Kinetoterapeut Mircea Drăgan - Recuperare Medicala la Domiciliu

25/02/2026

👉FASCEITA PLANTARĂ

📍Fasceita plantara reprezinta un proces inflamator localizat la nivelul fasciei plantare. Fascia reprezinta un ligament care uneste calcaiul cu degetele, formand arcul piciorului. In cazul in care fascia este in tensiune, aceasta poate prezenta mici rupturi.

Poti recunoaste fasceita plantara d**a durerea resimtita in talpa, in special in zona calcaiului, mai ales dimineata. Daca va ridicati si va deplasati mai mult, durerea in mod normal scade, dar s-ar putea sa va intoarceti d**a perioade lungi de stationare sau d**a ce ati crescut din sedinte.In prezent, este descrisa drept cauza degenerarii fibrelor de colagen din componenta fasciei.Este una din frecventele cauze care produc asa numitul „picior dureros”.

Fasceita plantara este mai frecventa la alerg*tori. In plus, persoanele supraponderale au un risc crescut de a avea aceasta afectiune.

Cauze si factori de risc ale fasceitei plantare

Desi este mai frecventa in randul alerg*torilor de performanta, nici persoanele supraponderale si cele care poarta pantofi neadecvati nu sunt scutite de fasceita plantara.

Exista cativa factori care favorizeaza aparitia afectiunii:

Activitatile repetitive, de exemplu in cadrul slujbelor ce necesita mers excesiv, statul in picioare pe suprafete dure, neregulate sau anumite sporturi (alerg*tul);
Factori ce adauga un „stres”crescut la nivelul piciorului, ca supraponderalitatea, purtarea unor incaltari ce sunt prost confectionate, nu vin bine sau sunt vechi si si-au pierdut din elasticitatea;
Procesul natural de imbatranire; fasceita plantara este mai comuna la adultii de varsta medie;
In unele cazuri o singura leziune la picior poate determina fasceita plantara.
Complicatiile fasceitei plantare

Ignorarea fasceitei plantare poate duce la dureri foarte cronice care va impiedica activitatile obisnuite. Modificarea modului in care va deplasati pentru a reduce la minimum durerea specifica fasceita plantare poate duce la probleme la nivelul piciorului, genunchiului, soldului sau spatelui.

Simptomele fasceitei plantare

Fasceita plantara se manifesta prin:

Durere ascutita la nivelul calcaiului sau in zona mediana a talpii piciorului;
Durerea este intensa dimineata, cand se fac primii pasi, d**a repausul de noapte, dar se poate instala si la debutul unor activitati precum mersul sau alerg*tul;
Durerea se reduce pe masura ce activitatea se desfasoara si de obicei reapare d**a o perioada de odihna si reluarea efortului.
La 70% dintre pacienti fasceita plantara poate coexista sau poate favoriza dezvoltarea unei excrescente osoase, a unui “pinten” la nivelul calcaiului, si care, frecvent este considerat responsabil de aparitia simptomelor.

Aceasta afectiune poate determina eventual un disconfort sau o durere mai mare decat orice alta afectiune la nivelul piciorului, soldului sau spatelui.

Activitatile zilnice sau sporturile pot fi limitate la un moment dat.

Diagnosticarea fasceitei plantare

De obicei, diagnosticul pozitiv este unul clinic. Examinarea pacientului include inspectia si palparea plantei, obsevarea piciorului in ortostatism si in timpul mersului. Se vor lua in considerare istoricul medical, activitatea fizica depusa, simptomatologia. Medicul poate recomanda si teste de imagistica (radiografie, RMN). In cazul in care examenul fizic se dovedeste insuficient, acestea devin esentiale in diagnosticare.

O radiografie sau o imagistica prin rezonanta magnetica (RMN) este necesara pentru ca medicul sa se asigure ca durerea dvs. nu este cauzata de alta problema, cm ar fi o fractura de stres sau un nerv ciupit.

Uneori, o radiografie prezinta o problema a osului care se proiecteaza inainte de intregul os. In trecut, acesti bolti ososi erau adesea invinsi pentru foarte durere si indepartati chirurgical. Dar multi oameni care au bolti ososi nu au nici o durere deloc.

In cazul in care se va suspecta o afectare nervoasa se vor face investig*tii neurologice.

Tratamentul fasceitei plantare

Exista mai multe metode prin care se poate ameliora durerea din fasceita plantara. Majoritatea persoanelor care se confrunta cu fasceita plantara se recupereaza destul de rapid, prin tratamente usoare, odihna, relaxare si comprese reci aplicate pe zona problematica. In cazul in care durerea persista sau se intensifica, medicul ar putea recomanda medicamente antiinflamatoare.

Exercitiile de intindere si intarire sau utilizarea unor dispozitive specializate pot oferi o ameliorare a simptomelor. Acestea includ:

- Terapia fizica. Un terapeut va poate invata o serie de exercitii pentru a intinde fascia plantara si tendonul lui Achille si pentru a intari mu**hii picioarelor, care va stabilizeaza glezna si calcaiul;
- Utilizarea unei atele. Terapeutul sau medicul ar putea recomanda sa purtati o atela care sa va intinde vitelul si arcul piciorului in timpul somnului. Aceasta mentine fascia plantara si tendonul lui Achiles intr-o pozitie prelungita peste noapte si faciliteaza intinderea.
- Orteze. Medicul dvs.v-ar putea sugera, de asemenea, suporturi arcade ortopedice (ortezate) pentru a ajuta la distribuirea presiunii picioarelor mai uniform.
Proceduri chirurgicale sau alte proceduri pentru fasceita plantara

Atunci cand masurile mai conservatoare nu functioneaza desi urmati un tratament mai multe luni, medicul va poate recomanda:

Preparate injectabile. Injectarea unui tip de medicamente pentru steroizi in zona afectata poate oferi o usurare temporara a durerii. Injectiile multiple nu sunt recomandate deoarece pot slabi fascia plantara si, eventual, pot cauza ruperea acesteia;
Terapia cu unde de soc. In aceasta procedura undele sonore sunt indreptate spre zona foarte dureroasa pentru a stimula vindecarea. Este utilizat de obicei pentru fasceita plantara cronica care nu a raspuns la tratamente mai conservatoare. Aceasta procedura poate provoca vanatai, umflaturi, durere, amorteala sau furnicaturi;
Procedura Tenex. Aceasta procedura minim invaziva elimina tesutul sau fasciita plantara fara interventie chirurgicala.
Chirurgie. Putini oameni au nevoie de interventii chirurgicale pentru a detasa fascia plantara de intregul os. In general, este posibila numai atunci cand durerea este severa si toate alte optiuni de tratament esueaza. Efectele secundare includ o slabire a arcului in picior.

Prevenirea fasceitei plantare

Nu este usor de prevenit fasceita plantara, dar daca aveti aceasta afectiune puteti reduce durerea incercand aceste sfaturi de auto-ingrijire:

Mentineti o greutate sanatoasa! Pierdeti greutatea daca sunteti supraponderali sau obezi pentru a minimiza stresul asupra fasciei plantare;
Alegeti pantofii potriviti! Evitati tocurile inalte! Cumparati pantofi cu calcai redus pana la moderat, suport bun de arc si absorbtie soc. Nu mergeti desculti, mai ales pe suprafetele dure;
Nu purtati pantofi de sport uzati. Inlocuiti-va vechile incaltari iar daca sunteti alerg*tor schimbati periodic incaltamintea;
Schimbati-va sportul! Daca durerea este prea mare pentru a mai putea alerga incercati un sport cu impact scazut, cm ar fi inotul sau ciclismul, in loc de mers pe jos sau de jogging;
Aplicati gheata! Tineti un pachet de gheata acoperit cu o carpa peste zona de durere timp de 15-20 de minute, de trei sau patru ori pe zi sau d**a activitate. Masajul cu gheata poate ajuta la reducerea durerii si a inflamatiei.
Faceti exercitii simple. Acestea pot intinde fascia plantara, mu**hii tendonului lui Achile.

20/02/2026

👉CE TREBUIE SA STITI DESPRE TENDONUL LUI AHILE SI LEZIUNILE ACESTUIA

-O leziune a tendonului lui Ahile (numit si tendonul calcanean al lui Ahile) se poate intampla oricui, indiferent daca este atlet de performanta sau nu.

Tendonul lui Ahile este cel mai mare tendon din organism si se situeaza in partea posteroinferioara a gambei, conectand musculatura posterioara a gambei la osul calcaiului (calcaneu). Prin contractia lui, el permite miscarea de flexie plantara a piciorului, practic ridicarea calcaiului de pe pamant, fiind deci foarte important in timpul mersului si mai ales al alerg*tului.

Anatomia tendonului asigura atat elasticitatea (reculul), cat si absorbtia socului la nivelul piciorului. Fiecare dintre cele doua tendoane ale lui Ahile suporta greutatea corporala a persoanei pas cu pas. In functie de viteza, pas, teren si greutatea suplimentara care este transportata sau impinsa, fiecare tendon al lui Ahile poate suporta o greutate corporala de pana la 3-12 ori mai mare pe durata unui sprint sau a unei impingeri.

Este un fapt obisnuit ca acest tendon sa se raneasca.
Vatamarea poate fi usoara sau moderata (se simte ca o durere sau rigiditate), fiind cauzata de inflamatia tendonului lui Ahile (tendinita) sau de tendinoza care apare datorita microfisurilor situate in interiorul sau pe marginile tendonului.
Daca durerea este severa, tendonul poate fi rupt partial sau complet.

Cauzele leziunii tendonului lui Ahile

Leziunile tendonului la Ahile sunt frecvente in cazul persoanelor care fac actiuni prin care tendonul este supus unor forte de intindere mai mari decat capacitatea acestuia de rezistenta (alergare, gimnastica, dans, fotbal, baseball, baschet, tenis, volei etc.), necesitand miscari de pivotare, accelerare sau incetinire rapide.

Exista mai multi factori de risc care pot creste riscul de leziune si ruptura a tendonului lui Ahile, printre care:

- bolile (diabetul, insuficienta renala, artrita reumatoida, lupusul eritematos sistemic, guta etc.);

- varsta si s*xul (barbatii de peste 30 de ani sunt mai predispusi la leziuni ale tendonului lui Ahile, acestea fiind de cinci ori mai frecvente la barbati decat la femei);

- lipsa flexibilitatii;

- schimbari bruste ale intensitatii exercitiilor;

- utilizarea corticosteroizilor (fie pe cale orala, fie injectabile) sau abuzul de antibiotice din clasa fluorochinolonelor;

- pantofi cu tocuri inalte care pot stresa tendonul;

- aveti picioare plate, numite si arcuri cazute; aceasta inseamna ca, atunci cand faceti un pas, impactul determina colapsul arcului piciorului, intinderea mu**hilor si tendoanelor;

- jogging sau alergari pe suprafete dure;

- alpinism, escalade, catarari;

- vatamari anterioare ale tendonului lui Ahile.

Simptome

Semnele si simptomele ruperii tendonului Ahile sunt:

- tumefiere si durere (posibil severa) deasupra calcaiului;

- invinetirea zonei din jurul calcaiului;

- imposibilitate de flexie plantara sau impingerea piciorului in timpul mersului, precum si de a sta pe varfurile degetelor piciorului lezat;

- un gol poate fi simtit si vazut in tendon, la aproximativ 2-6 centimetri deasupra osului calcaiului.

Deseori, pacientii afirma ca aud o pocnitura in momentul aparitiei leziunii, simultan cu o durere brusca si ascutita resimtita in spatele gleznei. O ruptura completa a tendonului lui Ahile este mai frecventa decat o ruptura partiala. Ruptura partiala poate fi asimptomatica, pacientul poate fi capabil sa miste piciorul, resimtind durere mai mult sau mai putin discreta la mers.

Tratament si recuperare

Un tendon al lui Ahile rupt este dureros, necesita o ingrijire prompta si tratament, precum si reabilitare pentru a se reface complet.

Leziunile minore sau moderate ale tendonului lui Ahile ar trebui sa se vindece singure.

Puteti accelera procesul, astfel:

- odihniti piciorului, evitati sa va sprijiniti pe piciorul lezat, puteti utiliza in acest scop carje cu sprijin subaxilar sau carje pe antebrat;

- aplicati gheata asupra leziunii;

- utilizati un bandaj elastic in jurul piciorului si a partii inferioare a gleznei, pentru a reduce umflarea;

- tineti piciorul ridicat (puteti utiliza o perna inclinata pentru picioare);

- luati analgezice antiinflamatoare:

medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) cm ar fi ibuprofenul si naproxenul vor ajuta la scaderea durerii si a umflaturilor sau mydocalm , iar ca și unguente recomand gel , MK crema , crema

Tratamentul unui tendon rupt poate fi conservator sau chirurgical. O abordare conservatoare imobilizeaza piciorul pacientului intr-un aparat gipsat sau orteza pentru o perioada cuprinsa intre 6 si 12 saptamani, pentru a restrictiona miscarile gleznei si pentru a ajuta reconectarea tendonului. Din pacate, abordarea conservatoare este asociata cu o rata mai mare de recidiva d**a recuperare. Utilizarea unei abordari conservatoare a tratamentului creste, de obicei, timpul necesar vindecarii. Desi timpul standard pentru recuperare este de circa 6 - 12 saptamani, pentru unii pacienti recuperarea completa vine chiar si d**a 6 luni.

In cazul interventiei chirurgicale, medicul uneste cele doua capete ale tendonului rupt. Sunt disponibile diferite tehnici chirurgicale pentru a repara ruptura tendonului lui Ahile, iar chirurgul va selecta procedura cea mai potrivita pentru pacient.

Tratamentul chirurgical poate fi aplicat fie prin chirurgie deschisa, fie prin tehnici percutane minim invazive. D**a interventia chirurgicala, piciorul pacientului va fi imobilizat o perioada de 6-12 saptamani intr-o gheata gipsata sau o atela.
D**a o abordare conservatoare sau o interventie chirurgicala, va exista o perioada de reabilitare care implica exercitii de terapie fizica pentru a intari mu**hii picioarelor. Majoritatea oamenilor se vor intoarce la activitati normale in decurs de 4 pana la 6 luni.

20/02/2026

♦️Scolioza și impactul asupra vieții de zi cu zi

👉Scolioza reprezintă o curbură anormală a coloanei vertebrale în plan frontal. Sunt descrise în literatura de specialitate patru tipuri de scolioză în funcție de cauza de producere: congenitală (prezentă de la naștere), neuromusculară, scolioza idiopatică juvenilă și scolioza “de novo” a adultului.
Detectarea precoce a curburii anormale a coloanei vertebrale este cheia prevenirii complicațiilor severe.

Scolioza poate avea impact asupra:
⭕️ Mobilității: numai rareori scolioza duce la scăderea mobilității coloanei vertebrale (în cazul curburilor mai mari de 30 de grade) majoritatea celor diagnosticați cu scolioză având o mobilitate în limite normale.
⭕️ Durerii: persoanele cu curburi sub 30 de grade au același risc de durere de spate precum cei fară scolioză. Persoanele cu curburi mai mari, netratate au șanse mai mari să dezvolte dureri de spate, în special în zona lombară.
⭕️ Respirației: scolioza, mai ales cea toracală, poate modifica elasticitatea cuștii toracice ceea ce poate duce în timp la probleme respiratorii și implicit oxigenare deficitară a organismului.
⭕️ Capacității de muncă: cu tratament corespunzător, acolo unde este cazul, scolioza nu influențează capacitatea de muncă.
⭕️ Sarcinii și nașterii: la persoanele de s*x feminin nu s-a demonstrat că scolioza ar influența sarcina sau nașterea.

17/02/2026

16/02/2026

❗️Spondiloza este un termen general care se referă la modificările degenerative ale coloanei vertebrale.

✔Astfel, această afecțiune poate să apară în zona cervicală (la g*t), în zona toracică (partea superioară și de mijloc a spatelui) sau în zona lombară (partea inferioară a coloanei vertebrale).

➡️ Cele mai întâlnite forme sunt spondiloza lombară și spondiloza cervicală, iar spondiloza toracală nu provoacă în mod frecvent simptome.

➡️ În afară de durerea caracteristică, amețeli, dureri de cap, furnicături la nivelul brațelor și umerilor, spondiloza cervicală poate genera și tulburări motorii, afectând în timp, forța brațelor.

➡️ De aceea este necesară diagnosticarea și tratarea acestei afecțiuni, care poate evolua surprinzător la unii pacienti, din cauza evoluției proceselor degenerative.
📝Un diagnostic pus la timp te poate scăpa de durere!

13/02/2026

👉HERNIA DE DISC FARĂ OPERAȚIE
Hernia este ste o boală cauzată de degenerarea fibroasă a discului intervertebral cu pierderea elasticităţii sale. Consecutiv acestor leziuni, cu ocazia unui traumatism, de cele mai multe ori produs de o reducere bruscă a coloanei vertebrale flectate, apare hernia nucleului pulpos printr-un spaţiu creat în ligamentul vertical posterior.

Porţiunea herniată a nucleului pulpos apăsând asupra măduvei spinării sau asupra rădăcinilor nervoase ale acesteia determinând fenomene de compresiune. Aceste procese patologice stau la baza aşa ziselor nevralgii sciatice, a crizelor de lumbago, etc.

Discul intervertebral este responsabil de legarea vertebrelor între ele, oferind flexibilitate, absorbind şi distribuind greutatea aplicată pe coloana vertebrală.

Odată cu înaintarea în vârstă, discul îşi modifică volumul şi forma şi de asemenea îşi modifică compoziţia biochimică şi proprietăţile biomecanice. HDL ar rezulta din degenerarea inelului fibros ceea ce duce la o slăbire a sa cu posibilitatea apariţiei herniei.

Hernia de disc poate apărea la orice vârstă de la 15 la 70 de ani şi la orice s*x, dar perioada de vârstă cu incidenţa cea mai mare este decada 40 – 50 ani, mai ales la femei.Depistată la timp, hernia de disc se poate vindeca printr-o decompresie vertebrală controlată de specialiști. 👉👉♦️Decompresia vertebrală sau elongația este o metodă non-invazivă, care diminuează inflamația, durerea și merge până la vindecare.
♦️Elongația nu necesită nici o intervenție chirurgicală. Pacientul, după consultația specializată pentru depistarea durerii este conectat la un aparat care trage pur și simplu coloana vertebrală. Se creează un efect de vid în interiorul discurilor, iar vidul ajută discurile să se hidrateze, ceea ce produce vindecarea.

👉 Decompresia vertebrală diminuează durerea, inflamația și grăbește vindecarea.

12/02/2026

👉👉Crampele musculare & cârceii - cauze si remedii

✅️Carceii si crampele musculare apar in urma contractiilor bruste si involuntare ale mu**hilor. Acestea pot dura de la cateva secunde la cateva minute. Carceii pot aparea atat ziua, in timp ce iti desfasori activitatile cotidiane, cat si noaptea, in timpul somnului.

De ce apar carceii sau crampele musculare?

-Exercitii fizice intense, accidentari – folosirea excesiva a unor grupe de mu**hi neobisnuite cu efortul

-Sarcina – carceii pot aparea la femeile gravide din cauza lipsei de calciu si magneziu din ultimele luni de sarcina

-Expunerea la temperaturi scazute, in special la apa rece

-Probleme ale glandei tiroide, probleme renale, boli de ficat ori boli ce tin de circulatia sanguina

-Statul intr-o postura nefireasca pentru o perioada indelung*ta

-Deficitul de potasiu, calciu si magneziu
lipsa de hesperidina, un bioflavonoid cunoscut si ca vitamina P

-Deshidratarea

-Anumite medicamente precum steroizii, diureticele si chiar si pilulele contraceptive

-Boli infectioase precum tetanosul
Intoxicarea cu substante otravitoare precum mercurul

-Afectarea unor nervi de-a lungul coloanei vertebrale

-Circulatie sanguina proasta in zona picioarelor (insuficienta venoasa, arteriopatii etc)

-Cum scapi de carcei sau crampe musculare?

Exista o serie de metode prin care poti grabi disparitia unei crampe musculare, insa trebuie sa o gasesti pe cea care functioneaza pentru tine. Iata ce metode sunt eficiente in tratarea crampelor musculare:

-Masarea mu**hilor cu probleme si intinderea usoara a acestora

-Un dus sau o baie fierbinte pentru relaxarea musculara si pentru stimularea circulatiei sanguine. Poti adauga sare Epsom in cada inainte de baie pentru echilibrarea nivelului de magneziu din organism

-O compresa calda aplicata pe mu**hiul cu pricina

-O compresa rece, cu gheata

Geluri ori medicamente antiinflamatoare, luate la recomandarea medicului (perozin crema , kinetic gel , anti cârcel , etc)

-Hidratarea intensa, daca este cazul chiar si cu ajutorul sarurilor pentru rehidratare

-Masarea zonei cu ulei de cuisoare, care are proprietati antiinflamatoare

-Cum sa previi carceii sau crampele musculare?

Carceii pot fi preveniti prin simpla respectare a unor reguli banale precum:

Hidrateaza-te suficient – consuma multe lichide, mai ales daca practici o activitate fizica intensa si solicitanta, care te face sa transpiri abundent. Pentru a verifica daca te hidratezi corespunzator, verifica-ti culoarea urinei – daca este gabena, nu consumi suficiente lichide, insa daca are o nuanta de galben deschis sau este chiar transparenta, atunci consumul de lichide este suficient.

Adopta o dieta sanatoasa – asigura-te ca ai o dieta bog*ta in minerale precum calciu, potasiu si magneziu. Daca faci efort fizic intens, manaca o banana, de exemplu pentru potasiu, in combinatie cu lactate, care aduc calciu. Daca nu este posibil apeleaza la suplimentele pe baza de calciu si magneziu,care vor ameliora rapid intensitatea carceilor si le vor face sa dispara. pentru magneziu, cele mai bune surse alimenatre sunt spanacul, semintele de dovleac, fasolea verde, sparanghelul, telina, semintele de in.

Intinde-ti mu**hii zilnic – dimineata, cand te trezesti, dar si seara, inainte de culcare, intinde-ti bine mu**hii facand cateva miscari simple, dar ample.

Fa-ti intotdeauna incalzirea inainte de a face sport – nu sari niciodata peste incalzire inainte de a practica orice tip de activitate fizica altfel mu**hii tai te vor pedepsi pentru asta cu crampe pe cinste. Asigura-te ca incalzesti fiecare grupa de mu**hi si abia apoi fa exercitii.

Nu face dintr-o data un efort prea mare – mareste intensitatea antrenamentelor treptat, de la o zi la alta, niciodata brusc. Astfel, mu**hii vor fi preg*titi sa faca fata eforului.

Incheie orice antrenament cu un dus fierbinte – la finalul oricarui antrenament solicitant fa-ti un dus fierbinte pentru a relaxa mu**hii.

Alege alimente bog*te in hisperidina, intalnita in mod natural in compozitia unor fructe si legume (in asociere cu vitamina C) precum rutina (din hrisca), citrinul, quercetina. Flavonoidele se gasesc in multe legume, nuci, seminte, cereale, ceai, cafea, cacao, vin, fructe de culoare inchisa (precum murele, fructele de soc sau dudele). Ananasul contine o enzima numita bromelaina, care contribuie la refacerea tesuturilor lezate, ameliorand astfel crampa musculară.

10/02/2026

📌Te doare spatele daca stai mai multe ore in picioare?

👉Care ar putea fi cauza?
✅️Durerea lombara este extrem de des intalnita, mai ales in randul adultilor. Aceasta poate avea o serie de cauze, fie ele mecanice sau inflamatorii.

Unii pacienti experimenteaza durere de spate in urma timpului indelung*t petrecut stand in picioare. Presiunea pusa pe musculatura spatelui, dar si pe structurile coloanei vertebrale, este cea care provoaca cel mai frecvent durere de mijloc.

Atunci cand stam multe ore in picioare sau mergem pe jos pentru o perioada indelung*ta, presiunea pusa pe zona lombara este marita. Asadar, musculatura spatelui este incordata si astfel apar spasmele si durerea.

Durerile lombare ce apar in urma statului in picioare sunt cauzate, in general, de urmatoarele afectiuni:

Intindere musculara
Intindere de ligament
Stenoza spinala
Hernie de disc
Alte afectiuni degenerative ale coloanei vertebrale

Tratament dureri lombare cauzate de statul in picioare

In general, durerile dispar de la sine d**a ce persoana in cauza se odihneste stand pe un scaun sau intinsa in pat pret de cateva zeci de minute. Daca durerea de spate nu dispare d**a repaus, se pot folosi o serie de remedii, precum si tratamentul medicamentos.

Daca si tu ai de-a face cu durerile lombare cauzate de statul in picioare pe perioade indelung*te, iata ce poti face pentru a le ameliora:

Fa cateva exercitii de stretching – intinde-ti musculatura din zona lombara pentru a detensiona zona. Stai pe un scaun, apoi ridica-te usor in picioare si intinde-ti bratele cat mai sus, astfel incat sa alungesti coloana vertebrala. Daca repeti acest exercitiu de cateva ori, vei observa ca durerea se va ameliora.

Comprese reci/ calde – imediat d**a ce durerea debuteaza, aplica pe zona lombara o compresa rece si las-o sa actioneze in jur de 20 de minute. Repeta operatiunea ori de cate ori simti nevoia. Gheata va opri procesul inflamator si va calma totodata durerea. D**a 2 zile, daca durerea nu a disparut, aplica comprese calde, pentru stimularea circulatiei in zona respectiva.

Masaj – fie ca vorbim despre masajul profesionist, fie ca vorbim despre cel facut de un amator, efectele masajului in calmarea durerilor lombare nu pot fi contestate. Prin masarea spatelui, se stimuleaza circulatia sanguina si totodata se relaxeaza musculatura, astfel incat durerea sa fie ameliorata. Se poate folosi si un unguent antiinflamator pentru sporirea efectelor masajului.

Tratament medicamentos – relaxantele musculare, unguentele cu efect antiinflamator precum si medicamentele antiinflamatoare orale pot fi folosite pentru ameliorarea durerii.

Exercitii fizice ce pot preveni durerea lombara care apare din cauza statului in picioare pe perioade mai lungi
Daca musculatura spatelui este fortificata prin exercitii, scade riscul de dureri lombare ce apar din cauza presiunii crescute in urma statului in picioare. Iata cateva exercitii ce fortifica zona lombara:

Genuflexiuni – acestea fortifica gleznele, genunchii si soldurile, insa totodata reduc presiunea pusa pe zona lombara, prin modificarea pozitiei coloanei in zona lombara. Atunci cand stai multe ore in picioare, zona pelvina este impinsa adesea prea mult catre spate, accentuand curbura coloanei in zona lombara, fapt ce mareste presiunea pusa pe tesuturile din zona respectiva. In acest fel, apar disconfortul si durerile.

Ridicarea pe varfuri – ridica-te pe varfuri, apoi lasa-ti greutatea corpului pe calcaie si ridica varfurile in sus. Repeta acest exercitiu de cateva ori. In acest fel, toate greutatea este transferata din degete catre calcaie si invers, iar zona lombara este relaxata.

Impingerea abdomenului in fata – pune-ti mainile in solduri, apoi impinge-ti cu mainile abdomenul cat mai in fata. Imediat d**a aceea, fa miscarea in sens invers, adica trage-ti abdomenul la interior. Acest exercitiu fortifica mu**hii din zona lombara, dar si pe cei abdominali.

Fa-ti un obicei din a practica aceste exercitii zilnic, fie dimineata, fie seara. In acest fel, iti vei fortifica musculatura spatelui si vei reduce durerile lombare.

Daca ai dureri ocazionale de spate, in urma multor ore petrecute in picioare, nu e cazul sa te ingrijorezi. Insa daca aceste dureri nu se amelioreaza in cateva zile ori daca apar foarte des, e cazul sa mergi la medic pentru ca e posibil sa fie vorba despre o afectiune mai serioasa.

07/02/2026

📍Alerg*tul pe banda VS alerg*tul in aer liber: ce alegem?

👉Alerg*tul este, fara indoiala, una dintre cele mai eficiente si benefice forme de antrenament. Dar care este cea mai buna alegere: alerg*tul pe banda sau alerg*tul in aer liber?

In randul specialistilor, parerile par a fi impartite. Cercetarile stiintifice au demonstrat ca, de fapt, ambele forme de antrenament pot fi la fel de eficiente, desi exista diferente intre acestea care nu trebuie neglijate. Alerg*tul pe banda, de exemplu, este, dintr-o varietate de motive, mai usor decat alerg*tul in aer liber.

Alerg*tul pe banda VS alerg*tul in aer liber: ce alegem?

Motivul pentru care alerg*tul este alegerea principala in randul practicantilor de fitness se datoreaza numeroaselor sale beneficii. Iata cateva dintre ele:

Creste densitatea osoasa si scade riscul osteoporozei.

Intareste si tonifiaza musculatura din regiunea mediana si a picioarelor.
Imbunatateste functionarea sistemului cardiovascular.

Sprijina arderea grasimilor.

Imbunatateste circulatia sangelui.

Ajuta la functionarea optima a sistemului digestiv.

Intareste imunitatea.

Creste buna dispozitie si reduce nivelul de stres.

Dar pentru a decide care dintre cele doua forme de antrenament este mai eficienta, este necesar sa scoatem in evidenta atat avantajele, cat si dezavantajele fiecareia.

Alerg*tul in aer liber

Unul dintre motivele pentru care cei mai multi oameni aleg alerg*tul in aer liber este multitudinea traseelor dintre care pot alege. Nu ai nevoie decat de incaltamintea potrivita.

De asemenea, este recomandat ca pentru imbunatatirea formei fizice si stimularea arderilor calorice, traseele sa varieze periodic. Astfel, iti impiedici corpul sa se acomodeze cu o anumita rutina.

Atunci cand alergi in aer liber, suprafetele vor fi in permanenta imprevizibile, comparativ cu banda de alergare. Acest lucru iti va imbunatati coordonarea si echilibrul. Asadar, daca iti plac provocarile, alege traseele nepavate. De exemplu, nisipul este o suprafata care creste gradul de dificultate al alerg*tului in aer liber. Iti va testa anduranta si te va ajuta sa arzi un numar mare de calorii. Cu cat nisipul este mai moale, cu atat gradul de dificultate si eficienta antrenamentului vor fi mai sporite.

Pentru ca o forma de antrenament sa fie eficienta, ea trebuie practicata cu regularitate. O data pe saptamana nu este suficient. Din acest punct de vedere vremea este un factor decisiv si imprevizibil care, uneori, te poate impiedica sa desfasori acest tip de activitate.

Poate unul dintre avantajele principale ale alerg*tului in aer liber este faptul ca nu te costa nimic. Investitia este minima si tine de vestimentatia adecvata de care vei avea nevoie pentru un antrenament reusit si fara incidente neplacute. Desigur, ai optiunea sa investesti in accesorii pentru alerg*t daca obisnuiesti sa practici des aceasta forma de antrenament, dar ele nu sunt oblig*torii. Alerg*tul va fi la fel de eficient cu sau fara ele.

06/02/2026

📌Totul despre Parkinson❗️

—Boala Parkinson este o afectiune degenerativa a sistemului nervos, care afecteaza capacitatile locomotorii ale pacientului. Ea a fost denumita d**a medicul britanic James Parkinson, care in anul 1817 a descris in detaliu aceasta afectiune care ii facea pe pacienti sa tremure.

Ce este boala Parkinson?

Boala Parkinson se manifesta in mod progresiv, simptomele accetuandu-se pe masura ce trece timpul. Cu toate ca tremurul este cel mai cunoscut simptom al acestei afectiuni, Parkinson poate cauza si rigiditate articulara si musculara, precum si incetinirea miscarilor. Cu toate ca boala Parkinson nu poate fi vindecata, tratamentul poate ameliora simptomele bolii, sporind calitatea vietii pacientului.

Cauze si factori de risc ai maladiei Parkinson

La pacientii cu Parkinson, anumiti neuroni din creier mor. Pierderea neuronilor care produc dopamina in creier determina aparitia simptomelor specifice bolii Parkinson. Cauza exacta a declansarii acestei boli este necunoscuta, insa exista o serie de factori care par sa aiba leg*tura cu declansarea afectiunii:

• Mostenirea genetica poate avea o implicare in declansarea bolii. Oamenii de stiinta au identificat o serie de mutatii genetice care pot cauza boala Parkinson, iar aceste mutatii au tendinta de a se mosteni.

• Factorii de mediu pot si ei sa contribuie la instalarea bolii. Expunerea la anumite toxine poate creste riscul de Parkinson. Oamenii de stiinta au descoperit ca, in creierul celui care sufera de Parkinson, se petrec o serie de schimbari. Prezenta corpilor Lewy este, de pilda, specifica bolii Parkinson.

Boala Parkinson, d**a unii experti, este cauzata de o pierdere a neuronilor intr-o parte a creierului numita "substanta neagra". Acest lucru duce la o reducere a cantitatii de dopamina, o substanta chimica ce exista in creier. Dopamina joaca un rol vital in reglarea miscarilor corpului. O reducere a nivelului de dopamina este responsabila, spun expertii, de multe simptome ale bolii Parkinson.

Factori de risc

Oricine se poate imbolnavi de Parkinson, insa exista anumiti factori care maresc predispozitia pentru aceasta afectiune:

Varsta – tinerii adulti au rareori de-a face cu aceasta boala, risc crescut prezentand persoanele in jurul varstei de 60 de ani.

Factorul ereditar – persoanele care au o ruda apropiata care sufera de Parkinson au riscuri mari sa faca, la randul lor, aceasta boala.

Sexul – barbatii prezeinta risc crescut de Parkinson, in comparatie cu femeile, care sunt mai rar afectate de aceasta boala.

Expunerea la toxine – expunerea indelung*ta la erbicide si pesticide poate creste riscul de Parkinson.

Simptomele bolii Parkinson
Boala Parkinson se manifesta prin urmatoarea simptomatologie:

• Tremur – la inceput poate fi vorba despre un tremur usor, aproape insesizabil, al degetelor si mainilor, insa in timp acesta se accentueaza.

• Incetinirea miscarilor – pe masura ca evolueaza, boala Parkinson reduce capacitatea de miscare a pacientului, limitandu-i acestuia activitatea.

• Rigiditatea musculara – rigiditatea poate sa apara in orice zona a corpului, iar aceasta vine la pachet cu limitarea miscarii precum si cu dureri.

• Probleme de echilibru – pacientul poate intampina probleme in mentinerea echilibrului.

• Pierderea reflexului de a face miscari automate – pacientul cu Parkinson isi poate pierde abilitatea de a face miscari automate precum clipitul, zambitul ori miscarea bratelor pe langa corp in timpul mersului.

• Probleme de vorbire – boala Parkinson poate cauza probleme de vorbire, pacientul poate vorbi fie prea rar, fie prea rapid, fie va avea tendinta de a ezita inainte de pronunta cuvintele.

• Modificari ale scrisului – intrucat ii va fi dificil sa mai scrie, pacientul isi poate modifica scrisul.

Alte simptome ale bolii Parkinson

Parkinson este este o boala progresiva, ceea ce inseamna ca simptomele se agraveaza in timp. Maladia poate afecta atat modul in care pacientul se misca, insa si aspecte ce tin de vedere, somn si sanatatea mintala. Un pacient cu maladia Parkinson poate avea simptome diferite, la momente diferite, in comparatie cu cineva diagnosticat cu aceeasi boala. Aceste simptome pot fi:

• dificultate in mentinerea echilibrului

• aplecarea corpului in fata sau in alta directie, care poate cauza cadere

• postura aplecata, cu capul plecat si cu umerii lasati

• tremurul capului

• probleme de memorie

•dificultati la defecare sau la urinare

• oboseala

• salivare

• probleme la nivelul pielii, cm ar fi matreata

• dificultate la inghitire si la mestecare

• dificultatea de a avea erectie sau or**sm

• ameteala sau stari de lesin cand persoana sta in picioare

• frica si anxietate

• confuzie

• dementa (dificultate in gandire si in rationament)

• pierderea simtului olfactiv

• transpiratie excesiva.

Daca o persoana prezinta aceste simptome, nu inseamna neaparat ca are Parkinson. Ar putea fi vorba de o alta afectiune. Este important ca pacientul sa mearga la medic daca observa acest gen de schimbari.

Primele semne ale maladiei Parkinson

Potrivit expertilor, acestea sunt cateva dintre primele semne ale bolii Parkinson:

• Miscarea este afectata - ar putea sa existe un tremur al mainilor.

• Coordonarea - se observa la pacienti ca au coordonarea redusa si ca echilibrul corpului este precar, ceea ce inseamna ca le scapa obiectele pe care le tin in mana; totodata, pacientii acestia au un risc mai mare de caderi.

• Mersul - postura pacientului se poate modifica, astfel ca va fi usor mai aplecat inspre fata. In plus, pacientul poate sa dezvolte un mers tarsait.

• Expresia faciala: poate deveni fixa, din cauza nervilor care controleaza mu**hii faciali.

• Vocea - este posibil ca pacientul sa aiba un tremur in voce ori e posibil ca persoana sa vorbeasca mai incet, mai lent decat inainte.

• Scrisul - la unii pacienti, scrisul poate deveni mai mic si mai inghesuit.

• Tulburari de somn: acestea sunt o trasatura a maladiei Parkinson si ar putea fi chiar un semn precoce. Sindromul picioarelor nelinistite poate contribui la aceasta boala.

Alte simptome frecvente:

• schimbarile de dispozitie, inclusiv depresia

• dificultati la mestecare si la inghitire

• probleme in ce priveste urinarea

• constipatie

• probleme la nivelul pielii

• tulburarile de somn.

Scala Hoehn si Yahr modificata sau stadiile bolii Parkinson

Scala lui Hoehn si Yahr este folosita pentru a descrie progresia simptomelor maladiei Parkinson. Scala aceasta a fost initial descrisa in anul 1967 si a inclus stadiile numerotate de la 1 la 5. De atunci, scala Hoehn si Yahr a fost modificata si i s-au adaug*t stadiile 1,5 si 2,5, pentru a se lua in calcul cursul intermediar al bolii Parkinson, potrivit expertilor.

Scala Hoehn si Yahr modificata este d**a cm urmeaza:

• Stadiul 0 - pacientul nu preziunta niciun semn al bolii Parkinson.

• Stadiul 1,0 - simptomele sunt foarte usoare; afectarea este doar unilaterala (pe o parte a corpului).

• Stadiul 1,5 - afectarea este unilaterala (pe o parte a corpului) si axiala (jumatatea corpului)

• Stadiul 2: afectarea este bilaterala (ambele parti ale corpului), fara sa fie perturbat echilibrul.

• Stadiul 2,5 - boala este bilaterala, intr-o forma usoara.

• Stadiul 3 - boala este bilaterala, intr-o forma usoara spre moderata; apar unele instabilitati posturale; pacientul este independent fizic.

• Stadiul 4 - dizabilitate severa; pacientul inca poate sa mearga sau sa stea in picioare fara sa fie ajutat sau fara sa se sprijine.

• Stadiul 5 - pacientul este in scaunul cu rotile sau este tintuit la pat, in afara de cazul cand este ajutat de cineva.

Parkinson la pacientii mai tineri

Majoritatea oamenilor dezvolta boala Parkinson d**a varsta de 60 de ani. Specialistii spun ca maladia Parkinson depistata la adulti este cea mai comuna forma a bolii, insa este posibil ca boala sa debuteze si mai devreme (ea poate sa apara intre 21 si 40 de ani). Exista si o forma numita "juvenila" a bolii Parkinson (ea poate sa debuteze inainte de varsta de 21 de ani).

Metode de diagnosticare pentru boala Parkinson

Nu exista un anumit test care ar putea diagnostica aceasta afectiune. Medicul neurolog poate diagnostica boala Parkinson in functie de simptomatologie, dar si in urma examinarii neurologice si fizice a pacientului.

Analizele de sange pot fi folosite pentru eliminarea altor afectiuni care ar putea cauza aceste simptome.

Testele de diagnosticare imagistica pot fi folosite, de asemenea, pentru eliminarea din discutie a altor posibile cauze. Investig*tiile imagistice cm ar fi RMN-ul, CT-ul, ultrasonografia care studiaza creierul si PET / CT sunt cateva exemple de metode ce ajuta la diagnosticarea bolii.

O metoda eficienta de diagnosticare a bolii Parkinson consta in administrarea unei doze de carbidopa/ levodopa – medicament special pentru boala Parkinson. Daca simptomele sunt ameliorate, atunci diagnosticul este corect.

Uneori, insa, este nevoie de timp pentru ca maladia Parkinson sa fie diagnosticata. Medicii neurologi recomanda ca pacientul sa vina la controale regulate, pentru a se evalua starea pacientului si simptomele acestuia, de-a lungul timpului, si pentru a se putea diagnostica boala Parkinson.

Evolutia maladiei Parkinson

Parkinson nu este o boala "obisnuita", cu o evolutie in linie dreapta. Este greu de spus in ce mod va progresa boala la anumiti pacienti, pentru ca ea poate sa nu semene cu evolutia pe care o au alti pacienti cu aceeasi maladie. Specialistii subliniaza ca este foarte greu de prezis/de estimat modul in care va evolua boala Parkinson la un pacient.

Maladia vine cu doua ramuri de simptome posibile. Pe o ramura este afectata abilitatea pacientului de a se misca si boala duce la probleme motorii, cm ar fi tremurul si rigiditatea mu**hilor.

Cealalta ramura are simptome ce nu au leg*tura cu functia motorie, precum durerea, pierderea simtului mirosului si dementa. Este posibil ca pacientul sa nu aiba toate simptomele si medicul nu poate estima cat de grave vor fi simptomele acestuia sau cat de rapid se vor agrava.

Un pacient poate avea, de exemplu, un tremur usor, insa dementa severa. Un alt pacient ar putea avea tremur major, insa nu va avea probleme la nivelul memoriei si gandirii. Alti pacienti pot avea simptome severe din toate categoriile, asadar este greu de spus cm evolueaza aceasta boala.

Complicatiile bolii Parkinson

Boala Parkinson este insotita adesea de alte probleme si complicatii, care pot fi tratate:

Dificultati in gandire - Este posibil ca pacientul sa aiba probleme cognitive (dementa) si dificultate in gandire. Acestea apar de obicei in stadiile avansate ale bolii.

Depresie si schimbari de natura emotionala - Pacientul poate sa aiba depresie, uneori in stadiile foarte timpurii ale bolii. Este important ca pacientul sa ia tratamentul pentru depresie, pentru ca asa ii va fi mai usor sa faca fata provocarilor bolii Parkinson. Pot sa apara si alte schimbari de natura emotionala: frica, anxietate sau pierderea motivatiei.

Dificultate la inghitire - Este posibil ca pacientul sa dezvolte si alt gen de probleme, cm ar fi faptul ca nu poate inghiti, pe masura ce boala progreseaza. Saliva se poate acumula in gura si se poate prelinge si in afara ei, din cauza ca pacientul inghite mai lent.

Dificultate la mestecare si in timp ce pacientul mananca - In stadiile avansate, boala Parkinson afecteaza mu**hii din gura, iar mestecarea alimentelor devine dificila. Exista risc mare ca pacientul sa se inece sau sa nu se hraneasca suficient.

Tulburari de somn si probleme in timpul noptii - Pacientii cu Parkinson au probleme la nivelul somnului, cm ar fi faptul ca se trezesc frecvent in timpul noptii, ca se trezesc devreme sau ca adorm in timpul zilei.

Probleme ale vezicii urinare - Boala Parkinson poate cauza probleme in sfera urinara, cm ar fi faptul ca pacientul nu poate controla vezica urinara sau ca are dificultati la urinare.

Constipatie - Multi pacienti cu Parkinson dezvolta aceasta problema, in principal din cauza tractului digestiv mai lent.

Alte complicatii ce pot sa apara la pacientii cu Parkinson

• Tensiunea arteriala este modificata - pacientul se poate simti ametit atunci cand sta in picioare, din cauza scaderii bruste a tensiunii arteriale.

• Disfunctia simtului olfactiv - apar probleme la nivelul simtului mirosului; pacientul identifica mai greu anumite mirosuri sau face cu greu diferenta intre mai multe mirosuri.

• Oboseala - multi pacienti cu Parkinson isi pierd energia si se confrunta cu stari de oboseala, in special in partea a doua a zilei.

• Durere - unii pacienti cu Parkinson se confrunta cu durerea, fie in anumite zone din corp, fie in tot corpul.

• Disfunctii s*xuale - Unii pacienti cu Parkinson observa o scadere a dorintei s*xuale ori a performantei s*xuale.

Stilul de viata al pacientului cu boala Parkinson

Persoana care a primit diagnosticul de boala Parkinson trebuie sa colaboreze cat mai strans cu medicul pentru a gasi un plan de tratament care ofera cele mai bune rezultate in calmarea simptomelor, cu cele mai putine efecte adverse. Desigur, anumite schimbari in stilul de viata al pacientului pot sa ajute persoana sa faca fata mai usor bolii Parkinson.

Alimentatie sanatoasa

Anumite alimente pot sa ajute in ameliorarea simptomelor bolii. De exemplu, pacientului cu Parkinson i se recomanda sa manance alimente bog*te in fibre si sa bea cantitati mai mari de lichide, pentru ca aceste masuri il pot ajuta sa previna constipatia, care este o problema frecventa. O dieta echilibrata este si una care ii asigura pacientului nutrientii de care are nevoie, cm ar fi acizii grasi Omega 3, care ar putea fi benefici pentru pacientii cu boala Parkinson.

Miscare

Exercitiile fizice pot creste rezistenta musculara, flexibilitatea si pot spori echilibrul. Ele pot reduce depresia sau anxietatea. Medicul poate recomanda pacientului sa lucreze impreuna cu un fizioterapeut, pentru a invata o serie de exercitii care sunt benefice in cazul sau. Pacientul poate incerca si activitati fizice simple, precum mersul pe jos, inotul, gradinaritul, dansul, aerobicul in apa sau exercitiile de stretching.

Activitatile de zi cu zi

Chiar daca pentru unii oameni acestea par activitati "banale", pentru pacientii cu Parkinson, unele activitati de zi cu zi, cm ar fi imbracatul, mancatul, spalarea corpului si scrisul pot fi extrem de dificile. Un specialist in terapie ocupationala ii poate arata pacientului cu Parkinson anumite tehnici care ii pot face viata mai usoara.

Speranta de viata a pacientului cu boala Parkinson

Parkinson nu este o boala fatala, insa chiar si asa, complicatiile asociate cu aceasta maladie pot scurta durata vietii pacientilor care au fost diagnosticati. Specialistii spun ca diagnosticul de Parkinson creste riscul ca pacientul sa sufere complicatii ce ii pot pune viata in pericol, cm ar fi: o cadere, cheagurile de sange, infectiile pulmonare si blocajele ce pot sa aiba loc in interiorul plamanilor. Aceste complicatii pot cauza probleme grave de sanatate, care pot fi chiar fatale.

Nu se stie cu exactitate cu cat reduce boala Parkinson speranta de viata a unei persoane. Un studiu din 2013 a analizat rata de supravietuire la 6 ani a aproape 140.000 de persoane care au fost diagnosticate cu maladia Parkinson. In acel interval de 6 ani, 64% dintre oamenii cu Parkinson au murit. Studiul a mai aratat si ca 70% dintre persoanele din acel studiu au fost diagnosticate cu dementa in acel interval de timp.

Mituri despre boala Parkinson

Exista mai multe mituri raspandite despre boala Parkinson, pe care multi oameni le cred. Asa ca am ales sa demontam cateva dintre aceste mituri despre Parkinson, pentru a fi cat mai bine informat pe viitor:

Toti pacientii cu Parkinson au tremor - Fals: este usor sa faci asocierea intre tremur si boala Parkinson, pentru ca este un simptom usor de recunoscut, insa unii pacienti cu aceasta maladie nu au suferit niciodata de tremur, iar cei care au acest simptom este posibil sa nu il fi avut la debutul bolii.

Boala Parkinson este fatala - Fals: Desi diagnosticul de Parkinson este devastator, boala nu este una fatala, asa cm cred multi oameni. Parkinson nu este un "ucigas" direct, la fel ca accidentul vascular cerebral sau infarctul miocardic. Multe aspecte depind de calitatea ingrijirilor pe care le primeste pacientul, atat de la medici si echipa medicala, cat si de la el insusi. Pe masura ce boala avanseaza, pacientul devine mai vulnerabil la caderi, care pot fi periculoase. De aceea sunt atat de importante exercitiile fizice, miscarea si fizioterapia.

Parkinson este "doar" o afectiune la nivelul aparatului locomotor - Fals: Chiar daca este adevarat ca simptomele bolii includ tremor, rigiditate musculara, miscari lente si o expresie faciala "inghetata", boala reprezinta mult mai mult decat atat. Ea are si simptome care nu au leg*tura cu aparatul locomotor, cm ar fi tulburari cognitive sau dementa (in stadiile avansate), anxietate si depresie, oboseala, dereglari de somn si multe altele.

Cum se trateaza boala Parkinson?

Boala Parkinson nu poate fi vindecata, insa unele medicamente pot ameliora simptomele. Exista situatii in care poate fi necesara interventia chirurgicala. Medicul poate recomanda pacientului, totodata, modificari la capitolul stil de viata. Sportul si sedintele la logoped pot ameliora situatia pacientului cu Parkinson, ajutandu-l sa combata simptomele specifice acestei boli a sistemului nervos.

Tratamentul medicamentos pentru boala Parkinson

Tratamentul medicamentos poate fi pe baza de:

• levodopa/carbidopa (substante care se transforma in dopamina atunci cand ajung la creier); levodopa este o substanta chimica ce ajunge la creier si este transformata in dopamina; levodopa este combinata cu carbidopa, care o impiedica sa fie transformata prea devreme in dopamina, in afara creierului.

• agonistii dopaminergici (substante care mimeaza efectele dopaminei la nivelul creierului); spre deosebire de alte medicamente, acesti agonisti nu se transforma in dopamina, ci mimeaza efectele dopaminei in creier.

• inhibitorii monoaminoxidazei B - aceste medicamente impiedica descompunerea dopaminei, inhiband o enzima din creier numita monoaminooxidaza B. Aceasta enzima metabolizeaza dopamina din creier;

• inhibitori COMT catechol-O-metil-transferaza - exista medicamente in aceasta clasa care prelungesc efectul terapiei cu levodopa, blocand o enzima care distruge/descompune dopamina.

• anticolinergice (folosite pentru controlarea tremurului specific bolii Parkinson)

• amantadine (amelioreaza simptomele usoare ale bolii Parkinson).

Printre efectele secundare ale tratamentului medicamentos pentru boala Parkinson se numara: umflarea gleznelor, halucinatiile si invinetirea pielii.

Medicamentele prescrise pentru tratarea bolii Parkinson sunt impartite in trei directii:

1. medicamente care cresc nivelul de dopamina din creier

2. medicamente care afecteaza alte substante chimice secretate de creier, in corp

3. medicamente care ajuta la controlarea simptomelor non-motorii.

Este posibil ca pacientul sa observe o imbunatatire semnificativa a simptomelor d**a ce incepe tratamentul pentru boala Parkinson, cu anumite medicamente. In timp, insa, beneficiile medicamentelor se diminueaza frecvent sau devin mai putin evidente. Chiar si asa, pacientul isi poate tine sub control simptomele.

Proceduri chirurgicale pentru boala Parkinson

La capitolul interventii chirurgicale pentru tratarea Parkinsonului, stimularea cerebrala profunda este cea mai folosita. Aceasta interventie presupune implantarea unor electrozi in anumite zone ale creierului. Acestia sunt conectati la un dispozitiv din zona pieptului, care transmite impulsuri electrice catre creier, reducand astfel simptomele bolii Parkinson.

O asemenea interventie chirugicala prezinta o serie de riscuri, printre care si riscul de infectie, de accident vascular cerebral sau de hemoragie cerebrala, de aceea este folosita numai in cazurile severe de Parkinson, atunci cand medicatia nu mai este eficienta.

Tratamente alternative pentru boala Parkinson

Unele terapii alternative pot calma unele simptome si unele complicatii ale bolii Parkinson, cm ar fi durerea, oboseala si depresia. Cand sunt folosite in combinatie cu tratamentele curente pentru Parkinson, aceste terapii alternative ar putea imbunatati calitatea vietii pacientului:

Yoga - la orele de yoga, miscarile blande de stretching si posturile (asanele) pot spori flexibilitatea si pot sa ajute pacientul sa isi mentina echilibrul.

Masajul terapeutic - poate reduce tensiunea musculara si poate contribui la relaxarea mu**hilor. Aceasta terapie prin masaj poate fi utila in cazul unor pacienti, insa este bine sa se discute inainte cu medicul curant.

Tai chi - aceasta forma de exercitii implica miscari lente, usoare, care pot imbunatati flexibilitatea, echilibrul si rezistenta mu**hilor. Tai chi ajuta la prevenirea caderilor, mai ales ca un studiu a aratat ca aceasta forma de arta martiala poate imbunatati echilibrul pacientilor cu o forma usoara spre moderata de boala Parkinson.

Meditatia - pacientul cu Parkinson poate incerca sa mediteze, concentrandu-se in liniste, la nivel mintal, pe o idee sau pe o imagine. Meditatia poate reduce stresul si durerea si ajuta pacientul sa se simta mai bine.

Prevenirea bolii Parkinson

Medicii si cercetatorii nu inteleg pe deplin ce cauze are boala Parkinson. Totodata, expertii nu sunt siguri de ce boala progreseaza diferit, de la un pacient la altul. Tocmai de aceea, nu este clar cm poate fi prevenita aparitia acestei boli neurologice. An de an, cercetatorii investigheaza de ce apare boala Parkinson si ce se poate face pentru a o preveni. Unele cercetari recente sugereaza ca factorii ce tin de stilul de viata, precum exercitiile fizice si o dieta bog*ta in antioxidanti ar putea avea un efect protector.

Daca o persoana are antecedente in familie de boala Parkinson, ea poate lua in considerare testarea genetica, intrucat anumite gene au fost asociate cu maladia. Este important, insa, de retinut, ca faptul ca o persoana are aceste mutatii genetice in ADN nu inseamna neaparat ca ea va dezvolta cu certitudine boala Parkinson. Este important sa se discute cu un medic sau cu un consilier specializat, despre riscurile si beneficiile testarii genetice.

Cercetarile mai arata ca anumite obiceiuri ce tin de un stil de viata sanatos pot ajuta la reducerea riscului de Parkinson, chiar daca nu este posibila prevenirea bolii:

• Consuma mai des turmeric - acest condiment contine curcumina, un antioxidant care ar putea ajuta la prevenirea acumularii unei proteine implicate in maladia Parkinson, arata un studiu de laborator.

• Alege alimente bog*te in flavonoide - prin consumul altui tip de antioxidanti (flavonoidele), se poate reduce riscul de a dezvolta boala Parkinson, potrivit unei cercetari. Surse de flavonoide sunt: fructele de padure, merele, unele legume, ceaiul, strugurii rosii.

• Evita sa reincalzesti uleiurile pentru g*tit - Oamenii de stiinta au asociat substantele chimice toxice (aldehidele) de maladii precum Parkinson, Alzheimer si alte boli neurodegenerative. Anumite uleiuri, cm ar fi cel de floarea-soarelui, incalzite pana la o anumita temperatura nu trebuie refolosite. Cand sunt incalzite din nou, d**a ce au fost utilizate, in aceste uleiuri se pot forma aldehide.

• Evitarea toxinelor este importanta - Expunerea la erbicide, la pesticide si la alte toxine poate creste riscul de boli neurologice, precum Parkinson. Cand sunt folosite aceste tipuri de produse, oamenii sunt sfatuiti sa isi ia masuri de precautie (de exemplu, folosirea unor haine sau echipamente de protectie).