11/08/2025
Etapele desprinderii dintr-o relație de dependență emoțională-
cu accent pe procesul psihic, somatic și relațional:
1. Iluzia: negare și idealizare
Încă neg realitatea relației – îmi spun că „nu e chiar așa rău”.
Îmi agăț speranțele de momentele bune, ignorând semnele de abuz/desechilibru.
Mă identific cu „salvatorul” sau „cel care trebuie să repare”.
Corpul simte confuzie, dar mintea justifică: „poate e vina mea”.
Mecanism defensiv: disociere, idealizare, minimizare
Întrebare-cheie: Ce nu vreau (încă) să văd?
2. Descompensarea: ,,crăparea" iluziilor
Încep să observ că realitatea doare mai des decât hrănește.
Apare o dublare a conștiinței: ceva din mine știe că nu e bine.
Corpul reacționează: insomnie, oboseală, anxietate.
Pot trăi ambivalență: vreau să plec, dar nu pot. Vreau să rămân, dar nu mai pot.
Mecanism: ambivalență, pendulare între loialitate și revoltă
Întrebare: Ce simt cu adevărat când stau în tăcere?
3. Durerea lucidității: conștientizarea dependenței
Văd clar dinamica relației: dezechilibrul, abuzul, golul.
Apare rușinea: „cum am putut rămâne?”, „cum am acceptat atât?”
Încep să îmi recunosc părțile dependente, fragmentele care cereau iubire cu orice preț.
În corp: senzația de gol, tristețe profundă, uneori greață sau dorință de fugă.
Mecanism: activarea traumelor timpurii de abandon
Întrebare: Ce parte din mine a avut nevoie disperată de această relație?
4. Separarea interioară: stabilirea granițelor
Încep să spun „nu”. Uneori blând, alteori cu furie acumulată.
Mă retrag emoțional, chiar dacă fizic sunt încă în relație.
Reapare simțul de sine: „eu”, „corpul meu”, „ce vreau eu”.
Este etapa în care încep să privesc relația de la distanță, mai puțin confuz.
Mecanism: delimitare, centrare în sine
Întrebare: Ce parte din mine vrea să trăiască altfel?
5. Desprinderea: alegerea conștientă de a pleca
Acțiunea se aliniază cu conștiința: iau o decizie clară.
Nu mai cer schimbare de la celălalt – mă întorc către mine.
Accept că despărțirea doare, dar o aleg în locul autodistrugerii.
În corp: tristețe, dar și o respirație nouă – spațiu.
Mecanism: asumare, ieșire din iluzii
Întrebare: Pot rămâne alături de mine, chiar dacă mă doare?
- 6. Doliul: confruntarea cu vidul și reconstrucția sinelui
Vin valuri de emoții: dor, furie, regret, vinovăție.
Se reactivează vechi traume (copil interior, abandonuri timpurii).
Este nevoie de sprijin, ritualuri, corp, blândețe și timp.
Încep să simt cine sunt fără relație – și e greu.
Mecanism: integrare, doliu autentic
Întrebare: Cine sunt eu fără acest atașament?
7. Revenirea acasă: reconectarea cu Sinele
Încep să mă simt mai viu, mai autentic, mai centrat.
Relația cu mine devine sursă – nu surogat.
Pot să-mi creez relații noi, fără să mă pierd.
Îmi onorez povestea și mulțumesc părților care au rezistat.
Mecanism: maturizare, integrare, reconstrucție
Întrebare: Ce am învățat din acest drum?