17/08/2025
"despre “magia” sexului salvator" - Psiholog dr.Sandra O'Connor
Nu vă pot explica ce am eu de șters și câți oameni am blocat când văd ce comentarii oribile găsesc în secțiunea: „hidden by this page”. Nu le voi acorda nici acum timp din viața mea luând și din a voastră, eu le șterg imediat și blochez destinatarul, mă mai inspir din acele comentarii ca să ne amuzăm duminica dimineața, am primit însă unul pe care am să îl fac sursă de inspirație. Mi-a scris un domn (mă rog, era un profil fals, putea fi la fel de bine un elefant roz) că tot ceea ce ne repară este un punct A, unul B și, cel mai important, unul C, pe care îl numea iubire și îl ilustra cu emoticoane extrem de explicite despre ce se bagă unde.
Mdeci, azi postarea este despre “magia” sexului salvator, zâne bune și alte confuzii între trauma bond, disociere și iubire.
MDA, ia să vă explic de ce NU ne apropie sexul, de ce sexul de împăcare e toxicuț și nu e pastilă magică deoarece chiar nu ține sexul de fericirea și de împlinirea noastră(e deși sexul conectat de asta în relații de iubiri, dar nu e calea spre).
Cu tot ceea ce ne spun deja psihologia relațională, neurobiologia și experiența clinică: sexul este bun, este minunat, este o forță vitală pe care o consider o parte sănătoasă și firească a oricărei relații care își dorește intimitate, însă nu este ceea ce ne vindecă și nu este ceea ce ne apropie atunci când între noi s-a produs o ruptură emoțională. Atunci când este folosit imediat după un conflict nerezolvat, sexul activează circuitele de recompensă din creier, stimulează secreția de dopamină, oxitocină și vasopresină, oferind o senzație intensă, dar temporară, de apropiere. Problema este că această stare nu înlocuiește procesarea emoțiilor reale și reconstrucția încrederii, iar corpul învață, involuntar, să asocieze liniștea cu evitarea, nu cu rezolvarea.
Cercetările lui John Gottman arată că relațiile stabile și sănătoase se refac prin restabilirea siguranței emoționale, nu prin contact fizic imediat. În studiile lui, cuplurile care au construit o „bază de interacțiuni pozitive” înainte de apropierea sexuală au prezentat o satisfacție relațională mult mai mare și o reziliență crescută în fața conflictelor. Acest lucru se leagă de celebrul raport 20:1 pentru ca relația să se simtă sigură, avem nevoie de un volum consistent de interacțiuni pozitive pentru fiecare interacțiune negativă.
Sue Johnson, prin terapia focalizată pe emoții (EFT), confirmă aceeași realitate: intimitatea sexuală este profund vindecătoare doar atunci când apare pe un teren deja consolidat prin vulnerabilitate împărtășită, validare emoțională și reconectare sigură. EFT descrie trei etape prin care un cuplu își reconstruiește legătura : de-escaladare, restructurare emoțională și consolidare, iar apropierea sexuală este văzută ca un rezultat natural al siguranței recâștigate, nu ca o soluție forțată.
Din perspectiva neuropsihologică, conectarea autentică presupune sincronizarea a trei niveluri: cognitiv (înțelegerea conflictului), emoțional (reglarea și exprimarea emoțiilor) și corporal (siguranța resimțită în contact). Dacă apropierea fizică apare înainte ca aceste niveluri să fie armonizate, corpul poate trăi o senzație de apropiere în timp ce mintea rămâne defensivă, iar emoțiile neregulate. Acest fenomen de incongruență internă este, de fapt, o formă de disociere subtilă, una care nu se vede, dar care, în timp, poate eroda sentimentul de siguranță din relație.
Sexualitatea este un catalizator al intimității și poate fi o forță vitală în dinamica unei relații, însă ea trece prin propriile etape de integrare și de agregare, la fel cm trece orice proces relațional complex. Poate să fie o etapă pasională, exploratorie, liniștitoare sau reparatoare, dar rolul sexului rămâne acela de componentă a relației, nu de fundament unic al acesteia. Când este ridicat la rang de soluție absolută, sexul devine o formă de iluzie relațională care poate masca lipsa de siguranță emoțională și poate accentua toxicitatea, pentru că oferă un aparent echilibru în timp ce reala rană sau ruptură rămâne neatinsă și neinvestigată, drept urmare nevindecată. O relație sănătoasă nu se clădește DOAR pe atracție și contact fizic, se clădește pe acea capacitate de a traversa împreună momentele de vulnerabilitate, de a rămâne disponibili în conflict și de a construi o bază de încredere care să permită sexualității să fie expresia unei legături deja consolidate.
Am văzut în practică numeroase cupluri care descriau momente de intimitate intensă imediat după conflicte, dar care reveneau în aceeași stare de tensiune la câteva ore sau zile. Motivul? Lipsa unei reparări emoționale reale. Heloooo, domn sau doamnă cu gesturi vulgare care tot apare sub diverse forme pe pagina aceasta și se dă de gol de câte ori o ia razna și nu se mai poate abține de la mitocănie, mai e nevoie de dovezi ca să chiar înțelegem și acceptăm faptul că nu e formula magică? Sexul nu este un mecanism magic de reglare rapidă a stresului, este(în relații) o expresie a conectării sau a reconectării autentice.
Sexul poate fi un catalizator al bucuriei și al intimității, poate intensifica legătura atunci când există deja un spațiu sigur între parteneri, dar nu este un substitut pentru procesul dificil și necesar de a sta împreună în disconfort, de a asculta, de a recunoaște rănile reciproce și de a reconstrui pas cu pas acel spațiu comun unde corpul, mintea și emoțiile se pot întâlni fără teamă. Este esențial să înțelegem că apropierea fizică și vindecarea emoțională se pot sprijini reciproc, (repet)DOAR atunci când vin în această ordine: mai întâi siguranța, apoi intimitatea.
Dacă e cu forța sau e condiționat, e abuz.(orice formă de “trebuie!”)
Dacă e fără conexiune, e strict un mecanism copulativ sau de reglare hormonală.
Dacă îl vrem”soluție magică”, e de lucru și la asta, exact ca la toate soluțiile “magice”din viața noastră.
Dacă îl vrem „soluție magică”, e de lucru și la asta, exact ca la toate soluțiile „magice” din viața noastră. Doar că aici miza e mai mare, pentru că fiecare dată când alegem să sărim peste adevăr și peste procesul dificil al reparației emoționale, punem pe umerii corpului o sarcină care nu îi aparține și îl forțăm să mimeze o liniște care nu există. În timp, asta nu doar că obosește relația, dar ne obosește și pe noi, pentru că trăim mereu în această incongruență între ce simțim, ce gândim și ce facem.
Relațiile care rezistă în timp și se construiesc tot mai robust nu au formule magice de interacțiune și soluții rapide de reparare. Ce au în plus e parteneri care găsesc disponibilitatea de a rămâne acolo când ceva doare, de a se susține reciproc prioritar identificării vinovaților, de a asculta mai mult decât își dau cu părerea și de a repara pas cu pas, fiecare la el însuși, ceea ce e de reparare. Sexul este minunat, e important, necesar și sănătos atunci când e așezat pe acest teren de intenție comună de a face relația un spațiu sigur și își găsește locul ca expresie a apropierii deja recâștigate, pentru că pasiune, iubirea, conectarea, apropierea autentică nu se măsoară doar în intensitatea momentului, se măsoară și în siguranța care există în relația asta în momentele în care ceva a venit peste noi și a destabilizat acea componentă(copil, depresie, evenimente dificile, boală, distanță, conflicte, oboseală, doamne câte și mai câte pot să intervină aici în relații😶).
Vă pun și articole în comentarii. Pwp. Spor la cafellotza ❤️😎
