14/12/2025
Povestea Oglinzii: Într-o după-amiază, un bărbat a intrat într-o mică colibă pentru a întâlni un maestru. Fața îi era crispată, ochii obosiți - ca și cm ar fi purtat greutatea de a fi împins în sus toată ziua.
A vorbit cu amărăciune:
„Maestre... Nu înțeleg.
Oriunde merg, oamenii mă desconsideră.
Îmi vorbesc ca și cm n-aș fi nimic.
Mă judecă, mă privesc de sus.
M-am săturat.”
Maestrul nu s-a grăbit să răspundă. A luat în liniște o mică oglindă rotundă de pe un raft de lemn - una veche, cu o ramă de alamă uzată - și i-a pus-o în mâini.
„Uite”, a spus maestrul.
Bărbatul a ridicat oglinda și a înlemnit.
Sticla era mată și prăfuită. Încă se putea vedea, dar reflexia era neclară - gri, distorsionată, ca și cm ar fi fost acoperită de ceață.
S-a încruntat. „Această oglindă este murdară.”
Maestrul a întrebat calm: „Dai vina pe oglindă?”
Bărbatul a râs scurt. „Bineînțeles că nu. Oglinda n-a făcut nimic. E doar... prăfuită.”
Maestrul a dat din cap și i-a întins o cârpă moale. „Atunci șterge-o.”
Bărbatul a șters o vreme. Praful s-a risipit. Oglinda a început să strălucească. Și dintr-o dată - fața lui a apărut clar.
Dar de data aceasta, a observat ceva ce nu mai văzuse până atunci:
ochii mereu în gardă,
maxilarul încleştat,
o privire care părea că așteaptă să fie rănită.
Maestrul a vorbit blând:
„Oglinda nu s-a schimbat niciodată.
Praful a schimbat ceea ce ai văzut.”
Bărbatul a rămas tăcut, privindu-se în continuare.
Maestrul a continuat:
„Spui că oamenii nu te respectă.
Dar când mintea ta este plină de tensiune, intri în lume cu suspiciune.
Auzi o propoziție obișnuită și simți o insultă.
Observii o privire în treacăt și te simți judecat.
Te aperi mai întâi - așa că lumea răspunde cu distanță.”
Bărbatul a înghițit în sec.
„Deci... spui că e vina mea?”
Maestrul a clătinat din cap.
„Nu e vina ta.
Doar cauza.
Când mintea este prăfuită de furie și nesiguranță, privești viața printr-o lentilă murdară.
Și vei continua să întâlnești chiar lucrul pe care îl porți înăuntru.”
A arătat spre oglindă.
„Nu trebuie să spargi oglinda.
Trebuie doar să o cureți.”
Bărbatul s-a uitat la pânza din mâna lui. Pentru prima dată, a înțeles:
În unele zile lumea nu este mai dură - ești doar epuizat.
Unii oameni nu te atacă - doar suferi, așa că totul sună ascuțit.
A expirat încet.
Maestrul a încheiat cu o replică simplă:
„Curăță-ți mintea mai întâi.
Apoi privește cm se schimbă lumea.”
🪞 The Mirror Story: One afternoon, a man walked into a small hut to meet a master. His face was tight, his eyes tired—like he’d been carrying the weight of being pushed around all day.
He spoke with bitterness:
“Master… I don’t understand it.
Everywhere I go, people disrespect me.
They talk to me like I’m nothing.
They judge me, they look down on me.
I’ve had enough.”
The master didn’t rush to answer. He quietly took a small round mirror from a wooden shelf—an old one with a worn brass frame—and placed it in the man’s hands.
“Look,” the master said.
The man raised the mirror and froze.
The glass was dull and dusty. He could still see himself, but the reflection was blurry—gray, distorted, as if covered by fog.
He frowned. “This mirror is filthy.”
The master asked calmly, “Do you blame the mirror?”
The man let out a short laugh. “Of course not. The mirror didn’t do anything. It’s just… dusty.”
The master nodded and handed him a soft cloth. “Then wipe it.”
The man wiped for a while. The dust fell away. The mirror began to shine. And suddenly—his face appeared clearly.
But this time, he noticed something he hadn’t seen before:
eyes always on guard,
a jaw clenched tight,
a stare that looked like it was waiting to be hurt.
The master spoke gently:
“The mirror never changed.
The dust changed what you saw.”
The man stayed silent, still looking at himself.
The master continued:
“You say people keep disrespecting you.
But when your mind is full of tension, you walk into the world with suspicion.
You hear an ordinary sentence and feel an insult.
You catch a passing glance and feel judged.
You defend yourself first—so the world answers with distance.”
The man swallowed hard.
“So… you’re saying it’s my fault?”
The master shook his head.
“Not your fault.
Just the cause.
When the mind is dusty with anger and insecurity, you look at life through a dirty lens.
And you will keep meeting the very thing you’re carrying inside.”
He pointed to the mirror.
“You don’t need to break the mirror.
You only need to clean it.”
The man looked down at the cloth in his hand. For the first time, he understood:
Some days the world isn’t harsher—you’re just exhausted.
Some people aren’t attacking you—you’re just hurting, so everything sounds sharp.
He exhaled slowly.
The master ended with a simple line:
“Clean your mind first.
Then watch the world change.”
✨ Lesson: Your inner state shapes your outer experience.
