Bursita cronica se evidentiaza prin umflarea umarului si uneori zona poate deveni calda si dureroasa chiar si fara a fi prezenta vreo infectie.

Daca suferiti de bursita septica veti sesiza o caldura excesiva in zona afectata, fapt ce indica o infectie a bursei. Sensibilitatea, durerea si febra sunt cele trei simptome ce apar atunci cand suferiti de o bursita septica la umar. Umflarea si roseata se poate extinde de la zona umarului in sus sau in jos, ajungand la cot sau chiar la incheietura mainii. In momentul in care lichidul bursei a ajuns sa fie infectat, pielea va incepe sa se inroseasca si sa se incalzeasca, afectiunea dezvoltand treptat puroi. Acest lucru poate duce mai departe la infectarea altor componente scapulo-humerale si a sangelui, fapt deosebit de periculos.

In cazul in care bursita de umar a aparut din cauza unui traumatism violent, veti observa ca articulatie se umfla rapid, uneori apar chiar vanatai. Astfel de lovituri se petrec frecvent in timpul caderilor pe umar sau practicarii diverselor sporturi ce presupun contact dur cu adversarul sau suprafata de joc (rugby, judo, lupte, handbal, fotbal).

Pe masura ce se umfla, bursa va incepe sa cresca in volum fapt ceea ce va cauza durere si in final restrictionarea miscarilor umarului. De obicei, simptomul de durere poate deveni din ce in ce mai greu de suportat cu cat ridicati mana pentru a efectua diverse operatiuni (ex: atunci cand doriti sa asezati ceva pe un raft).

Simptomele bursitei la umar pot fi urmatoarele:

-umflarea umarului

-incalzire (febra) si inrosire

-durere la umar

-limitare partiala a miscarii umarului

Diagnostic

D**a ce ii veti comunica simptomele si istoricul medical doctorului, acesta va incepe sa va examineze umarul pentru a va pune un diagnostic.

Doctorul ortoped va poate recomanda sa efectuati o radiografie pentru a-si da seama daca exista corpi straini in articulatie sau alte leziuni asociate. Mai ales daca ati mai fost diagnosticat in trecut cu bursita la umar, doctorul va cauta sa se asigure ca nu exista ciocuri osoase in articulatie.

De asemenea, daca bursita indica o posibila infectie la umar (caz rar), medicul va extrage o cantitate mica de lichid si o va trimite la analiza de laborator.

Daca nu este tratata, bursita acuta de umar se poate croniciza in timp. Aceasta inseamna ca boala va afecta structurile adiacente articulatiei si in final va determina complicatii severe precum tendinita.

Tratament

Tratamentul bursitei la umar se poate imparti in doua categorii, astfel:

tratament nechirurgical si tratament chirurgical.

Tratarea bursitei de umar prin metode nechirurgicale este deseori preferata in detrimentul tratamentului chirurgical, deoarece sansele de vindecare sunt mari si fara a se recurge la operatie.

De obicei, in cazul bursitelor septice, tratamentul cu antibiotice si infiltratiile cu coticosteroizi sunt cele mai folosite modalitati de vindecare a umarului afectat.

Tratamentul chirurgical artroscopic este o varianta alternativa la tratamentul conservator, fiind indicat atunci cand antibioticele sau infiltratiile nu dau rezultatele scontate in refacerea umarului.

Daca tratamentul si recuperarea nu se face in totalitate si nu se renunta la activitatile daunatoare din trecut, bursita umarului poate recidiva si se va ajunge la slabirea ligamentelor si tendoanelor, respectiv la ruperea acestora in final.

Antibiotice

Aspirarea lichidului acumulat si analiza acestuia este prima etapa de tratament a bursitei de umar. Daca in urma diagnosticului, doctorul ortoped stabileste ca aveti o bursita la umar ce prezinta infectie cu o anumita bacterie (bursita septica), acesta va prescrie un tratament cu antibiotice.

Tratamentul presupune administrarea unui antibiotic specific care sa combata eficient infectia bacteriei ce a afectat bursa (ex: stafilococ, candida).

Daca bursita ce a afectat umarul nu este cauzata de o infectie, ortopedul va recomanda alte masuri ce includ protejarea articulatiei si administrarea de medicamente antiiflamatorii.

Infiltratii cu corticosteroizi

Daca tratamentul cu antibiotice/ antiinflamatoare nu raspunde pe masura asteptarilor, doctorul va trece la alta metoda de tratare si anume tratamentul cu corticosteroizi.

Infiltratiile cu corticosteroizi sunt mai eficiente si au ca efect imediat reducea durerilor si umflaturii, deoarece medicatia bazata pe steroizi este mult mai puternica decat cea antibiotica/ antiinflamatorie. Aceste infiltratii sunt folosite in bursita cronica a umarului nu raspunde la tratamentele conservative si se realizeaza proximal tendoanelor afectate, tratamentul constand in 2-3 injectii la interval de 7-10 zile.

Tratamentul chirurgical presupune excizia artroscopica a bursei inflamate atunci cand celelalte tratamente nu au fost eficiente, inflamatia este persistenta si pacientul este afectat de impotenta functionala.

Daca bursita umarului a fost provocata de o infectie si nu raspunde la tratamentul cu antibiotice sau la punctia lichidului, indepartarea bursei prin tratament chirurgical artroscopic este cea mai indicata procedura. Acest tip de tratament nu este dureros si permite o recuperare rapida a umarului.

D**a indepartarea bursei, umarul va incepe sa dezvolte in mod natural o noua bursa ce va ajunge sa functioneze normal in doar cateva luni.

Daca bursita umarului a fost nu a fost provocata de o infectie, tratamentul chirugical continua sa fie indicat doar daca celelalte tratamente nechirurgicale nu au efect. Si in acest caz, interventia este artroscopica, minim invaziva, nedureroasa, fara a afecta ligamente, mu**hi sau structuri articulare. Pacientul poate pleca imediat acasa d**a acest terminarea tratamentului chirurgical

Recuperarea d**a operatie

D**a efectuarea tratamentului chirurgical, medicul ortoped va imobiliza umarul pentru protejarea pielii si cu scopul de a facilita recuperarea. In majoritatea cazurilor nu este necesara ghipsarea sau imobilizarea indelungata.

Pentru recuperare, la doar cateva zile de la interventie, doctorul ortoped va recomanda inceperea efectuarii de exercitii specifice pentru a spori mobilitatea umarului.

D**a aproximativ 30 de zile, umarul va putea fi folosit la capacitate normala, insa este recomandat ca umarul sa fie protejat cu o orteza timp de 2-3 luni pentru ca recuperarea sa fie eficienta si fara recidiva.

Riscuri si complicatii

Desi aparent bursita umarului nu este o afectiune grava, aceasta prezinta o serie de riscuri ce pot duce la complicatii nedorite. Astfel, in cazul in care umarul prezinta o bursita septica, riscul ca infectia sa se raspandeasca la componentele adiacente articulatiei sau in sange este extrem de mare, iar urmarile deosebit de severe.

De asemenea, chiar daca bursa umarului nu prezinta infectie (bursita aseptica) si pacientul nu se prezinta la medic pentru tratament, exista riscul ca boala sa afecteze celelalte stucturi articulare precum ligamentele sau tendoanele. In acest caz se poate ajunge foarte usor la recidive si complicatii cu urmari grave (vezi rupturile de ligamente, tendinitele) .

01/09/2025

⚕️Guta
♦️Guta este o forma dureroasa de artrita caracterizata de dureri articulare foarte mari si cauzata de prezenta unei cantitati prea mari de acid uric in sange si in tesuturi. In trecut era considerata boala oamenilor bogati, pentru ca acestia consumau foarte multa carne de vanat, bogata in purine. In zilele noastre, boala afecteaza mai ales barbatii (in randul segmentului de varsta 40-50 de ani riscul este de trei-patru ori mai mare decat in cazul femeilor), fiind asociata preponderent cu regimul alimentar al unei persoane (persoana respectiva face exces de carne, fructe de mare, alcool
👉Când sângele devine gros și se umple de otrăvuri de la un ficat disfuncțional pentru mult prea mult timp, el poartă o încărcătură otrăvitoare - adică este sânge murdar. Drept urmare, deșeurile se pot depune în diferite zone ale corpului.

📍Articulațiile sunt un astfel de loc, deoarece articulațiile din punctele mai îndepărtate ale corpului tău sunt în mod natural locuri de circulație inferioară. Guta este într-adevăr o afecțiune gravă a ficatului.

📍Este derutant să credem că cristalele sunt privite drept cauza gutei atunci când oamenii prezintă aceleași simptome de gută fără cristale prezente.

📍Asta pentru că cristalele nu sunt cauza gutei sau cauza durerii gutei si trebuie să mergi mai adânc.

📍Deși un ficat care funcționează necorespunzător nu se traduce automat în cristale, cristalele se traduc automat într-un ficat care funcționează necorespunzător.

📍Cristalele sunt doar o componentă care se întâmplă să se găsească într-un lot mare de noroi și, uneori, ele nu sunt acolo, deși încă există o mulțime de factori de probleme, cm ar fi oxidarea de la metale grele, petrolul din produse farmaceutice, neurotoxine și alte virusuri, resturi de la un agent patogen care trăiește în interiorul ficatului și multe altele.

📍Toxinele și otrăvurile au greutate pentru ele. Când curg catre extremitățile noastre, au tendința să se scufunde și să se adune acolo din cauza naturii lor grele.

📍Un alt simptom comun care însoțește guta provoacă si confuzie este umflarea extremităților.

📍Aceasta este cauzată de circulația limfatică deficitară din cauza unui ficat stagnant, disfuncțional, compromis, cu retenția de lichid limfatic punând presiune asupra nervilor din diferite zone ale corpului.

📍Persoanele cu gută ar trebui să se abțină de la consumul de proteine și grăsimi grele; cu cât mănâncă mai multe proteine și grăsimi, cu atât ficatul devine mai lent și simptomele lor se agravează.

📍Acest lucru nu are nimic de-a face cu un sistem de credință alimentară; este pur și simplu despre ceea ce are nevoie o persoană cu gută pentru a se vindeca.

📍Reducerea proteinelor și a grăsimilor din dietă este oportună pentru persoanele care suferă de gută (și pseudogută), deoarece oferă ficatului șansa de a se recupera și de a curăța sângele.

29/08/2025

📍Cifoza sau ”cocoaşa” cm este cunoscută popular, este o curbură anormală apărută în partea superioară a coloanei vertebrale, cauzată în principal de postura incorectă, dar şi de anumite afecţiuni apărute odată cu înaintarea în vârstă.

Ce simptome dezvoltă cifoza?

Uneori cifoza apare fără simptome. Totuși, în cele mai multe cazuri există simptome și ca și cm nu ar fi de ajuns că este inestetică apar și dureri de spate, rigiditate în partea superioară a toracelui, un spate “rotunjit”, tendoane strânse, contracturi puternice.

Simptomele mai severe includ probleme de respirație din cauza presiunii asupra plămânilor, funcții fizice limitate, pot face dificil privitul în sus sau pot provoca durere atunci când vă culcați.

În extremis, cifoza poate genera probleme digestive prin comprimarea tubului digestiv, provocând probleme precum refluxul acid și dificultăți la înghițire.

Cine pune diagnosticul de cifoză?

O cifoză naturală între 20 si 45 de grade se întâlnește în mod obișnuit la coloana vertebrală, dar dacă identificăm o curbă aflată în afara acestui interval normal atunci avem de-a face cu o cifoză clinică. De aceea, noi, medicii ortopezi care punem acest diagnostic folosim termenul de „cifoză”, pentru a ne referi la starea medicală dată de curbura excesivă a coloanei vertebrale toracice.

Care este cauza cifozei?

Prima cea mai frecventă formă de cifoză este cea posturală şi apare cu precădere la adolescenţii şi adulţii care lucrează ore în șir la birou. A doua cea mai frecventă formă de ”cocoașă” se datorează fracturilor vertebrale cauzate de osteoporoză. Acest lucru poate apărea atât la bărbați, cât și la femei, dar este mai frecvent întâlnită la femei.

Tratamentul cifozei

Tratamentul depinde de tipul de cifoză şi de severitatea acesteia şi se axează pe stoparea în evoluţie a afecţiunii, precum şi pe redarea posturii corporale normale.

Numai specialistul ortoped vă poate da îndrumările corecte și vă poate sugera tipul de tratament potrivit, după ce vă pune diagnosticul de cifoză pe baza simptomelor dvs., a examenului clinic, a istoricului medical, dar şi pe baza unor investigaţii imagistice cm ar fi radiografia, tomografia computerizată etc.

Tratamentele non-chirurgicale presupun fizioterapie, care are rolul de a întări musculatura spatelui şi a abdomenului, dar şi de a elimina presiunea exercitată pe coloana vertebrală, ameliorând astfel durerile şi disconfortul. Administrarea de medicamente antiinflamatoare ajută, de asemenea, la reducerea durerilor cauzate de cifoză.

Pacienţii cu cifoză congenitală sau cu forme severe de cifoză Scheuermann care nu răspund terapiilor mai sus menţionate pot fi îndrumaţi spre intervenţia chirurgicală de corectare a coloanei vertebrale.

Cifoza poate fi prevenită?

Cifoza posturală poate fi prevenită prin exerciţii fizice regulate, evitarea statului în poziţie cocoşată la birou, folosirea unui scaun de birou ergonomic şi purtarea unui rucsac care distribuie greutatea uniform pe spate.

Pentru a evita dobândirea cocoașei este nevoie de un program constant de exerciții fizice care să vizeze dezvoltarea mobilității coloanei toracice și îmbunătățirea posturii în viața de zi cu zi.

27/08/2025

Spondilita anchilozantă este o boală inflamatorie cronică, care afectează predominant coloana vertebrală, procesul inflamator debutând frecvent la nivelul articulaţiilor sacroiliace şi progresând ascendant. Boala evoluează spre fibroză, osificare şi anchiloză a coloanei vertebrale, proces reflectat în denumirea grecească a bolii fiind : spondilos = vertebra şi anchilos = strâmb.
Suferinţa mai este cunoscută şi sub numele de boala Marie Strumpell, boala Bechterew sau pelvispondilita osifiantă.
Incidenţa bolii în populaţie variează în jur de 1%, fiind mai frecventă la barbate decât la femei (raport de 5/1). Boala este extrem de rar întâlnită înainte de pubertate, fiind însă frecventă la adulţii tineri.

25/08/2025

📌Durerile de spate: ce facem şi ce ar trebui, de fapt, să facem?

Peste o treime dintre persoanele care suferă de dureri ale coloanei vertebrale şi ale articulaţiilor recurg la repausul la pat. Însă, după părerea multor specialişti, tocmai asta n-ar trebui să facă.

Zăcerea în pat întârzie accesul la tratament, reduce mobilitatea şi prelungeşte timpul de vindecare, spun experţii.

Un studiu realizat în Marea Britanie pe 1.000 de persoane, cu vârste de 25-65 de ani, care sufereau de dureri, a arătat că 35% dintre aceştia consideră că repausul la pat este cel mai bun leac.

Persoanele mai tinere sunt mai predispuse la dureri la nivelul gâtului şi al umerilor, ca urmare a faptului că petrec peste 6 ore pe zi aplecate în faţa unui ecran de computer. Dintre cei mai vârstnici, peste 50 de ani, 99% suferă de dureri lombare. Femeile sunt mai afectate de dureri articulare decât bărbaţii, o treime dintre ele plângându-se că au probleme cu genunchii, comparativ cu 20% dintre bărbaţi.

Pentru toate aceste probleme, repausul la pat nu este soluţia potrivită, spun cercetătorii. Mult mai indicate sunt fizioterapia şi exerciţiile fizice de recuperare.

Fizioterapeutul Paul Hobrough explică:

”Oamenii ajung să fie prinşi într-un cerc vicios, deoarece lipsa de exerciţiu nu numai că sporeşte durerile şi înţepeneala, dar duce şi la atrofierea muşchilor. Aceasta, la rândul ei, poate conduce la creşterea în greutate, ceea ce afectează şi mai mult articulaţiile deja dureroase.

Prevenirea, tratamentul început de timpuriu şi urmărirea în continuare de către un specialist pot fi de mare ajutor în rezolvarea problemelor.”

Studiul, finanţat de Simplyhealth Advisory Research Panel (ShARP), a arătat că persoanele sub 40 de ani sunt mai înclinate să recurgă la fizioterapie, comparativ cu cele de peste 40, iar în rândul celor de peste 50 de ani, analgezicele sunt tratamentul cel mai mult utilizat, folosit de 63% dintre respondenţi.

Dar, după cm explică dr. Gill Jenkins, din cadrul ShARP, analgezicele care se pot procura fără reţetă pot fi foarte utile pe perioade scurte de timp, dar nu este bine să fie luate pe perioade lungi fără a consulta medicul, mai ales dacă pacientul are şi alte probleme medicale.

„Este important ca persoanele care suferă de dureri persistente să discute opţiunile de tratament cu un medic, fizioterapeut sau alt specialist în domeniu sănătăţii”, spune el.
👇
👉Este îngrijorător cât de multe persoane recurg la repaus ca tratament pentru leziuni, când, de fapt, acest procedeu le agravează sau prelungeşte starea.”

23/08/2025

Despre..
📍Sindromul coada de cal

👉Maduva spinarii se intinde de la creier traversand canalul spinal in interiorul coloanei vertebrale. Nervii care se ramifica de la maduva spinarii (denumiti si radacini nervoase) sunt o extensie a maduvei spinarii si sunt responsabili cu transmiterea de semnale spre si dinspre mu**hi si alte structuri din corp. Prin aceste semnale creierul interpreteaza informatia data de corp (durere, atingere, orientare). Aceste semnale ajuta creierul sa controleze actiunile organelor si miscarile musculare.

Maduva spinarii se intinde pana in apropierea primei vertebre lombare, formand conul medular (conus medullaris).

Extensia fibroasa (cordon fibros) a maduvei spinarii se numeste "filum terminale", iar manunchiul de radacini nervoase situate sub conul medular este denumit coada de cal (cauda equina).
Compresia sau inflamatia radacinilor nervoase cauzeaza durere, altereaza reflexele, diminueaza forta si senzitivitatea. Chiar daca aceste simptome pot deveni severe si in unele cazuri dau si invaliditate, cele mai multe raspund la tratamentul conservator.

O forma severa a compresiei si inflamatiei nervilor este sindromul coada de cal. Sindromul coada de cal este o problema serioasa cauzata de compresia nervilor din partea inferioara a canalului spinal. Acest sindrom este considerat o urgenta chirurgicala pentru ca daca nu este tratat poate duce la pierderea permanenta a functiei vezicale, intestinale si la paralizia picioarelor

♦️Cauzele sindromului coada de cal

Sindromul coada de cal este cauzat de o ingustare semnificativa a canalului spinal care preseaza radacinile nervoase in partea inferioara a maduvei spinarii. Numeroase cauze ale sindromului coada de cal au fost raportate, incluzand leziunile traumatice, hernia de disc, stenoza spinala, tumori spinale (neoplasme) ca si tumori metastazate, meningiom, schwannom, ependimom, procese inflamatorii, infectii. Exista insa si cazuri accidentale provocate de interventia medicala (cauze iatrogene).

Leziunile traumatice

Evenimentele traumatice care duc la fracturarea sau dislocarea partiala a zonei lombare, avand ca rezultat compresia coada de cal;O acumulare de sange in zona nervilor ca urmare a unei traume in zona lombara (hematom epidural) poate cauza compresia coada de cal;

O leziune traumatica penetranta poate cauza lezarea sau compresia coada de cal;

O complicatie rara in manipularea spinala este dislocarea partiala a zonei lombare (coloana lombara) care poate cauza sindromul coada de cal.

👉Hernia de disc

Cele mai multe hernii de disc se vindeca de la sine si raspund la tratamentul conservator care include medicamente antiinflamantoare, kinetoterapie si perioade de odihna (1 - 2 zile);In 1-15% din cazuri sindromul coada de cal este cauzat de hernia de disc lombara;90% dintre herniile de disc lombare au loc la nivelul vertebral L4-L5 sau L5-S1;70% din cazurile de hernie de disc care duc la sindromul coada de cal li se intampla persoanelor cu o istorie in durerile cronice lombare, iar 30% dezvolta sindromul coada de cal, avand ca prim simptom hernia de disc lombara;
Barbatii de 30 si 40 de ani sunt mai predispusi sa dezvolte sindromul coada de cal cauzat de hernia de disc;Cele mai multe cazuri ale sindromului coada de cal cauzate de hernia de disc implica o cantitate mare de substanta gelatinoasa din interiorul discului intravertebral care s-a separat complet de discul intravertebral si apasa pe nervi. In cele mai multe dintre cazuri, acea substanta ocupa cel putin o treime din diametrul canalului.

👉Stenoza spinala

Stenoza spinala este o ingustare a canalului spinal;Ingustarea poate fi cauzata de o dezvoltare anormala sau un proces degenerativ;Alunecarea anormala a unui corp vertebral peste un alt corp vertebral se numeste spondilolestezie. Cazurile severe pot cauza o ingustare a canalului spinal si poate duce la aparitia sindromului coada de cal.

👉Tumorile (Neoplasme)

Sindromul coada de cal poate fi cauzat de tumori isolate sau de tumori care s-au raspandit in zona maduvei spinarii din alte parti ale corpului (neoplasme spinale metastazate). Tumorile spinale metastazate sunt des intalnite la nivelul prostatei si a plaminilor la barbati si la sani si plamani in cazul femeilor;Cele mai comune simptome initiale date de sindromul coada de cal cauzate de o tumoare este durera lombara severa si dureri la membrele inferiore;Mai tarziu apare senzatia de slabiciune la nivelul membrele inferioare;Pierderea senzitivitatii la nivelul picioarelor si pierderea functiei intestinale si vezicale (disfunctia sfincterului) sunt de asemenea simptome comune.Starile inflamatoare ale coloanei

Stari inflamatoare de lunga durata ale coloanei (boala Paget, spondilita anchilozanta) poate cauza o ingustare a canalului spinal si poate duce la aparitia sindromului coada de cal.

Starile infectioase;Infectiile din canalul spinal pot cauza deformitatii radacinilor nervoase si sirii spinarii.

Simptomele includ in general dureri lombare severe si senzatie de slabiciune la nivelul mu**hilor care se agraveaza intr-un ritm alert.

♦️Simptomele sindromului coada de cal includ urmatoarele:

Durere lombara;
Durere la un picior sau la ambele picioare care porneste de la nivelul feselor si traverseaza partea din spate a copselor si picioarele (sciatica);Amorteala in zona inghinala in pozitia sezut sau stand in sa ( parastezie in zona perineala);Dereglari ale functiei vezicale si intestinale;Slabiciune musculara la nivelul membrelor inferioare si pierderea sensibilitatii;Reflexe reduse sau absente ale membrelor inferioare;

Durerea lombara severa poate fi locala sau radiculara;

Durerea locala este in general o durere intensa care provine de la nivelul tesuturilor moi si iritatiile corpului vertebral;Durerea de la nivelul picioarelor ( durerea radiculara) este in general ascutita, ca un junghi, provenind din presarea radacinilor nervoase. Durerea radiculara este proiectata de-alungul anumitor zone controlate de nervii presati (distributie dermatomala).

Dereglarea functiei vezicale care are legatura cu sindromul coada de cal include urmatoarele simptome:

Incapacitatea de a urina (retentie urinara);Dificultate in a initia urinarea;Sensibilitate scazuta la urinare;Incapacitatea de a controla defecarea (incontinenta);

Tulburarea functiei intestinale include urmatoarele simptome;

Incapacitatea de a controla defecarea;Constipatia;Pierderea senzitivitatii in zona anala.Cand trebuie sa apelezi la medic

👉Sindromul coada de cal este o urgenta chirurgicala.

In cazul in care ai dureri severe, probleme cu functia intestinala si vezicala sau observi o pierdere a senzitivitatii trebuie sa contactezi medicul imediat. Sansa de recuperare totala a functiilor depinde de cat de repede actionezi d**a ce ai sesizat simptomele.

21/08/2025

Peste 40 de exerciții pentru a lucra abdomenul. Nu trebuie să le faceti pe toate, important este să le lucrați corect;)

20/08/2025

♦️Primul ajutor în caz de traumatisme

📍Entorsa este o leziune traumatică cauzată de o mișcare forțată într-o articulație, cu întinderea bruscă a țesuturilor și ligamentelor. Caracteristic entorselor este faptul că oasele care formează articulația rămân în poziție normală și nu suferă rupturi.

Primul ajutor: Se aplică comprese locale (cu apă rece sau gheață) sau un bandaj provizoriu.

Entorsa este o leziune traumatică cauzată de o mișcare forțată într-o articulație, cu întinderea bruscă a țesuturilor și ligamentelor. Caracteristic entorselor este faptul că oasele care formează articulația rămân în poziție normală și nu suferă rupturi.Primul ajutor: Se aplică comprese locale (cu apă rece sau gheață) sau un bandaj provizoriu.

📍 Luxația reprezintă o deplasare a extremităților osoase care alcătuiesc o articulație. Cele mai frecvente luxații apar în regiunea articulației umărului și a cotului.

Primul ajutor: Se imobilizează membrul în poziția în care a fost adus de traumatism, cu bandaj moale sau cu atele.

📍Fractura este o întrerupere totală sau parțială a continuității unui os, apărută în urma unui traumatism.

Primul ajutor:

În cazul fracturii brațului, antebrațului și mâinii se aplică o imobilizare a fracturii cu atele improvizate din lemn sau rulou improvizat. După ce membrul a fost imobilizat cu ajutorul atelelor, se fixează segmentul fracturat de torace cu ajutorul unei eșarfe.

📍Traumatismul coloanei vertebrale și bazinului

Bolnavul nu trebuie mișcat, cu ajutorul mâinilor i se va fixa capul în poziție neutră până la sosirea echipei de asistență medicală urgentă.

În caz de fracturi, entorse a membrelor inferioare: se realizează o imobilizare improvizată cu două atele din lemn aplicate lateral intern și extern, care vor trece de genunchi și de gleznă sau se vor fixa picior de picior ambele picioare, cu tifon sau cu o eșarfă.În caz de entorsă a gleznei, imobilizarea se face cu o fașă elastică.

📍Traumatismul cranio-cerebral apăre în urma impactului capului cu un plan dur. Principalele simptome sunt amețeala, greața, voma, durerile de cap sau pierderea cunoștinței. TCC poate fi închis sau deschis.

Primul ajutor:

Dacă conștiința este păstrată, pacientul va fi poziționat culcat, cu ridicarea capului la 10-15°. Va fi monitorizată starea de conștiință;
Dacă pacientul a pierdut conștiința va fi pus în poziție laterală de siguranță;
Dacă este vizibilă plaga contuză care sângerează, local se va aplica un pansament compresiv aseptic.
În mod urgent se va solicita echipa de asistență medicală urgentă, care va acorda primul ajutor medical la etapa de prespital. Ulterior, pacientul va fi transportat la spital.

19/08/2025

18/08/2025

➡️Despre amețeli

👉👉Amețeala este un termen folosit pentru a descrie mai multe tipuri de senzații, printre care și cea de leșin, de slăbiciune sau de instabilitate. Amețeala puternică ce creează falsul sentiment că persoana sau ceea ce se află în jurul ei se mișcă se numește vertij, condiție ce poate afecta viața de zi cu zi și căreia i-am dedicat un articol separat.

Amețelile sunt, totodată, unul dintre cele mai întâlnite motive pentru vizita la medicul de familie. Amețelile frecvente sau constante pot afecta în mod semnificativ existența cuiva, dar ele rareori semnalează o afecțiune care pune viața în pericol.

Tratamentul amețelii depinde de cauză și de simptomele fiecărei persoane. De obicei acesta este eficient, dar problema poate să reapară.

Simptomele amețelii👇

Persoana care se confruntă cu o stare de amețeală o poate descrie ca pe oricare din următoarele senzații:

un fals sentiment de mișcare sau de învârtire (vertij);
senzație de leșin;
instabilitate sau pierderea echilibrului;
senzație de plutire;
senzație de cap greu.
Starea de amețeală poate fi declanșată sau agravată prin mers, ridicarea în picioare sau mișcarea capului. Amețelile pot fi însoțite de greață sau pot fi atât de bruște sau severe încât trebuie ca persoana să se așeze sau să se întindă. Episodul poate dura câteva secunde sau zile și poate reaparea.

Cauzele amețelii👇

Cauzele comune ale amețelii includ:

migrena;
medicamentele;
alcoolul;
o tulburare a urechii interne, responsabilă cu echilibrul;
boala Meniere, care face ca lichidul să se acumuleze în ureche și este asociată cu pierderea auzului și tinitus (țiuit în ureche);
un neurinom acustic, tumoare necanceroasă care se formează pe nervul care conectează urechea internă de creier;
scăderea bruscă a tensiunii arteriale;
cardiomiopatie;
scăderea volumului sanguin;
tulburările de anxietate;
anemia (fier scăzut);
hipoglicemia (scăderea concentrației de glucoză din sânge);
infectarea urechii;
deshidratarea;
insolația;
exercițiile fizice excesive;
răul de mișcare;
scleroza multiplă;
accidentul vascular cerebral;
o tumoare malignă sau o altă tulburare a creierului.

Amețeli dimineața

Ocazionalele stări de amețeală ce apar dimineața nu sunt, de obicei, un motiv de îngrijorare. Cauzele pot include:

Deshidratarea:

Persoanele care sunt deshidratate în timpul nopții se pot trezi uneori cu amețeli. Alte semne de deshidratare pot include:

senzația de sete;
oboseala;
durerile de cap;
gura si buzele uscate.

Motivele pentru care o persoană se trezește deshidratată pot include:

consumul insuficient de lichide în timpul zilei;
dormitul într-un mediu prea călduros;
consumul excesiv de alcool;
boli care provoacă vărsături și diaree;
medicamente care determină o persoană să urineze mai mult;
prea multe băuturi cu cofeină, care fac o persoană să urineze mai mult.

Tensiunea arterială scăzută

Tensiunea arterială scăzută (hipotensiunea arterială) poate provoca amețeli unor persoane. Aceasta poate scădea brusc și atunci când o persoană trece de la o poziție întinsă sau așezată la o poziție verticală, ca de exemplu, când se ridică din pat dimineața. Această scădere bruscă a tensiunii arteriale se numește hipotensiune posturală sau ortostatică.

Simptomele hipotensiunii posturale pot include:

ameţeală;
vedere încețoșată;
leșin.
Tensiunea arterială scăzută poate fi uneori un simptom al unei alte afecțiuni, cm ar fi boala Parkinson sau boala Addison. Repaosul prelungit la pat și anumite medicamente, cm ar fi beta-blocantele, pot provoca, de asemenea, tensiune arterială scăzută.

Pentru persoanele care se confruntă cu hipotensiune arterială posturală, ridicarea în picioare sau ridicarea din pat încet și treptat poate ajuta la prevenirea amețelilor sau a leșinului. Purtarea ciorapilor compresivi în timpul zilei poate ajuta, de asemenea, unii oameni.

Dacă un medicament provoacă tensiune arterială scăzută, medicul poate recomanda modificarea dozei sau trecerea la un alt medicament. Tratarea oricăror condiții de bază poate ajuta, de asemenea, la prevenirea simptomelor tensiunii arteriale scăzute.

Scăderea concentrației de glucoză din sânge
Amețelile ce apar dimineața devreme pot fi un simptom al glicemiei scăzute sau al hipoglicemiei. Scăderea concentrației de glucoză din sânge este mai frecventă la persoanele cu diabet, în special la cele care iau insulină.

La persoanele cu diabet zaharat, cauzele scăderii glicemiei pot include:

utilizarea a prea multă insulină sau a altor medicamente pentru diabet;
sărirea meselor sau consumul redus de alimente;
activitatea fizică intensă;
consumul excesiv de alcool.

Simptomele glicemiei scăzute pot include:

tremur;
dureri de cap;
oboseală;
vedere încețoșată;
dificultate de concentrare sau confuzie;
transpirație excesivă.

Cu toate acestea, oricine poate avea glicemia scăzută, fără a exista întotdeauna o cauză evidentă. Persoanele care prezintă în mod regulat simptome de scădere a concentrației de glucoză din sânge ar trebui să consulte un medic.

Labirintita

Labirintita este o infecție virală sau bacteriană a urechii interne, care poate duce la amețeli. Infecția provoacă inflamarea labirintului (sistem de cavități și canale ce formează urechea internă), care joacă un rol important în menținerea echilibrului unei persoane.

Simptomele labirintitei pot include:

durere a urechii;
dureri de cap;
un țiuit sau un zumzet în ureche;
vedere încețoșată sau dublă;
greață sau vărsături;
imposibilitatea ridicării în picioare sau menținerii unei poziții verticale.
Labirintita este cauzată cel mai frecvent de o infecție virală și apare adesea după o răceală sau după gripă. Tratamentul implică de obicei odihnă și consumul ridicat de lichide. Pentru persoanele cu simptome mai severe, medicul poate recomanda medicamente pentru a reduce amețelile și greața. De asemenea, el poate prescrie un antibiotic dacă labirintita este cauzată de o infecție bacteriană.

Medicamentele

Unele medicamente pot provoca amețeli ca efect secundar. Aceste medicamente includ anumite:

antibiotice;
diuretice;
analgezice pe bază de opioide;
antiepileptice;
medicamente imunosupresoare;
antidepresive;
antipsihotice;
medicamente antiretrovirale.
Dacă pare că un anumit medicament provoacă amețeli dimineața, ar trebui discutat cu medicul care l-a prescris. Acesta poate recomanda modificarea dozei sau trecerea la un alt tratament.

Apneea obstructivă în somn

Apneea obstructivă în somn este o tulburare de somn care poate provoca uneori amețeli de dimineață. Aceasta apare atunci când respirația unei persoane este întreruptă sau blocată în mod repetat în timpul somnului. Aceste întreruperi perturbă somnul și pot afecta nivelul de oxigen din sânge.

Alte simptome ale apneei obstructive în somn pot include:

sforăit puternic și gâfâit în timpul somnului;
nevoia de a urina mai des în timpul nopții;
gură uscată și dureri de cap dimineața;
dificultăți de concentrare și memorie;
oboseală excesivă în timpul zilei.
Pe termen lung, tulburarea poate crește riscul unei persoane de a dezvolta mai multe afecțiuni cronice, cm ar fi probleme cardiace, diabet și astm.

Persoanele cu simptome de apnee obstructivă în somn ar trebui să consulte un medic pentru o evaluare. În funcție de cauza care stă la baza tulburării, opțiunile de tratament pot include intervenții în stilul de viață, purtarea unui dispozitiv de respirație pe timp de noapte și intervenții chirurgicale.

Amețeli și țiuit în urechi.

Amețelile și țiuitul în urechi, care interferează cu activitățile zilnice, sunt cunoscute și prin termenii medicali „vertij” și „tinitus”. Aceste simptome pot îngreuna abilitatea unei persoane de a se relaxa, a dormi sau a munci. Mai jos sunt enumerate 12 posibile cauze ale acestor stări și cm pot fi remediate.

Sinuzita

Inflamația sinusurilor, cauzată de infecție, este cunoscută în mod obișnuit sub numele de sinuzită. Cazurile de sinuzită de scurtă durată sunt adesea cauzate de infecții virale, cm ar fi răceala obișnuită. Sinuzita cronică poate fi rezultatul unei infecții bacteriene.

Principalele simptome ale sinuzitei sunt:

presiune asupra sinusurilor;
drenaj gros, colorat din nas;
congestie nazală;
tuse;
oboseală.
Un caz ușor de sinuzită poate fi tratat acasă, cu odihnă, lichide și analgezice, cm ar fi ibuprofen și paracetamol. Dacă infecția sinusurilor persistă, pot fi necesare antibioticele.

În unele cazuri rare, sinuzita cronică este cauzată de polipii nazali. Medicul poate recomanda atunci o intervenție chirurgicală pentru a-i îndepărta.

Durerea de cap

Amețelile și țiuitul în ureche pot fi determinate de cefalee, medicii identificând până acum peste 150 de tipuri de dureri de cap.

Declanșatorii obișnuiți ai durerii de cap includ:

postura proastă;
deshidratarea;
stresul;
vremea sau modificările presiunii aerului;
consumul de alcool;
luminile strălucitoare sau puternice.
Tipul de durere experimentată poate ajuta la identificarea durerii de cap de care suferă o persoană. De exemplu, a simți că o bandă este strânsă în jurul capului indică prezența unei durerii de cap tensionale. Cefaleele de tensiune sunt adesea cauzate de schimbările de presiune sau de o postură proastă.

Odihna și analgezicele pot ajuta adesea cu simptome minore de cefalee. De asemenea, o compresă rece pe frunte sau pe ceafă, gestionarea stresului și evitarea factorilor declanșatori ai durerilor de cap (cum ar fi alcoolul sau luminile intermitente) pot ajuta.

Tinitusul

Descris de mulți drept „țiuit în urechi”, tinitusul este adesea cauzat de deteriorarea urechii medii sau interne. Anumite tipuri de cefalee pot provoca, de asemenea, prezența unui „zgomot în urechi”.

Tinitusul poate părea mai rău noaptea, când persoana care se confruntă cu el încearcă să doarmă.

Dintre remediile disponibile acasă, zgomotele care distrag atenția, inclusiv muzica cu volum redus sau un ventilator, pot face ca tinitusul să fie mai ușor de suportat. De asemenea, gestionarea stresului și exercițiile fizice pot ajuta.

În ce privește tratamentul medical, biofeedback-ul și medicamentele antidepresive pot ajuta la ameliorarea simptomelor tinitusului.

Vertijul

Vertijul este mai mult un simptom, decât o tulburare, acesta dând senzația că persoana sau ceea ce o înconjoară se află în mișcare. De obicei, o tulburare a urechii interne numită vertij pozițional paroxistic benign (VPPB) poate provoca amețeli, greață și simptome asociate, amețeala fiind simțită chiar și când persoana stă culcată în pat.

Persoanele care suferă de vertij pot încerca să se odihnească atunci când acesta apare sau să meargă pe loc până când senzația dispare.

Dacă VPPB este problema, atunci un medic specialist poate indica anumite exerciții menite să restabilească echilibrul în ureche. Există exerciții de mișcare a capului care ajută la mutarea micilor cristale de carbonat de calciu din ureche, care cauzează VPPB.

De asemenea, medicamentele precum antihistaminicele și beta-blocantele pot ajuta dacă simptomele sunt severe.

Migrena vestibulară

Migrena vestibulară este un tip de migrenă care nu provoacă neapărat o durere de cap, dar poate provoca simptome precum vertij și amețeală.

Nu se poate ști întotdeauna ce cauzează migrena vestibulară, dar putem deosebi câțiva dintre factorii ei declanșatori. Aceștia includ:

stresul;
oboseala;
anumite alimente și băuturi, cm ar fi ciocolata, vinul roșu și cafeaua.
Hidratarea și somnul suficient sunt indicate pentru a reduce riscul episoadelor de migrenă vestibulară. Declanșatorii migrenei variază de la o persoană la alta, astfel încât învățarea propriilor factori declanșatori poate ajuta în evitarea ei.
Medicamentele eliberate pe bază de rețetă pot ajuta, de asemenea, la reducerea simptomelor migrenei vestibulare. Printre acestea se află:

beta-blocantele;
triptanii;
medicamentele anti-convulsive;
blocantele canalelor de calciu

Boala Meniere

O altă afecțiune care provoacă atât vertij, cât și tinitus, este boala Meniere. Aceasta este rezultatul modificărilor fluidelor din urechea internă.

Simptomele bolii Meniere pot fi ameliorate cu ajutorul odihnei și gestionării stresului. De asemenea, este indicată limitarea consumului de sare și zahăr pentru a preveni acumularea de lichide.

În ce privește tratamentul medical, sunt recomandate medicamentele anti-greață pentru răul de mișcare. De asemenea, diureticele ajută la reducerea nivelului de lichide din organism.

Boala Graves

Simptomele de amețeală și tinitus pot fi cauzate și de boala Graves, o boală autoimună care afectează glanda tiroidă. Boala Graves poate declanșa și senzații de presiune în spatele ochilor.

Pentru această boală, medicamentele antitiroidiene și terapia cu iod radioactiv pot ajuta la reducerea simptomelor.

Comoția

O comoție este o leziune traumatică ușoară a creierului, cauzată de o lovitură la cap. Aceasta poate declanșa amețeli și țiuit în ureche, iar evaluarea unui medic este critică pentru a preveni agravarea situației.

În timpul unei comoții, analgezicele pot ajuta la ameliorarea durerii și a dezorientării inițiale. După o comoție, se recomandă odihna într-un loc întunecat și liniștit, precum și evitarea stimulilor produși de lumini și sunete.

Singura modalitate de a trata o comoție cerebrală este evitarea sporturilor de contact și a altor activități care pot duce la traumatisme craniene. Medicul va dori în continuare să monitorizeze starea persoanei în cauză, pentru semne de sângerare sau umflare în timpul recuperării. Aceste semne ar putea însemna că este necesar un tratament pentru o vătămare mai gravă.

Neurinomul acustic

Gândul la o tumoră poate fi înfricoșător, dar nu toate tumorile sunt canceroase. De exemplu, neurinomul acustic este o tumoră benignă ce apare la nivelul creierului. Deși de obicei inofensiv, neurinomul acustic poate crește și poate pune presiune pe nervul auditiv și pe cel vestibular (responsabil cu echilibrul).

Tratamentul nu este întotdeauna necesar, dar radiațiile pot ajuta uneori la micșorarea tumorii. Acest tip de radiație țintită către tumoră se numește radiochirurgie stereotactică.

Monitorizarea regulată cu o scanare RMN este, de asemenea, importantă. Prin aceasta, medicul se asigură că tumora nu crește la o dimensiune mare care poate perturba activitatea nervoasă și funcția creierului.

Accidentul vascular cerebral ischemic

Un accident vascular cerebral ischemic apare atunci când un vas de sânge care furnizează sânge către țesutul cerebral este blocat sau arterele care furnizează sânge se îngustează semnificativ.

Un accident vascular cerebral ischemic este o urgență medicală. Trebuie contactat medicul dacă apar simptome precum:

orbire la un ochi;
viziune dublă;
senzație de slăbiciune sau paralizie la unul sau la ambele brațe sau picioare;
ameţeală;
vertij;
stare de confuzie;
pierderea coordonării;
faţa căzută pe o parte.
În timpul unui accident vascular cerebral ischemic, se administrează activatori tisulari de plasminogen pentru a dizolva cheagurile de sânge. Există, de asemenea, dispozitive chirurgicale care pot sparge cheaguri și pot restabili fluxul sanguin sănătos.

Abordările generale de tratament pentru prevenirea accidentului vascular cerebral ischemic includ:

anticoagulanți orali, cm ar fi aspirina;
controlul tensiunii arteriale;
scăderea colesterolului;
anumite modificări ale stilului de viață, cm ar fi renunțarea la fumat, pierderea în greutate și creșterea activității fizice.

Anevrismul

Anevrismul este o zonă slabă sau subțire a unei artere din creier. Când un anevrism se rupe, rezultatul este un accident vascular cerebral hemoragic. Dezvoltarea unui anevrism este uneori rezultatul hipertensiunii arteriale.

Un anevrism rupt este mult mai periculos decât un accident vascular cerebral ischemic și trebuie tratat ca o urgență medicală.

Medicamentele pentru reducerea tensiunii arteriale și pentru sângerarea lentă pot ajuta în acest caz, pe când în situațiile severe este necesară o intervenție chirurgicală pentru a repara artera deteriorată.

Cancerul cerebral

Deși tumorile maligne cerebrale sunt destul de rare, scanările regulate ale creierului sunt recomandate pentru a detecta tumorile cerebrale de la început. Acest lucru este valabil mai ales dacă există antecedente familiale de cancer la creier.

Intervenția chirurgicală este cel mai frecvent tratament pentru cancerul cerebral. Dacă tumora nu poate fi îndepărtată chirurgical în siguranță, poate fi necesară chimioterapia sau radioterapia.

Amețeli și lipsa vitaminei D.

Rezultatele unor studii clinice au demonstrat efectul benefic al tratamentului cu vitamina D asupra forței musculare a membrelor inferioare, asupra balansării corpului și a performanței fizice la subiecții cu vârsta de peste 50 de ani.

Întrucât deficitul de vitamina D rezultă în stări de oboseală, dureri de oase, crampe sau slăbirea mușchilor, ce pot rezulta în amețeli și dezechilibru, verificarea nivelului de vitamina D și suplimentarea ei poate ajuta la diminuarea stărilor de amețeală.

Amețeli și tremurat

Amețelile și tremuratul pot sugera prezența unor probleme cardiace sau neurologice, cm ar fi tremorul, ritmul cardiac anormal și tensiunea arterială scăzută. Episoadele de hipotensiune pot veni, de asemenea, cu amețeli și tremur, dar și cu transpirații și greață. Există medicamente pentru toate acestea, inclusiv pentru tremor, deși cele mai comune cauze ale amețelilor și tremurului sunt starea de nervozitate, stresul și consumul excesiv de cofeină.

Există multe alte condiții sau afecțiuni medicale care pot fi asociate cu amețeala și tremuratul, însă noi vom vorbi despre următoarele:

Aritmia

Aritmia reprezintă un ritm cardiac anormal. Bătăile inimii pot fi neregulate, prea lente (bradicardie) sau prea rapide (tahicardie). Când o singură bătaie a inimii apare mai devreme decât este normal, se numește contracție prematură.

Tremorul

Tremorul se referă la mișcările involuntare ale uneia sau mai multor părți ale corpului. Cauzele tremorului includ tulburările neurologice, bolile neurodegenerative, medicamentele, intoxicațiile cu mercur, tiroida hiperactivă și insuficiența hepatică. Există mai multe tipuri de tremor, iar tratamentul depinde de tipul de tremor și de disponibilitatea medicamentelor pentru afecțiune.

Atacul de panică

Când cineva are un atac de panică, acea persoană simte o teamă bruscă, intensă, care nu poate fi controlată. Persoanele care au atacuri de panică simt adesea că au un atac de cord, că își pierd controlul, se sufocă sau sunt pe cale să moară. În timpul atacului de panică, persoana poate suferi de dureri în piept, greață, dificultăți de respirație, frisoane, transpirații, amețeli sau senzație de sufocare. Nu este întotdeauna clar ce cauzează atacurile de panică, dar poate avea de-a face cu genetica sau stresul.

Boala Parkinson

Boala Parkinson este o afecțiune degenerativă a sistemului nervos. De obicei, începe la persoanele cu vârsta de peste 60 de ani și progresează lent. Boala distruge celulele creierului care produc dopamină, o substanță chimică a creierului care ajută la controlul mișcării.

În stadiul incipient, boala Parkinson poate provoca probleme cu mirosul sau somnul și constipație. De-a lungul timpului, boala duce la tremur, rigiditate, mișcare lentă și tulburări de echilibru și coordonare. Acest lucru poate îngreuna mersul, vorbirea și îndeplinirea sarcinilor de zi cu zi.

Nu există leac pentru boala Parkinson, dar medicamentele, intervențiile chirurgicale și stimularea profundă a creierului pot ajuta la controlul simptomelor și la gestionarea afecțiunii. Kinetoterapia, terapia ocupațională și logopedia ajută, de asemenea.

Anemia

Anemia este o afecțiune în care organismul nu are suficiente celule roșii în sânge pentru a transporta oxigen către țesuturi. Anemia poate provoca stări de oboseală, piele palidă, slăbiciune, amețeli, tremur, dureri de cap, dureri în piept și dificultăți de respirație.

Există multe tipuri de anemie și multe cauze, inclusiv pierderea de sânge și deficiența de vitamine. Sarcina, bolile cronice, cancerul și tulburările autoimune pot provoca, de asemenea, anemie. În funcție de tipul de anemie de care suferă o persoană, există mai multe tipuri de tratamente.

Privarea de somn

Privarea de somn apare atunci când lipsa unui somn odihnitor este suficient de gravă pentru a compromite funcțiile de bază ale corpului și gândirea coerentă. Oamenii au nevoie de un program diferit de somn, dar, în medie, adulții au nevoie de 7 până la 9 ore în fiecare noapte pentru a evita privarea de somn.

Oamenii pot fi privați de somn din mai multe motive, precum apneea în somn, sindromul picioarelor neliniştite sau insomnia. Unii lucrează în ture de noapte, iar alții pur și simplu încearcă să se descurce dormind mai puțin. Indiferent de motiv, privarea de somn poate provoca somnolență în timpul zilei, oboseală, amețeală, lipsă de concentrare, iritabilitate, tremur, probleme de erecție și depresie. De asemenea, lipsa de somn are legătură cu luarea în greutate și poate crește riscul de boli de inimă.

Dependența de droguri

Anumite droguri, precum cocaina, pot cauza ușor dependență. Dependența apare atunci când o persoană nu poate opri consumul de droguri, chiar dacă utilizarea continuă cauzează probleme legale, pierderea locului de muncă, probleme de sănătate și probleme în relație. Oamenii care sunt dependenți de droguri dezvoltă toleranță la acestea, astfel încât au nevoie de mai mult pentru a atinge aceeași stare de fericire.

Abuzul de cocaină, spre exemplu, crește riscul unui atac de cord sau a unui accident vascular cerebral, duce la probleme digestive, malnutriție, probleme respiratorii, paranoia sau halucinații. Tratamentul pentru dependența de droguri include medicamente care ajută la ușurarea sevrajului, terapie, precum și tratamentul oricărei probleme de sănătate mintală subiacente.

Diagnosticarea amețelilor

Dacă medicul bănuiește că persoana care suferă de amețeli a avut sau are un accident vascular cerebral ori dacă aceasta este mai în vârstă sau a suferit o lovitură la cap, el poate comanda imediat un RMN sau un CT.

Majoritatea oamenilor care își vizitează medicul de familie din cauza amețelii vor fi mai întâi întrebați despre simptomele avute și medicamentele pe care le iau, apoi li se va face un examen fizic. În timpul acestui examen, medicul va verifica dacă există probleme cu echilibrul și cm funcționează nervii majori ai sistemului nervos central.

Dintre testele ce pot fi realizate, menționăm:
Testarea mișcării ochilor – Medicul poate urmări traseul ochilor atunci când persoana urmărește un obiect în mișcare. Se poate face un test de mișcare a ochilor și după ce s-a introdus apă sau aer în canalul urechii.

Testarea mișcării capului – Dacă medicul suspectează că amețeala este cauzată de vertijul pozițional paroxistic benign, el poate face un test simplu de mișcare a capului, numit manevra Dix-Hallpike, pentru a verifica diagnosticul.

Posturografie – Acest test îi arată medicului pe care părți ale sistemului de echilibru se bazează o persoană cel mai mult și care părți pot provoca probleme. Testul constă în a sta cu picioarele goale pe o platformă, în timp ce se încearcă menținerea echilibrului în diverse condiții.

Testarea cu scaunul rotativ – În timpul acestui test, persoana stă pe un scaun controlat de computer, care se mișcă foarte încet într-un cerc complet. La viteze mai mari, se mișcă înainte și înapoi într-un arc foarte mic.
În plus, se pot face teste de sânge pentru a verifica posibilitatea unei infecții și alte teste pentru a verifica sănătatea inimii și a vaselor de sânge.

Tratamentul amețelilor.

Amețelile pot fi ameliorate adesea fără tratament, căci în câteva săptămâni organismul se adaptează la cauza amețelii, dacă aceasta este provocată de un medicament sau o problemă minoră.

Tratamentul recomandat de un medic poate include medicamente și exerciții de echilibru. Chiar dacă nu se găsește nicio cauză sau dacă amețelile persistă, medicamentele eliberate pe bază de prescripție medicală și alte tratamente precum terapia sau procedurile chirurgicale pot face simptomele mai ușor de gestionat.

Medicamente

Diuretice – În cazul bolii Meniere, medicul poate prescrie diuretice, care, împreună cu o dietă săracă în sare, pot ajuta la reducerea frecvenței amețelilor.

Medicamente care ameliorează amețelile și greața – Medicul poate prescrie medicamente pentru a ameliora imediat vertijul, amețelile și greața, inclusiv antihistaminice și anticolinergice. Multe dintre aceste medicamente provoacă somnolență.
Medicamente anti-anxietate – Diazepamul (Va**um) și alprazolamul (Xanax) fac parte dintr-o clasă de medicamente numite benzodiazepine, care pot provoca dependență. Ele pot provoca, de asemenea, somnolență.
Medicamente preventive pentru migrenă.

Terapie

Manevre de poziționare a capului – O tehnică numită repoziționare a canalelor (sau manevra Epley) ajută de obicei la rezolvarea vertijului pozițional paroxistic benign, mai rapid decât a aștepta pur și simplu ca amețeala să dispară. Manevra poate fi făcută de un medic specialist, de un audiolog sau de un kinetoterapeut, fiind necesare, de obicei, două ședințe pentru ca situația să se îmbunătățească. Înainte ca o persoană să fie supusă acestei proceduri, este recomandat să îi spună medicului dacă suferă de o afecțiune a gâtului sau a spatelui, de detașarea retinei sau probleme cu vasele de sânge.

Terapie pentru echilibru – Se pot învăța exerciții specifice pentru a face sistemul de echilibru mai puțin sensibil la mișcare. Acestea sunt utilizate de oamenii care suferă de amețeli din cauza afecțiunilor urechii interne, cm ar fi nevrita vestibulară.

Psihoterapie – Acest tip de terapie poate ajuta persoanele ale căror amețeli sunt cauzate de tulburări de anxietate.
Proceduri chirurgicale sau alte proceduri

Injecții – Medicul specialist poate injecta urechea internă cu antibioticul gentamicină pentru a dezactiva funcția de echilibru. Urechea neafectată preia apoi această funcție.
Îndepărtarea organului de simț al urechii interne – O procedură care este rar folosită și se numește labirintectomie. Ea dezactivează labirintul vestibular din urechea afectată, iar cealaltă ureche preia funcția de echilibru. Această tehnică este utilizată când pierderea auzului este severă și amețelile nu se ameliorează în urma altor tratamente.