Psihoterapeut Iulia Amaricuței

Psihoterapeut Iulia Amaricuței 🔹Psihoterapie 🔹Hipnoză clinică 🔹 Consiliere psihologică 🔹Psihologie clinică 🔹NLP

Te-ai întrebat vreodată de ce te simți deprimat, neputincios sau dezamăgit?De ce iei mereu decizii care îți sabotează pl...
05/11/2025

Te-ai întrebat vreodată de ce te simți deprimat, neputincios sau dezamăgit?

De ce iei mereu decizii care îți sabotează planurile, în loc să te ajute să evoluezi?

De ce te simți împovărat de probleme emoționale pe care nu le înțelegi?

Aceste tipare de gândire au o sursă. Pornesc de la copilul tău interior care, cândva, pentru a face față unor emoții negative dureroase și-a construit o poveste care îl ține și astăzi captiv.

Suferința copilului neglijat, ignorat, rănit, abuzat sau traumatizat se manifestă la maturitate prin furie necontrolată, izolare, relații disfuncționale, o voce interioară extrem de critică, nevoia de a fi pe placul celorlalți și emoții copleșitoare.

Calea către vindecare și îmbrățisarea unei vieți autentice ține de înțelegerea rănii tale emoționale - cm arată, cm sună și cm se simte.

O parte importantă din vindecare constă în înțelegerea rolului din familia ta de origine și din discernerea diferenței dintre bagajul emoțional al părinților tăi și cel care ești în mod autentic.

O mare parte din munca pe care trebuie să o întreprinzi ține de a discerne acea diferență și apoi să îți dai seama cm să ieși din acel labirint.

Nu este un proces simplu și nici ușor. Te vei confrunta cu emoții negative intense pe care, din dorința de a te proteja, copilul tău interior le-a ascuns în uitare sau le-a negat, reprimat.

Îmbrățisarea părții tale rănite este calea sigură către vindecare, către redescoperirea sinelui tău real și autentic, către manifestarea unei vieți cu sens și bucurie.

Ai nevoie de un ghid care să te însoțească în această călătorie cu empatie, înțelegere și acceptare necondiționată?
Dă-mi un semn!
Sunt aici pentru tine!

04/10/2025

🔍 𝑪𝒆 𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒄𝒐𝒎𝒑𝒍𝒆𝒙𝒖𝒍 𝒔𝒂𝒍𝒗𝒂𝒕𝒐𝒓𝒖𝒍𝒖𝒊?
Complexul salvatorului (numit și „sindromul salvatorului”) este un tipar psihologic în care o persoană simte o nevoie puternică (și adesea compulsivă) de a ajuta, salva sau repara pe alții, în special pe cei percepuți ca fiind „în suferință” sau „neajutorați”.

Salvatorul își găsește adesea valoarea personală prin rolul de „erou” sau „vindecător”.

𝐒𝐞𝐦𝐧𝐞 𝐚𝐥𝐞 𝐜𝐨𝐦𝐩𝐥𝐞𝐱𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐬𝐚𝐥𝐯𝐚𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢:

* Ai tendința să te implici excesiv în problemele altora.
* Simți că ești responsabil pentru bunăstarea emoțională a celor din jur.
* Refuzi să accepți că alții trebuie să-și poarte singuri de grijă.
* Ai dificultăți în a spune „nu”.
* Te simți vinovat dacă nu ajuți, chiar și când te epuizezi.
Ajutorul oferit nu este întotdeauna cerut.

𝐂𝐮𝐦 𝐬𝐞 𝐝𝐞𝐳𝐯𝐨𝐥𝐭𝐚̆ 𝐜𝐨𝐦𝐩𝐥𝐞𝐱𝐮𝐥 𝐬𝐚𝐥𝐯𝐚𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢?

De obicei, complexul salvatorului se formează în copilărie sau adolescență, ca mecanism de adaptare sau supraviețuire emoțională.

𝐂𝐚̂𝐭𝐞𝐯𝐚 𝐜𝐚𝐮𝐳𝐞 𝐜𝐨𝐦𝐮𝐧𝐞:

𝑅𝑜𝑙𝑢𝑙 𝑑𝑖𝑛𝑎𝑚𝑖𝑐 𝑑𝑖𝑛 𝑓𝑎𝑚𝑖𝑙𝑖𝑒
Dacă ai crescut într-un mediu instabil, poate ai simțit că e datoria ta să „ai grijă” de un părinte (ex: cu dependențe, boli mintale etc.).
Copiii parentificați pot deveni salvatori mai târziu.

𝐿𝑖𝑝𝑠𝑎 𝑠𝑡𝑖𝑚𝑒𝑖 𝑑𝑒 𝑠𝑖𝑛𝑒
Salvarea altora poate deveni o cale de a simți că „meriți” iubire sau validare.

𝑀𝑜𝑑𝑒𝑙𝑒 𝑑𝑒 𝑟𝑒𝑙𝑎𝑡̦𝑖𝑜𝑛𝑎𝑟𝑒 𝑑𝑖𝑠𝑓𝑢𝑛𝑐𝑡̦𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙𝑒

Ai învățat că dragostea trebuie „câștigată” prin sacrificiu sau ajutor.

𝑁𝑒𝑣𝑜𝑖𝑎 𝑑𝑒 𝑐𝑜𝑛𝑡𝑟𝑜𝑙
Oferind ajutor, simți că ai control asupra unei situații sau asupra unei relații.

𝐶𝑢𝑙𝑡𝑢𝑟𝑎̆ 𝑠̦𝑖 𝑒𝑑𝑢𝑐𝑎𝑡̦𝑖𝑒
În unele medii, mai ales religioase sau tradiționale, altruismul extrem este valorizat, chiar și atunci când e autodistructiv.

⚠️ 𝐃𝐞 𝐜𝐞 𝐩𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐟𝐢 𝐨 𝐩𝐫𝐨𝐛𝐥𝐞𝐦𝐚̆?
Deși intențiile pot fi bune, complexul salvatorului:
* Poate duce la epuizare emoțională sau burnout.
* Creează relații dezechilibrate, unde salvatorul ajunge să fie folosit sau manipulat.
* Îi împiedică pe ceilalți să-și asume responsabilitatea pentru propriile probleme.
* Poate alimenta o identitate de „martir” sau „erou”, care maschează nevoi neadresate.

✅ 𝐂𝐮𝐦 𝐬𝐞 𝐩𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐝𝐞𝐩𝐚̆𝐬̦𝐢?
Conștientizarea tiparului – să recunoști când acționezi din rolul de salvator.
* Terapie – psihoterapia este foarte utilă pentru înțelegerea cauzelor și restructurarea comportamentelor.
* Stabilirea de limite sănătoase – înveți să spui „nu” fără vinovăție.
* Autovalidare – găsești valoare în tine, nu doar în ceea ce oferi altora.

Lasă spațiu celorlalți să crească – oferă sprijin doar când este cerut și doar în măsura în care nu te rănește pe tine.

30/09/2025

𝑫𝒆 𝒄𝒆 𝒂𝒍𝒆𝒈𝒆𝒎 (𝒊𝒏𝒄𝒐𝒏𝒔̦𝒕𝒊𝒆𝒏𝒕) 𝒑𝒂𝒓𝒕𝒆𝒏𝒆𝒓𝒊 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒏𝒆 𝒓𝒂̆𝒏𝒆𝒔𝒄?

Relația cu părinții noștri nu se încheie odată cu copilăria. Ea se mută, tăcută și nevăzută, în relațiile pe care le formăm ca adulți.

Dacă ai crescut într-un mediu în care iubirea a fost condiționată, respinsă sau lipsită de siguranță, e posibil ca, fără să-ți dai seama, să cauți același tip de relație și la maturitate.
Nu pentru că îți dorești să suferi ci pentru că ceea ce e familiar devine, pentru psihicul tău, ceea ce pare „normal”. Și așa începi să confunzi iubirea cu anxietatea, atașamentul cu frica de abandon, sau prezența cu controlul.

Repetăm ceea ce ne este familiar — nu pentru că ne face bine, ci pentru că sperăm, inconștient, să rescriem o poveste veche, neterminată.

Dar nimeni nu poate repara lipsurile copilului care ai fost — cu excepția adultului care ești astăzi.

👉 Dacă te regăsești în relații dureroase, inegale sau lipsite de siguranță, poate e timpul să te oprești și să te întrebi: Ce parte din mine a învățat că asta e iubirea?

Psihoterapia nu schimbă trecutul ci îți oferă șansa să schimbi felul în care el îți conduce prezentul.

Ești unul/una dintre cei care au suferit sau încă mai suferă în relație și nu ai înțeles încă de ce?La începutul relație...
21/09/2025

Ești unul/una dintre cei care au suferit sau încă mai suferă în relație și nu ai înțeles încă de ce?

La începutul relației voastre era doar lapte și miere ca mai apoi totul să se întoarcă cu susul în jos?

Ai avut cumva sentimentul că “trebuie” sa rămâi în relație deși nu îți doreai?

Sunt momente în care nici tu nu te mai înțelegi?

Ai vrea să mergi înainte în relație însă ceva te-a rănit foarte mult?

🔹Oamenii atrag adesea în viețile lor alți oameni care îi “oglindesc” sau care au răni ce sunt complementare rănilor lor.

🔹Tindem să atragem și să fim atrași de cineva care poarta semnătura emoțională rănită pe care o înțelegem. De exemplu, cineva care poarta rana unei victime va atrage subconștient pe cineva care poarta rana unui abuzator.

🔹Nu facem asta conștient, dar acesta este sensul oamenilor răniți ce găsesc alți oameni răniți. Este modul în care rănile noastre codependente se manifestă în relații.

In cuplu, partenerii își rejoacă adesea scenele rănite unul cu celălalt, dar ce se întâmplă dacă tu îți vindeci copilul interior rănit și rătăcit, iar rana partenerului continuă să se dezlănțuie?

Din nefericire, acest tip de pereche este mai răspândit decât ai putea crede.

Nu uita că atragem subconstient oameni care posedă un lucru pe care vrem sa-l învățam și să-l explorăm despre noi înșine, astfel că sinele rănit atrage pe cineva a cărui rana se intrețese cu rana proprie și ii corespunde.

Dacă ai răspuns afirmativ la întrebări, înseamnă că ești unde trebuie. Ești la începutul călătoriei care aduce schimbarea în viața ta.

Știi ce anume îți dorești dar nu știi cm anume poți face?

Sunt aici pentru tine!

#

“Și-o să plângi. Și-o să regreți. Și-o să pierzi. Și-o să pleci. Și-o să te doară. Și-o să înveți. O să înveți să trăieș...
13/09/2025

“Și-o să plângi. Și-o să regreți. Și-o să pierzi. Și-o să pleci. Și-o să te doară. Și-o să înveți.
O să înveți să trăiești cu toate.
O să înveți să privești oamenii în ochi și să le înfrunți cuvintele nedrepte.
O să înveți să mergi drept și sigur pe tine.
O să înveți să lași oameni în spate și să-ți construiești drumul.
O să înveți să fii puternic.” (H. Filipescu)

Așa cm ai fost dintotdeauna…

Mulți oameni nu doresc să-și examineze rănile din copilărie, pentru că acest lucru este dureros și își spun “Până la urm...
08/09/2025

Mulți oameni nu doresc să-și examineze rănile din copilărie, pentru că acest lucru este dureros și își spun “Până la urma am ajuns Ok, nu-i așa?”

Dacă ai această reacție, este posibil să compartimentezi experiențele neplăcute sau chinuitoare și să pretinzi că lucrurile n-au fost teribil de rele și poate chiar așa este.

Este important însă să știi că există rezistențe la schimbare și astea se manifestă prin modalități comune de apărare:

𝘉𝘢𝘨𝘢𝘵𝘦𝘭𝘪𝘻𝘢𝘳𝘦𝘢 - “N-a fost chiar așa rău”. Tentația de a minimaliza și a bagateliza experiențele dificile și dureroase transformă suferința emoțională în normalitate și aceasta este normalitatea copilului rănit.

𝑁𝑜𝑟𝑚𝑎𝑙𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑎𝑛𝑜𝑟𝑚𝑎𝑙𝑢𝑙𝑢𝑖- “Toți luau bătaie”. Prin asta îți spui că agresiunea e normală și, probabil, copilul care ai fost considera că este firesc să primească o pedeapsă fizică și asta a fost modalitatea în care puteai face față situației.

𝘗𝘳𝘰𝘵𝘦𝘫𝘢𝘳𝘦𝘢 𝘤𝘦𝘭𝘰𝘳𝘭𝘢𝘭𝘵̦𝘪 - “Nu vreau să îmi judec părinții”. Mulți avem tendința de a ne judeca părinții dar vindecarea nu este despre judecată sau dezonorare, ci din contră despre respectarea lor, a faptului că, probabil, ei înșiși sunt/au fost oameni răniți, iar comportamentul lor pornea din propriile răni sau suferințe.

𝘕𝘦𝘨𝘢𝘳𝘦𝘢 𝘧𝘢𝘱𝘵𝘶𝘭𝘶𝘪 𝘤𝘢̆ 𝘷𝘪𝘯𝘥𝘦𝘤𝘢𝘳𝘦𝘢 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘱𝘰𝘴𝘪𝘣𝘪𝘭𝘢̆ - “De ce aș vrea să mă întorc în timp? Ce a fost a fost și nimic nu mai poate fi făcut în privința asta”. Este adevărat că trecutul nu poate fi schimbat. Ce poate fi schimbat este modul în care ne raportăm la trecut și modul în care ne poziționăm în prezent față de viitorul nostru.

𝘌𝘷𝘪𝘵𝘢𝘳𝘦𝘢 𝘢𝘮𝘪𝘯𝘵𝘪𝘳𝘪𝘭𝘰𝘳 𝘶𝘳𝘢̂𝘵𝘦 - “Nu pot să îmi amintesc o mare parte din ce s-a întâmplat, iar ce îmi amintesc nu-mi place”.

Începând procesul de vindecare poate că o să doară sau o să te usture, dar ești mai puternic decât crezi și, cu un pic de grijă față de propria persoană, vei parcurge acest proces în siguranță și te vei simți mult mai bine.

Dacă te regăsești în ceea ce ai citit, înseamnă că ești la începutul schimbării, iar schimbarea este singura certitudine din viața noastră.

Fii bine cu tine!

27/08/2025

𝑺𝒊𝒏𝒅𝒓𝒐𝒎𝒖𝒍 𝒔𝒂𝒍𝒗𝒂𝒕𝒐𝒓𝒖𝒍𝒖𝒊
(sau „complexul salvatorului”) se referă la un tipar comportamental în care o persoană simte nevoia constantă de a ajuta sau salva pe alții, adesea fără a ține cont de propriile sale nevoi și limite. Acesta poate duce la un dezechilibru în relații, în care persoana cu sindromul salvatorului se simte indispensabilă dar poate experimenta și stres sau epuizare din cauza responsabilității exagerate pe care o asumă.

𝑪𝒖𝒎 𝒔𝒆 𝒎𝒂𝒏𝒊𝒇𝒆𝒔𝒕𝒂̆?

𝑺𝒆𝒏𝒕𝒊𝒎𝒆𝒏𝒕𝒖𝒍 𝒄𝒂̆ 𝒆𝒔̦𝒕𝒊 𝒓𝒆𝒔𝒑𝒐𝒏𝒔𝒂𝒃𝒊𝒍 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒄𝒆𝒊𝒍𝒂𝒍𝒕̦𝒊

Persoanele cu sindromul salvatorului pot simți o responsabilitate constantă de a rezolva problemele altora, chiar și atunci când acestea nu le sunt solicitate.

𝑵𝒆𝒈𝒍𝒊𝒋𝒂𝒓𝒆𝒂 𝒑𝒓𝒐𝒑𝒓𝒊𝒆𝒊 𝒑𝒆𝒓𝒔𝒐𝒂𝒏𝒆

Din dorința de a-i ajuta pe ceilalți, aceste persoane pot pune deoparte propriile nevoi, sănătatea emoțională sau fizică, ajungând să se simtă epuizați și nemulțumiți.

𝑰𝒏𝒕𝒆𝒓𝒗𝒆𝒏𝒕̦𝒊𝒂 𝒇𝒂̆𝒓𝒂̆ 𝒄𝒂 𝒂𝒋𝒖𝒕𝒐𝒓𝒖𝒍 𝒔𝒂̆ 𝒇𝒊 𝒇𝒐𝒔𝒕 𝒄𝒆𝒓𝒖𝒕

În loc să aștepte să li se ceară ajutorul, ei intervin și încep să ofere soluții chiar și atunci când nu este necesar.

𝑭𝒖𝒓𝒕𝒖𝒏𝒂̆ 𝒆𝒎𝒐𝒕̦𝒊𝒐𝒏𝒂𝒍𝒂̆ 𝒊̂𝒏 𝒄𝒂𝒛𝒖𝒍 𝒊̂𝒏 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒏𝒖 𝒑𝒐𝒕 𝒂𝒋𝒖𝒕𝒂

Persoanele cu acest sindrom pot experimenta anxietate, vinovăție sau frustrare atunci când nu pot să ajute pe cineva sau când ceilalți refuză ajutorul lor.

𝑭𝒂̆𝒓𝒂̆ 𝒍𝒊𝒎𝒊𝒕𝒆 𝒄𝒍𝒂𝒓𝒆 𝒊̂𝒏 𝒓𝒆𝒍𝒂𝒕̦𝒊𝒊

Adesea, nu există un echilibru sănătos între „a ajuta” și „a respecta limitele proprii”, ceea ce duce la o dependență emoțională unidirecțională.

𝑵𝒆𝒗𝒐𝒊𝒂 𝒅𝒆 𝒗𝒂𝒍𝒊𝒅𝒂𝒓𝒆

Salvatorii pot căuta validare în faptul că sunt „necesari” sau „importanți” pentru ceilalți. Acest lucru le poate afecta imaginea de sine, bazându-se pe ceea ce pot face pentru alții mai degrabă decât pe ceea ce sunt ca persoane.

În relațiile interpersonale, acest sindrom poate duce la dinamici dezechilibrate, în care persoana „salvatoare” preia controlul și joacă rolul de „rescuer”, iar celălalt poate deveni dependent de ajutorul constant.

Deși dorința de a ajuta este în general un lucru pozitiv, în cazul sindromului salvatorului aceasta poate duce la un comportament dăunător atât pentru persoana care ajută, cât și pentru cei pe care încearcă să-i salveze.

Unii oameni pot ajunge să abuzeze de ajutorul lor sau pot deveni pasivi, așteptând mereu ca cineva să le rezolve problemele.

Convingerile noastre profunde și inconștiente reprezintă un filtru al percepției noastre. Percepția unei situații influe...
11/08/2025

Convingerile noastre profunde și inconștiente reprezintă un filtru al percepției noastre.

Percepția unei situații influențează ceea ce simțim, gândim și facem. În același timp, gândurile și sentimentele noastre ne influențează percepția.

E posibil să gândești și să-ți spui:

*Sunt un om de nimic
*Sunt vinovat
*Sunt prost
*Sunt mic
*Sunt prea gras
*Sunt neputincios
*Nu sunt suficient de bun
*Nu sunt în stare de nimic
*Sunt un ratat
*Femeile sunt slabe
*Bărbații sunt răi
*Lumea e rea/periculoasă
*Trebuie sa fiu cel mai bun
*Trebuie sa mă descurc singur
*Trebuie să fac totul corect

🔹Aceste convingeri s-au format și dezvoltat in copilărie atunci când adulții din viața ta, oameni răniți la rândul lor, te-au făcut să crezi că ceva e în neregulă tine.

🔺Acum, ca adult, sunt momente în care copilul rănit din interiorul tău se simte nedemn, neputincios, nevrednic, incapabil, nemerituos, etc.

🔺Asta te face fie să te revolți, fie să te închizi în tine.

🔺Acolo, în interiorul tău, sălășluiește încă suferința.

Ai vrea să simți și să faci diferit însă nu știi cm ai putea.

🔹Sinele tău real și autentic știe exact cm anume să procedeze. Dă-i voie să se exprime!

Dacă ai nevoie de cineva care să te însoțească cu înțelegere, acceptare și empatie în această călătorie transformatoare, lasă-mi un mesaj!

31/07/2025

𝟕 𝐦𝐨𝐭𝐢𝐯𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐞𝐱𝐩𝐥𝐢𝐜𝐚̆ 𝐚𝐛𝐮𝐳𝐮𝐥 𝐧𝐚𝐫𝐜𝐢𝐬𝐢𝐜

O persoană narcisică poate avea un comportament abuziv din mai multe motive legate în principal de trăsăturile de personalitate narcisice și de mecanismele de apărare psihologică pe care le folosește. Iată cele mai frecvente motive:

🔹 1. 𝑵𝒆𝒗𝒐𝒊𝒂 𝒆𝒙𝒂𝒈𝒆𝒓𝒂𝒕𝒂̆ 𝒅𝒆 𝒄𝒐𝒏𝒕𝒓𝒐𝒍 𝒔̦𝒊 𝒅𝒐𝒎𝒊𝒏𝒂𝒓𝒆
Narcisicii simt nevoia să controleze totul în jurul lor pentru a-și păstra sentimentul de superioritate. Abuzul — verbal, emoțional sau chiar fizic — este adesea un instrument de a-și menține puterea asupra celorlalți.

🔹 2. 𝑳𝒊𝒑𝒔𝒂 𝒆𝒎𝒑𝒂𝒕𝒊𝒆𝒊
Una dintre trăsăturile centrale ale tulburării narcisice de personalitate este lipsa de empatie. Persoana narcisică nu se poate pune cu adevărat în locul celuilalt, ceea ce o face mai predispusă să rănească fără remușcări.

🔹 3. 𝑰𝒏𝒔𝒆𝒄𝒖𝒓𝒊𝒕𝒂𝒕𝒆 profundă ascunsă de o mască de superioritate
Deși par încrezători, narcisicii au adesea o stimă de sine fragilă. Pentru a-și proteja această imagine grandioasă despre sine, pot deveni critici, disprețuitori sau abuzivi când se simt amenințați sau criticați.

🔹 4. 𝑵𝒆𝒗𝒐𝒊𝒂 𝒅𝒆 𝒗𝒂𝒍𝒊𝒅𝒂𝒓𝒆 𝒄𝒐𝒏𝒔𝒕𝒂𝒏𝒕𝒂̆ (𝒔𝒖𝒓𝒔𝒂 𝒏𝒂𝒓𝒄𝒊𝒔𝒊𝒄𝒂̆)
Au nevoie constantă de admirație și validare (așa-numita „hrană narcisică”). Dacă nu o primesc, pot deveni furioși sau abuzivi pentru a „forța” ceilalți să-i confirme cât sunt de importanți.

🔹 5. 𝑷𝒓𝒐𝒊𝒆𝒄𝒕̦𝒊𝒂 𝒗𝒊𝒏𝒊𝒊 𝒔̦𝒊 𝒓𝒖𝒔̦𝒊𝒏𝒊𝒊
Când narcisicul simte rușine sau vină, are tendința să proiecteze aceste emoții asupra celorlalți. Poate da vina pe victimă, o poate manipula sau chiar umili, pentru a se simți „curat” în propriii ochi.

🔹 6. 𝑻𝒆𝒂𝒎𝒂 𝒅𝒆 𝒂𝒃𝒂𝒏𝒅𝒐𝒏 𝒔̦𝒊 𝒍𝒊𝒑𝒔𝒂 𝒂𝒕𝒂𝒔̦𝒂𝒎𝒆𝒏𝒕𝒖𝒍𝒖𝒊 𝒔𝒂̆𝒏𝒂̆𝒕𝒐𝒔
Mulți narcisici au experimentat în copilărie abandon, neglijență sau abuz. Drept urmare, nu au dezvoltat un stil de atașament sănătos și pot deveni abuzivi pentru a ține oamenii „sub control”, din frica de a fi părăsiți.

🔹 7. 𝑮𝒂𝒔𝒍𝒊𝒈𝒉𝒕𝒊𝒏𝒈 𝒔̦𝒊 𝒎𝒂𝒏𝒊𝒑𝒖𝒍𝒂𝒓𝒆 – pentru a distorsiona realitatea
Prin comportamente precum gaslighting-ul (a face victima să se îndoiască de propria percepție), narcisicul își menține poziția de putere și reduce șansele ca victima să plece sau să se opună.

Persoana narcisică poate fi părintele tău, partenerul tău, prietenul, colegul sau șeful tău.

Ai fost sau ești într-o relație cu o astfel de persoană și vrei să știi mai multe despre cm te poți proteja de abuzul narcisic? Lasă-mi un mesaj! Sunt aici să te sprijin cu empatie și fără judecată.

𝟏𝟎 𝐬𝐞𝐦𝐧𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐢𝐧𝐝𝐢𝐜𝐚̆ 𝐟𝐚𝐩𝐭𝐮𝐥 𝐜𝐚̆ 𝐚𝐢 𝐫𝐚̆𝐧𝐢 𝐞𝐦𝐨𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐞 𝐧𝐞𝐯𝐢𝐧𝐝𝐞𝐜𝐚𝐭𝐞1. 𝑬𝒗𝒊𝒕𝒂𝒓𝒆𝒂 𝒆𝒎𝒐𝒕̦𝒊𝒊𝒍𝒐𝒓:  Persoanele cu răni emoționale ...
23/07/2025

𝟏𝟎 𝐬𝐞𝐦𝐧𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐢𝐧𝐝𝐢𝐜𝐚̆ 𝐟𝐚𝐩𝐭𝐮𝐥 𝐜𝐚̆ 𝐚𝐢 𝐫𝐚̆𝐧𝐢 𝐞𝐦𝐨𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐞 𝐧𝐞𝐯𝐢𝐧𝐝𝐞𝐜𝐚𝐭𝐞

1. 𝑬𝒗𝒊𝒕𝒂𝒓𝒆𝒂 𝒆𝒎𝒐𝒕̦𝒊𝒊𝒍𝒐𝒓: Persoanele cu răni emoționale evită să se confrunte cu propriile emoții și le reprimă, preferând să le ignore. Adesea, aceste persoane atribuie stările lor negative unor factori externi.

2. 𝑨𝒖𝒕𝒐-𝒔𝒂𝒃𝒐𝒕𝒂𝒓𝒆: Oamenii cu răni emoționale au tendința de a se auto-sabota în diferite aspecte ale vieții lor cm ar fi relațiile, cariera sau sănătatea, din cauza lipsei de încredere sau auto-apreciere.

3. 𝑹𝒆𝒍𝒂𝒕̦𝒊𝒊 𝒕𝒐𝒙𝒊𝒄𝒆 𝒓𝒆𝒑𝒆𝒕𝒂𝒕𝒆: Atrag în mod repetat relații toxice sau abuzive, deoarece nu au învățat să stabilească limite sănătoase sau să recunoască semnele de avertizare.

4. 𝑨𝒖𝒕𝒐-𝒗𝒊𝒄𝒕𝒊𝒎𝒊𝒛𝒂𝒓𝒆: Se percep ca victime în diverse situații și își externalizează responsabilitatea pentru propria fericire și bunăstare.

5. 𝑫𝒆𝒑𝒆𝒏𝒅𝒆𝒏𝒕̦𝒂̆ 𝒆𝒎𝒐𝒕̦𝒊𝒐𝒏𝒂𝒍𝒂̆: Persoanele cu răni emoționale se bazează prea mult pe alții pentru a-și satisface nevoile emoționale și simt o senzație de gol interior sau un nivel crescut al anxietății atunci când nu sunt într-o relație.

6. 𝑻𝒖𝒍𝒃𝒖𝒓𝒂̆𝒓𝒊 𝒂𝒍𝒊𝒎𝒆𝒏𝒕𝒂𝒓𝒆 𝒔𝒂𝒖 𝒅𝒆 𝒔𝒐𝒎𝒏: Rănile emoționale nevindecate pot duce la comportamente nesănătoase legate de alimentație sau de somn, cm ar fi supraalimentarea, subalimentarea sau insomniile.

7. 𝑻𝒖𝒍𝒃𝒖𝒓𝒂̆𝒓𝒊 𝒅𝒆 𝒂𝒏𝒙𝒊𝒆𝒕𝒂𝒕𝒆 𝒔𝒂𝒖/𝒔̦𝒊 𝒅𝒆𝒑𝒓𝒆𝒔𝒊𝒆:Pot experimenta simptome persistente de anxietate sau depresie care pot fi legate de rănile emoționale nevindecate din trecut.

8. 𝑨𝒖𝒕𝒐-𝒄𝒓𝒊𝒕𝒊𝒄𝒂̆ 𝒆𝒙𝒄𝒆𝒔𝒊𝒗𝒂̆: Persoanele cu răni emoționale sunt foarte auto-critice și au așteptări nerealiste față de ele însele, ceea ce poate duce la sentimente de inadecvare sau de lipsă de valoare personală.

9. 𝑫𝒊𝒇𝒊𝒄𝒖𝒍𝒕𝒂̆𝒕̦𝒊 𝒊̂𝒏 𝒓𝒆𝒍𝒂𝒕̦𝒊𝒐𝒏𝒂𝒓𝒆: Pot avea dificultăți în stabilirea și menținerea relațiilor sănătoase, deoarece este afectată teama de abandon sau de respingere.

10 𝑳𝒊𝒑𝒔𝒂 𝒔𝒂𝒕𝒊𝒔𝒇𝒂𝒄𝒕̦𝒊𝒆𝒊 𝒅𝒆 𝒗𝒊𝒂𝒕̦𝒂̆: Se simt adesea nemulțumite sau nefericite în viața lor chiar dacă pot avea succes sau realizări externe, din cauza rănilor emoționale nevindecate care le afectează starea emoțională.

Aceste semne pot fi indicatori ai faptului că o persoană are răni emoționale nevindecate și poate beneficia de suportul profesional al unui terapeut pentru a le aborda și a le vindeca.

Dacă te regăsești în ceea ce ai citit, lasă-mi un mesaj!

Sunt aici pentru tine!

Address

Bucharest

Opening Hours

Monday 09:00 - 17:00
Tuesday 09:00 - 17:00
Wednesday 09:00 - 17:00
Thursday 09:00 - 17:00
Friday 09:00 - 17:00

Telephone

0722212826

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Psihoterapeut Iulia Amaricuței posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Share

Share on Facebook Share on Twitter Share on LinkedIn
Share on Pinterest Share on Reddit Share via Email
Share on WhatsApp Share on Instagram Share on Telegram

Srisoare adresată Clientului meu....

”Viața nu este nici simplă nici complicată, nici limpede nici mohorâtă, nici contradictorie nici coerentă. Este - și atâta tot. Numai limbajul o ordonează sau o complică, o luminează sau o întunecă, o diversifică sau o unifică..” (Antoine de Saint Exupery) Simțiți ca viața dumneavoastră este complicată, mohorâtă și contradictorie? Vă invit să descoperim împreună elementele care o fac să fie astfel și să găsim soluții pentru schimbare. Cel mai mare expert într-o problemă este chiar cel care are problema respectivă. Eu voi fi călăuza dumneavoastră, persoana calificată să vă îndrume în rezolvarea problemelor. Abordez metode și tehnici din terapia de scurtă durată, colaborativă, orientată pe resurse și soluții. Obiectivul terapiei de scurtă durată este soluționarea problemei și are următoarele caracteristici: - ideea că fiecare persoană posedă resursele necesare rezolvării problemelor cu care se confruntă; - acceptarea definiției pe care clientul o dă problemei sale; - formarea alianței terapeutice (terapeut - client) cât mai repede posibil; - terapeutul crează cadrul care să-i permită clientului să identifice și să utilizeze resursele pe care le are; - evitarea angajării clientului la un efort deosebit; - centrarea pe aici și acum; incursiunile în trecut sunt limitate și focalizate pe problema prezentă a clientului; - existența unor obiective clare, specifice și tangibile în timpul disponibil; - schimbarea terapeutică nu este așteptată, ea este provocată. În terapia de scurta durată, relația terapeutică este una de tip colaborativ în care, orice alt comportament decât cel așteptat din partea clientului este receptat ca un semn al dorinței de schimbare a acestuia. Principiul care guvernează o astfel de relație terapeutică este ”Nu exista eșec, există feedback” (S. de Shazer). Această perspectivă are la bază încrederea în resursele clientului și în dorința sa de schimbare. Hoyt considera ca mesajul care se ascunde de fapt în spatele conceptului de terapie scurta este următorul ”nu pierdeți momentul potrivit pentru a acționa”. Beneficiați de confidențialitate, empatie, încredere, înțelegere, suport psihologic prin profesionalism. Ședința durează 50 minute pentru fiecare adult, copil sau adolescent și 90 minute pentru cupluri și familii. Numărul de ședințe îl stabilim de comun acord în funcție de nevoile dumneavoastră. Cu tot respectul pentru decizia dumneavoastra,

psihoterapeut IULIA AMARICUȚEI