Kinetoterapeut Mircea Drăgan - Recuperare Medicala la Domiciliu

14/10/2025

👉Gonartroza constituie localizarea reumatismului degenerativ la articulaţia genunchiului.
Artrozele sunt artropatii care afectează articulaţiile periferice sau vertebrale, caracterizate morfopatologic prin leziuni regresive degenerative ale cartilajului hialin articular, cu interesarea osului subcondral, sinovialei şi ţesuturilor moi periarticulare caracterizate clinic prin dureri, deformări şi limitarea mişcărilor articulaţiilor respective.
Ea este una din cele mai frecvente forme de reumatism degenerativ. Deşi mai puţin severă decât coxartroza rămâne totuşi o afecţiune supărătoare, uneori chiar invalidantă.
La nivelul genunchiului există două articulaţii: articulaţia femurorotuliană şi femuro-tibială. Procesul de uzură le poate afecta separat sau de obicei împreună.
Clasificare: există două categorii de gonartroză:
Gonartroze primitive- fără o cauză identificabilă;
Gonartroze secundare- cu cauze cunoscute

12/10/2025

Despre 👇
➡️Inflamația nervului brahial, cunoscută și sub numele de
📍nevralgie brahială📍sau
📍plexită brahială ,afectează nervii din plexul brahial, care controlează mușchii și sensibilitatea în braț, umăr și mână.📍 Aceasta poate provoca durere, slăbiciune, amorțeală și furnicături în aceste zone.

👉 Cauze posibile:
- Traume sau accidente care afectează umărul sau gâtul
- Infecții virale sau bacteriene
- Compresie nervoasă (de exemplu, de la hernii de disc)
- Inflamații datorate bolilor autoimune (de exemplu, poliradiculonevrită)
- Post-chirurgical după anumite proceduri la nivelul gâtului sau umăru
👉 Simptome frecvente:
- Durere intensă în zona umărului, care poate radia în braț
- Slăbiciune musculară în braț sau mână
- Amorțeală sau furnicături în zona afectată
- Dificultăți în mișcarea brațului
👉Tratament:
Tratamentul depinde de cauza inflamației și poate include:
- Medicamente antiinflamatoare ibuprofen, diclofenac.
- Fizioterapie , pentru a menține sau recupera mobilitatea
- Steroidale pentru reducerea inflamației în cazuri mai severe
- Tratament chirurgical, doar în cazurile severe de compresie nervoasă

Este important să consultați un medic pentru un diagnostic corect și un plan de tratament adecvat.

08/10/2025

06/10/2025

Despre 👇

Osteita (gr. Osteon-os, -itris –inflamație)ĺ

- este inflamația țesutului osos, fără afectarea periostului sau a măduvei osoase. În cadrul osteitei există o cale directă de infectare cu germeni (de exemplu, stafilococ), rezultată din traumatisme cu fractură deschisă sau intervenții chirurgicale și una hematogenă, în cazul infecțiilor specifice. Rar se descoperă ca afecțiune unică, de obicei procesul infecțios cuprinde toate elementele structurii osoase, transformându-se în osteomielită.

Cauzele producerii osteitelor

Infecțiile contactate prin suprafețele de fractură;
Infecțiile contactate în timpul manoperelor chirurgicale incorecte – infecții nosocomiale ce răspund mai greu la tratament (Stafilococul, Klebsiella, Proteus etc);
Infecțiile specifice (TBC, sifilis, actinomicoză);
Modificările degenerative osoase;
Factori chimici;
Factori parazitari.

Osteitele nespecifice

Osteita postraumatică acută

În urma producerii unei fracturi deschise sau unei intervenții chirurgicale pe os sau în vecinătatea lui se realizează o soluție de continuitate care permite contaminarea cu diverse tipuri de germeni (stafilococul auriu, streptococ, etc) ce declanșează un proces inflamator. Intensitatea lui depinde de cantitatea microbilor ce au pătruns în țesuturi, de afectarea vascularizației și de gradul de distrucție a țesuturilor moi și osoase. Starea generală de sănătate a organismului și afecțiunile asociate dictează și ele expresivitatea simptomelor clinice, care includ: febrilitate accentuată noaptea, dureri și căldură locale cu înroșirea și tumefierea zonei, eliminarea unui lichid seros prin plagă. Funcționalitatea segmentului de osteită este alterată, osul devine spongios, își pierde duritatea și greutatea sa scade, poate suferi încurbări.
Examenul radiologic confirmă existența unui focar de distrucție osoasă de formă neregulată, precis sau imprecis delimitat în spongioasa sau compacta osoasă.
Dimensiunile pot varia de la câțiva milimetri la câțiva centimetri, iar în centru este vizibil uneori, sechestrul osos.

Osteita trebuie deosebită de: osteomul ostoid, granulomul eozinofil, necroza aseptică limitată, formațiunile chistice, etc.

Tratamentul presupune deschiderea plăgii pentru a curăți cu soluții speciale țesuturile, reducerea și osteosinteza, drenajul și administrarea obligatorie de antibiotice. Există și tratamente homeopatice care pot da rezultate bune.

Osteita postraumatică cronică

Manifestată prin proliferare, hipertrofie, provocate de supurația continuă a sechestrului. Rezultă un calus de țesut osos condensat, iar dacă fractura nu se consolidează, spațiul dintre fragmente se transformă într-o articulație falsă (pseudoartroză) ce supurează continuu. Uneori infecția poate fi exteriorizată prin fistulizare sau abcese. Regiunea este dureroasă la atingere, dar și spontan; tegumentele se subțiază. Examinarea radiologică pune în evidență calusul osos de formă neregulată sau un sechestru separat de osul sănătos printr-o zonă clară.
Tratamentul include antibiotice selectate pe baza antibiogramei și intervenția chirurgicală pentru îndepărtarea tuturor țesuturilor alterate până se ajunge în os sănătos. În cazuri extreme se recurge la amputația de necesitate.

Complicațiile osteitelor cronice pot fi:

fracturile în os patologic, din cauza diminuării densității osoase și a scăderii rezistenței lui;anomalii de dezvoltare în lungime a oaselor;inflamația cavităților articulare vecine;malignizarea fistulelor, când acestea persistă timp îndelungat (ani de zile).

Osteitele specifice

Osteita tuberculoasă

Diseminarea bacilului Koch se face pe cale hematogenă și poate afecta diverse organe, inclusiv osul. Predilecția lui pentru spongioasă se explică prin abundența măduvei hematogene la acest nivel. Astfel, corpul vertebrelor și epifizele oaselor lungi devin cel mai des sediul stagnării și dezvoltării focarelor de infecție tuberculoasă. Inițial, în jurul bacililor proliferează celule gigante multinucleate Langhans, celule epiteloide și coroana periferică de limfocite – care formează foliculul Koster. Prin tromboza consecutivă a capilarelor, foliculul nu mai primește substanțe nutritive de la sânge și se produce necroza cazeoasă. Din punct de vedere morfopatologic, se disting 3 faze de manifestare a bolii:

1. Perioada de debut (preartritică) – ajunsă în epifiză sau metafiză, se declanșează osteita sub forma de multipli foliculi Koster care au tendința de a joncționa și a produce o cavernă prin necroza cazeoasă. Extinderea ulterioară a procesului se face înspre articulații, situație întâlnită frecvent la tineri și copii, osteita devenind, de fapt, o osteoartrită. Dacă însămânțarea s-a produs la nivelul oaselor plate – ale calotei, sternulului, coastelor, bazinului, propagarea infecției este limitată și nu va interesa cavitatea articulară. În acestă fază, modificările produse sunt reversibile, iar un tratament adecvat poate asigura vindecarea.

2. Perioada de stare (artritică) – sunt afectate și țesuturile cartilaginoase, sinoviala, la nivelul lor proliferează fongozități (proliferări celulare albe, gri sau roșcate) cazeificate mai apoi. Oasele suferă distrucții importante și se pot deforma, iar abcesele fistulizează și se suprainfectează.

3. Perioada reparatorie (postartritică) – vindecarea se face prin calcificarea geodelor - „chenarul de doliu” (Ménard). La copii există tendința de anchilozare, iar la adulți – de fibrozare, în ambele cazuri sechelele fiind importante pentru sistemul locomotor.

Simptomele:

Generale: oboseală, lipsa poftei de mâncare, transpirații nocturne – caracterisctice tuberculozei;

Locale: durere articulară, inițial de intensitate scăzută, dar care este amplificată de efort fizic, atrofie musculară și limitarea mișcărilor articulare. Poate iradia, iar în final ajunge să determine impotența funcțională a zonei. Simptomele variază în funcție de osul afectat și de perioada de manifestare a TBC.

Osteita sifilitică

În cadrul bolii sifilitice, produse de Treponema Pallidum, osul este interesat cel mai frecvent în perioada terțiară - în forma dobândită a bolii și aproape constant în perioada timpurie la copilul cu sifilis congenital. Se disting două tipuri de leziuni:

1. Infiltrativ-exsudative
osteita și periostita sunt osifiante, radiologic sunt vizualizate procese de scleroză osoasă ce obturează canalele medulare, compacta este îngroșată. Rar, infiltratul exsudativ poate evolua spre forme supurate;

2.Distructiv-proliferative (goma sifilitică)
au localizare subperiostală sau intracorticală, mai rar în spongioasă;în jurul nodulului au loc procese intense de sclerozare osoasă.
În sifilisul congenital, leziunile osoase sunt simetrice. În general, nu există forme pure de osteită sifilitică, ci o combinație la care se asociază osteomielita și artrita.

Alte forme de osteită specifică apar în actinomicoză, bruceloză.

Complicațiile osteitei

Osteomielita (infectarea măduvei osoase hematogene) - sau periostita (inflamația periostului cu deformarea osului și hipermineralizare);

Indurația osului – condensarea lui;

Anchilozare – dispariția mobilității în articulațiile vecine;

Osteonecroza – moartea celulelor osoase.

Tratament Osteita

In tratarea osteitei este recomandat sa consultati un medic specialist.
Se poate apela si la tratamentul orthopedic, prin imobilizare ghipsata pentru a pune tesuturile in repaus, grabind vindecarea, iar la nivelul plagii se pune o punga cu gheata.
Si tratamentul chirurgical este o alternativa in tratarea acestei osteitei.

03/10/2025

DISCOPATIA LOMBARA

Un disc herniat apare atunci când inelul exterior este rupt sau fisurat și permite conținutului gelatinos din interior să se deplaseze.

Simptomele

In unele cazuri, unii pacienti cu hernie de disc nu prezinta niciun simptom. Insa, de cele mai multe ori, simptomele se manifesta prin dureri in zonele afectate. Hernia de disc se poate manifesta brusc, prin dureri puternice, dar poate aparea si insidios, treptat. In al doilea caz, durerea poate fi la inceput moderata, pentru ca apoi sa creasca in intesitate.

Simptomele herniei de disc lombare includ:

•........ durere a salelor, a feselor si a coapselor;

• ........contracturi musculare in zona lombara;

• ........furnicaturi sau amorteli la nivelul picioarelor.

Cel mai des, hernia de disc lombar afecteaza nervul sciatic, cauzand conditia numita sciatica. De asemenea, hernia de disc lombar poate comprima si nervul femural.

30/09/2025

Necroza Aseptică a Capului Femural

Necroza avasculară de cap femural reprezintă o afecţiune dureroasă a şoldului care apare atunci când vascularizaţia la nivelul şoldului este întreruptă. În lipsa sângelui celulele osoase mor astfel încât necroza aseptică de cap femural poate conduce în cele din urmă la distrugerea articulaţiei şoldului şi artroză (coxartroză).

Deşi osteonecroza (necroza osoasă) poate apărea în orice os, necroza avasculara afectează cel mai des şoldul. Spitalele tratează anual mai bine de 20.000 pacienţi care suferă de necroză aseptică de cap femural. În multe cazuri, ambele şolduri sunt afectate.

Anatomie

Şoldul este o articulaţie de tip minge-cavitate în care cavitatea este formată din acetabul, de la nivelul bazinului, iar „mingea” este formată de capul femural sau capătul superior al femurului.

Un ţesut neted şi alunecos, denumit cartilaj articular, acoperă suprafaţa capului femural şi a acetabulului. Acesta determină o fricţiune redusă şi contribuie la „alunecarea” oaselor unul pe celălalt menţinând o bună mobilitate a şoldului.

Cauze

Osteonecroza şoldului se dezvoltă atunci când alimentarea cu sânge a capului femural este întreruptă. În absenţa unui aport adecvat de sânge, osul de la capătul superior femurului (capul femural) moare ducând la prăbuşirea capului femural. Drept urmare, cartilajul articular care acoperă oasele şoldului se prăbuşeşte la rândul său, conducând la artroză şi invaliditate.

Factori de risc

Deşi nu se cunosc cauzele exacte ale lipsei de aport sanguin, există mai mulţi factori de risc ce pot facilita apariţia bolii:

Traumatismele – luxarea şoldului, fracturile de şold, şi alte traumatisme la nivelul şoldului pot afecta vascularizaţia şi împiedica circulaţia sângelui la nivelul capul femural;

Alcoolismul;

Medicamentele corticosteroidiene – se utilizează pentru tratarea mai multor boli precum astm, artrita reumatoidă şi lupusul eritematos sistemic; deşi nu se cunoaşte exact mecanismul prin care aceste medicamente duc la osteonecroză, studiile au arătat că există o legătură între această afecţiune şi utilizarea pe termen lung a medicamentelor steroidiene;

Alte afecţiuni medicale – necroza aseptică de cap femural este asociată cu alte afecţiuni, printre care boala de Cheson (tulburări cauzate de depresurizare), anemia cu celule falciforme, tulburările mieloproliferative, boala Gaucher, lupusul eritematos sistemic, boala Crohn, trombofilia şi vasculita.

Incidenţa

Deşi necroza aseptică de cap femural afectează persoanele de orice vârstă, ea apare mai frecvent la persoanele cu vârste cuprinse între 20 şi 50 ani şi este mai frecvenţă la bărbaţi decât la femei.

Simptome

Osteonecroza de cap femural evoluează în etape. De regulă, primul simptom îl reprezintă durerea de şold, localizată în zona inghinală sau fesieră. Pe măsură ce boală avansează, statul în picioare şi plasarea greutăţii pe şoldul afectat vor fi din ce în ce mai dificile iar mişcarea articulaţiei şoldului exacerbează durerea.

Evoluţia bolii se întinde pe o durată de la câteva luni câţiva ani. Foarte importantă este diagnosticarea timpurie a bolii deoarece, aşa cm afirmă unele studii, tratamentul în fază incipientă are rezultate mai bune şi e mai puţin invaziv.

Examinare medicala

După analiza simptomelor şi informarea medicului ortoped cu privire la istoricul medical, acesta va proceda la examinarea şoldului pentru a identifica mai precis mişcările ce provoacă durere.

Teste imagistice

Testele imagistice ajută medicul să confirme diagnosticul.

Acestea cuprind:

Radiografiile. Radiografiile oferă imagini asupra structurii osoase. Ele pot evidenţia dacă capul femural s-a prăbuşit şi în ce măsură.RMN. Modificările osoase apărute în fazele incipente ale bolii, ce nu pot fi identificate cu ajutorul radiografiilor pot fi detectate cu ajutorul examenului RMN. RMN-ul se utilizează pentru evaluarea gradului de afectare osoasă şi poate identifica osteonecroza aflată în prima fază de evoluţie, chiar înainte ca aceasta să se manifeste prin simptome (de exemplu, dacă este afectată şi articulaţia celuilalt şold).

Tratament

Deşi tratamentul nechirurgical constând în administrarea unor medicamente şi utilizarea cârjelor poate reduce durerea şi încetini evoluţia bolii, opţiunile de tratament cele mai eficiente rămân cele chirurgicale. Pacienţii care suferă de necroză aseptică de cap femural diagnosticată în faze incipiente (înainte de colapsul capului femural) sunt candidaţii ideali pentru intervenţiile chirurgicale ce menţin capul femural.

1. Intervenţiile chirurgicale ce menţin capul femural

Decompresia capului femural

Această procedură constă în forarea mai multor canale la nivelul capului femural, pentru a elibera presiunea intraosoasă şi a stimula revascularizarea capului femural. Dacă boala este diagnosticată timpuriu, decompresia este eficientă în prevenirea colapsului capului femural şi a apariţiei artrozei.

Decompresia capului femural poate fi însoţită de grefare pentru a facilita regenerarea osoasă şi a sprijini cartilajul articulaţiei şoldului. Grefa de os reprezintă un ţesut osos sănătos transplantat în acea zonă din corp în care este necesar.

Opţiunile de grefă osoasă disponibile actualmente sunt numeroase. Tehnica uzuală constă în prelevarea de ţesut osos dintr-o altă parte a corpului şi transplantarea acestuia la nivelul capului femural. Acest tip de grefă poartă numele de autogrefă.

Totodată, astăzi sunt disponibile şi câteva grefe sintetice de os.

Grefă fibulară vascularizată

O altă opţiune chirurgicală este grefa fibulara vascularizată, o procedură mai complexă ce presupune prelevarea unui segment osos de la nivel fibulei (osul subţire de la nivelul gambei) împreună cu artera şi vena ce asigură vascularizarea osoasă. Această grefă este apoi transplantată într-un canal creat la nivelul colului şi capului femural, artera şi vena fiind reintroduse în sistemul circulator pentru a facilita vindecarea zonei necrozate.

2. Intervenţiile chirurgicale ce sacrifică capul femural

Artroplastia totală de şold

Dacă boala se află în faza de colaps al capului femural, tratamentul cel mai eficient este artroplastia totală de şold. Această procedură presupune înlocuirea cartilajului şi osului afectate cu implanturi artificiale.

Artroplastia totală de şold este eficientă în dispariţia durerii şi reluarea funcţiilor şoldului în 90-95% din cazuri, fiind considerată una din cele mai de succes intervenţii chirurgicale în întregul domeniu medical.

Hemiartroplastia de şold

Prin această procedură este înlocuit numai capul femural cu o proteză parţială de şold (bipolară). Se practică mult mai rar, numai în cazuri selecţionate.

Rezultate

Decompresia capului femural împiedică evoluţia necrozei aseptice de cap femural către artroză precum şi necesitatea artroplastiei total de şold în 25-85% din cazuri, în funcţie de stadiul şi dimensiunea zonei necrozate la momentul intervenţiei.

Decompresia capului femural este deosebit de eficientă dacă osteonecroza este diagnosticată la timp, înainte de colapsul osos. În multe din aceste cazuri, osul se vindecă iar aportul de sânge se reia după decompresie. Osul va avea nevoie de câteva luni pentru a se vindeca, timp în care pacientul va trebui să folosească un cadru sau cârje pentru a evita plasarea greutăţii pe piciorul afectat.

Pacienţii la care decompresia capului femural a avut succes îşi reiau capacitatea de a merge fără asistentă în aproximativ 3 luni, durerea dispărând complet. Este esenţial aşadar diagnosticul bolii în faze incipiente.

Dacă necroza aseptică de cap femural este diagnosticată după colapsul capului femural, decompresia nu mai are de regulă efecte în prevenirea colapsului ulterior. În aceste cazuri, metoda cea mai bună de tratament este artroplastia totală de şold, care reduce durerea şi restaurează funcţiile şoldului afectat în peste 95% din cazuri.

29/09/2025

Despre..
👉Metatarsalgie

📍Metatarsalgia reprezinta durerea de la nivel plantar (talpa piciorului) sub degete (capetele oaselor metatarsiene). Aceasta poate avea cauze diverse, printre care se numara: joggingul, sariturile, incaltamintea nepotrivita, deformari ale oaselor, artrita, circulatia sangvina deficitara, probleme de biomecanica piciorului, dar si alte afectiuni.

Termenul “metatarsalgie” inseamna, de fapt, “durerea metatarsienelor” (exista 5 oase metatarsiene in structura anatomica a piciorului, care fac legatura intre oasele tarsiene si falange ). Metatarsalgia nu este un diagnostic, ci un simptom, durerea agravandu-se in general in pozitie ortostatica (in picioare) sau in timpul mersului. Diagnosticarea precoce urmata de tratamentul adecvat, de recuperare ofera un prognostic bun, insa exista cazuri cand este necesara interventia chirurgicala pntru a trata cauza preexistenta a durerii.

📍Simptome
Durerea este principalul simptom in metatarsalgie. Durera plantara anterioara este resimtita sub capetele metatarsiene, dar uneori poate iradia la nivelul degetelor sau chiar pe fata anterioara a piciorului. Ea reprezina expresia suprasolicitarii mecanice a ante-piciorului. Aceasta creste gradual, in timp, se poate ameliora cand esti in repaus si se poate agrava cand stai in picioare, mergi sau desfasori activitati sportive de impact. Durerea poate fi ascutita si poate fi asociata cu senzatia de arsura in talpa, dar si cu amorteala sau furnicaturi in degete. Nu ignora durerea care dureaza mai mult de cateva zile si fa-ti o programare la un consult.

📍Cauze
Exista situatii cand un singur factor de risc poate determina metatarsalgie, insa, cel mai frecvent, sunt implicati mai multi factori:

Activitate fizica intensa (jogging pe distante mari, pe suprafata dura)
Incaltaminte inadecvata (talpa rigida)
Hallux Valgus (degetele mari ale picoarelor sunt orientate catre exterior)
Monturi
Hallux Rigidus (durere in articulatia degetului mare)
Pes Cavus neurologic
Obezitate
Fracturi – fractura de stres
Unele afectiuni: bursita, artrita, guta, sesamoidita, boala Freiberg, afectarea nervilor talpii (neuromul interdigital sau Morton)
Diagnostic
Exista numeroase probleme la nivelul talpii care pot determina simptome similare cu cele din metatarsalgie. Pentru a depista sursa durerii, medicul va examina talpa cand stai in picioare si cand stai asezat.

Specialistul iti poate recomanda o radiografie (pentru a exclude o fractura), o investigatie RMN (pentru a observa semnele artritei sau ale unui posibil traumatism), o ecografie (care permite vizualizarea problemelor tesutului moale), dar si o analiza de sange a acidului uric (indicat in depistarea gutei).

📍Tratament
Recuperare medicala in metatarsalgie este foarte eficienta implicandu-se in primul rand in adaptarea incaltarilor, in urma evaluarii biomecanicii piciorului si crearea unui suport plantar personalizat pentru a te ajuta sa ai un mers si o postura neutra.

Atfel se va ridica presiunea de pe zonele dureroase si vei avea un mers corect.

📍Sunt recomandate programe de gimnastica medicala personalizata cu scopul de a intari musculatura plantara cat si proceduri de fizioterapie cu scopul de a reduce inflamatia si a ameliora durerea.

📍Procedurile de fizioterapie cel mai folosite sunt:

Laserul
Crioultrasunet
Tecar
Shockwave
Deasemenea kinesiotapeing-ul, terapia manuala si mobilizarile sunt metode adjuvante in tratamentul de recuperare.

26/09/2025

👉Cum iti ajuti sistemul imunitar in sezonul rece

📍Vrei sa tii departe raceala sau gripa in acest sezon rece? Pentru ca, in aceasta perioada, sistemul imunitar este mai sensibil, trebuie sa ai grija ce mananci pentru a-l ajuta sa faca fata schimbarilor de temperatura.

Alimentele care ajuta

Legumele verzi.
Legumele verzi sunt surse excelente de vitamine, asadar, daca acestea se regasesc in meniul tau zilnic, sistemul tau imunitar va avea de castigat.
Alimente cu un continut ridicat de zinc.
Zincul este aliatul perfect care te poate ajuta sa combati raceala, deoarece lupta impotriva virusurilor. Printre cele mai bune surse din care il poti procura se numara semintele de susan si cele de dovleac, lintea, carnea de vita, crapul si fructele de mare.

Ghimbirul.
Ghimbirul actioneaza precum un scut impotriva inflamatiilor datorita continutului ridicat de vitamina C, având capacitatea de a preveni si de a combate raceala.
Alimentele care contin probiotice. Acestea au un impact pozitiv asupra organismulului – contribuie la producerea substantelor antibacteriene si intaresc sistemul imunitar, de aceea este bine sa le incluzi in dieta ta zilnica. Le gasesti in kefir, muraturi in saramura, lapte, branza de vaci, soia si ciocolata neagra.

Cobza de racit? Treci pe natural!

PROPOLIS C Raceala si Gripa te ajuta inca de la primele simptome de raceala si gripa, aisgurandu-i organismului o cantitate mare de vitamina C, necesara in perioada in care lupta cu virusurile.
In plus, prin extractele standardizate de tinctura de propolis, echinacea, fructe de soc si de maces, PROPOLIS C Raceala si Gripa Adulti sau Copii reduce cu 50% durata medie a virozelor (dovedit clinic).

23/09/2025

Despre...
👉HERNIA DE DISC

📌Hernia de disc este o afectiune care apare cand un disc intervertebral se deterioreaza (in principal, este vorba de inelul fibros – partea asezata la periferia discului intervertebral), ceea ce permite continutului gelatinos elastic al acestuia (nucleul pulpos) sa iasa in afara.

Un disc herniat datorita contactului sau compresiei exercitate asupra nervilor sau maduvei spinarii poate sa determine aparitia durerii, amorteala si slabiciunea la nivelul mainii sau picioarelor. Nu toate persoanele care au hernie de disc experimenteaza aceste semne ale herniei de disc.

Semnele si simptomele herniei de disc

Cele mai multe hernii apar in partea inferioara a coloanei vertebrala (zona lombara), dar pot sa apara si in regiunea cervicala. Semnele si simptomele depind de marimea herniei de disc si de existenta compresiei nervoase.

Cele mai comune semne si simptome ale herniei de disc sunt:

Durerea de picior sau de mana. Daca discul herniat se afla in regiunea lombara, durerea este mai intensa la nivelul feselor, coapsei si gambei. De asmenea, poate afecta si o parte a piciorului (durere sciatica). In majoritatea situatiilor, hernia de disc din regiunea lombara se produce intr-o singura parte, fie in stanga, fie in dreapta, ceea ce determina compresia pe o singura radacina nervoasa si aparitia durerii pe un picior. Extrem de rar se poate intampla compresia pe mai multe radacini nervoase, situatie in care simptomele pot sa apara la nivelul ambelor membre inferioare.

Daca discul herniat se afla in zona cervicala, durerea va fi mai intensa in mana sau umar.

Aceasta durere se poate intensifica atunci cand tusesti, stranuti sau iti misti coloana in anumite pozitii (rasucirea coloanei). Durerea se poate ameliora in pozitii care relaxeaza coloana vertebrala si presiunea asupra discului herniat scade.

Amorteala sau furnicaturi. Persoanele cu hernie de disc resimt amorteala sau furnicaturi in partea corpului in care se afla nervii afectati.

Slabiciune. Muschii aflati in legatura cu nervii afectati tind sa se slabeasca. Acest lucru poate afecta abilitatea de a tine sau ridica lucruri.

Cand trebuie sa mergi la medic

Consulta un medic daca durerea cervicala sau de spate iradiaza in picior sau mana ori daca este insotita de amorteala, furnicaturi sau slabiciune.

Cauze

Hernia de disc apare adesea pe masura inaintarii in varsta, cand discurile intervertebrale isi pierd o parte din continutul de apa. Acest lucru le scade flexibilitatea, expunandu-le unui risc mai mare de rupere chiar si la un efort mic sau rasucire minora. Practic este vorba rezultatul unei uzuri treptate in timp pe care o numim degenerarea discului.

Cele mai multe persoane nu pot indica o cauza exacta a herniei de disc. Alteori, folosirea muschilor spatelui in loc de cei ai picioarelor sau ai coapselor pentru ridicarea obiectelor mari si grele poate duce la aparitia herniei de disc, la fel ca si miscarea de rasucirea sau intoarcerea in timpul ridicarii obiectelor grele. Rar, un accident precum o cadere sau o lovitura in spate poate cauza hernie de disc.

Factori de risc

Printre factorii de risc care pot creste riscul de a face hernie de disc, se numara:

Greutatea in exces. Kilogramele in exces pun presiune pe coloana vertebrala putand determina hernierea.Anumite meserii pot sa predispuna la hernie de disc. Persoanele care presteaza servicii care implica efort fizic crescut au un risc mai mare de a se confrunta cu probleme ale coloanei vertebrale. Ridicarile repetate, tragerile, impingerile, indoirile, rasucirile pot creste riscul de aparitie a herniei de disc.Factori genetici. Unele persoane au o predispozitie genetica fata de hernia de disc. Complicatii ale herniei de disc

Sindromul de „coada de cal”. Maduva spinarii nu se extinde in partea inferioara a canalului spinal. Chiar sub talie, maduva spinarii se separa intr-un grup de radacini (cauda equina), care seamana cu coada unui cal. Rar, hernia de disc poate comprima intreagul manunchi de fibre nervoase care formeaza „coada de cal” (cauda equina). Poate fi nevoie de interventie chirurgicala de urgenta pentru a evita pierderea permanenta a functiei vezicale, intestinale sau paralizia membrelor inferioare.

Mergi la medic imediat daca:

Simptomele se agraveaza. Durerea, slabiciunea si amorteala se pot agrava astfel incat nu iti poti duce la sfarsit activitatile obisnuite.Apare disfunctie de vezica. Persoanele cu sindromul cozii de cal (cauda equina) se pot confrunta cu incontinenta sau pot intampina greutati in eliminarea urinei chiar daca au vezica plina.Apare afectarea functiei senzitive la nivelul salelor.Preventie

Pentru a preveni hernia de disc:

Fa exercitii. Consolidarea muschilor trunchiului ajuta la stabilizarea si suportul coloanei vertebrale.Mentine o postura corecta. O buna postura reduce presiunea asupra coloanei si a discurilor.Mentine spatele drept si aliniat, mai ales cand esti asezat pe perioade mai lungi. Ridica obiectele mari corespunzator, lasand picioarele – nu spatele – sa sustina greutatea.Pastreaza o greutate normala. Excesul de greutate pune presiune pe coloana si pe discurile intervertebrale, predispunand la hernii.Diagnostic

In timpul examinarii fizice, medicul verifica sensibilitatea spatelui. Medicul iti va cere sa faci unele miscari pentru a determina cauza durerii. Este nevoie si de o examinare neurologica pentru a verifica:

ReflexeleForta muscularaAbilitatea de a mergeCapacitatea de a simti atingerile usoare.

Pentru diagnosticarea herniei de disc este nevoie, in afara examinarii fizice, de anumite teste:

Radiografie. O radiografie nu poate pune diagnosticul de hernie de disc, dar poate evidentia alte cauze ale durerii de spate, daca aceasta este cauzata de o fractura osoasa sau de o tumora.Tomografie computerizata (CT) – cu ajutorul razelor X se obtin imagini din diferite unghiuri ale coloanei vertebrale si ale structurilor invecinate care se combina pentru a forma imagini transversale ale coloanei si zonelor din apropierea coloanei.RMN. Cu ajutorul imagisticii, prin rezonanta magnetica se obtin imagini 3D ale coloanei vertebrale si ale structurilor invecinate. Prin RMN se obtin imagini cu pozitia discurilor herniate si se poate determina ce nervi sunt afectati.Mielografie – investigatie radiologica cu substanta de contrast, care ofera informatii despre coloana vertebrala. Aceasta investigatie evidentiaza presiunea pe maduva spinarii sau pe nervi chiar in situatia existentei mai multor discuri intervertebrale herniate sau a altor situatii.

Testarea nervilor

Electromiografia si testele pentru nervi masoara modul in care impulsurile electrice se misca de-a lungul tesutului nervos. Acest lucru ajuta la stabilirea localizarii afectarii nervilor.

Tratament

Tratamentul conservator – care consta in evitarea pozitiilor dureroase si urmarea unui program de exercitii si de administrare de medicamente contra durerii – ajuta la ameliorarea simptomelor in cateva zile sau saptamani la majoritatea persoanelor.

Tratament medicamentos

Medicamente antiinflamatorii care pot fi eliberate fara reteta medicala. Daca ai durere moderata, medicul iti va recomanda medicamente cu actiune antiinflamatoare, precum ibuprofen.Analgezice narcotice. Daca durerea nu se amelioreaza cu medicamente antiinflamatorii, medicul iti va prescrie analgezice narcotice precum codeina sau oxicodona.Anticonvulsiviante. Medicamentele prescrise pentru controlul convulsiilor pot fi de ajutor si in tratamentul durerii care iradiaza asociata cu hernia de disc.Relaxante musculare. Aceste medicamente pot fi prescrise in cazul spasmelor musculare. Pot sa aiba drept efecte secundare sedarea si ameteala.Injectiile cu cortizon pot fi administrate direct in zona afectata.

Fizioterapie

Daca durerea nu cedeaza in cateva saptamani, medicul iti poate recomanda fizioterapie. Specialistul iti poate recomanda pozitii si exercitii menite sa minimizeze durerea in discul herniat.

Metode chirurgicale

In cazul unui numar mai mic de pacienti cu hernie de disc este nevoie de interventie chirurgicala. Medicul iti poate recomanda operatia in urma tratamentelor conservatoare care nu au dat rezultate d**a 6 saptamani, mai ales daca ai:

Amorteala si slabiciune Dificultate de stat in picioare sau de mersIncontinenta urinara sau fecala

In multe cazuri, medicii pot elimina doar portiunea proeminenta a discului.

Herniile de disc lombare si cervicale pot fi tratate si prin metode minim invazive cu microscop operator. Medicul neurochirurg foloseste diferite tehnici chirurgicale cu ajutorul unui instrumentar special conceput si a unui microscop operator performant. Folosirea microscopului asigura o iluminare perfecta a ariei operatorii si mareste imaginea, ceea ce ii permite neurochirurgului sa poata opera in deplina siguranta, deoarece observa structurile nervoase mai bine, controleaza sangerarea mai usor si limiteaza lezarea tesutului sanatos din jur.

Exista situatii mar rare cand intregul disc trebuie eliminat. In astfel de cazuri, medicul poate recomanda implantare de disc artificial (de exemplu discectomie cu fuziune vertebrala cu dispozitive speciale de tip „cage”)