Psihoterapeut Madalina Trufasu

Psihoterapeut Madalina Trufasu Psihoterapeut autonom - Internal Family Systems (IFS), Constelatii familiale, Eliberare emotionala

“Așteptările noastre încetează atunci când rămânem in acest moment. Căci tot ce așteptăm se află dincolo de moment. Mome...
27/09/2025

“Așteptările noastre încetează atunci când rămânem in acest moment. Căci tot ce așteptăm se află dincolo de moment. Momentul ne poate oferi mult mai mult decât ne-am așteptat.
Multe așteptări sunt cu bucurie, dar unele sunt însoțite de teama ca s-ar putea sa nu fie împlinite in modul in care ne așteptăm. Atât această bucurie, cât și aceasta teama paralizează , împiedicându-ne sa ne deschidem la orice vine.
Când rămânem in momentul prezent avem tot ce e posibil pentru noi in totalitatea lui. Doar această clipă ne duce mai departe.”
Bert Hellinger

“Cine fuge de natura viață-moarte-viață se încăpățânează să nu vadă iubirea ca pe o sărbătoare a abundenței. Dar iubirea...
21/09/2025

“Cine fuge de natura viață-moarte-viață se încăpățânează să nu vadă iubirea ca pe o sărbătoare a abundenței. Dar iubirea, chiar în forma sa cea mai înaltă, este o succesiune de morți și renașteri. Ieșim dintr-o etapă a iubirii și intrăm în alta. Pasiunea se stinge, apoi se reaprinde. Durerea dispare, apoi apare iar. Să iubești înseamnă să îmbrățișezi și, în același timp, să reziști multor sfârșituri și începuturi… toate în cadrul aceleiași relații de iubire.”
Dr. Clarissa Pinkola Estes

“Am o anumită imagine a sufletului. Imaginea mea este ca suntem in el mai degrabă decat ca il detinem, asa cm se crede ...
20/09/2025

“Am o anumită imagine a sufletului. Imaginea mea este ca suntem in el mai degrabă decat ca il detinem, asa cm se crede in gândirea curenta. [..] Toate sunt in serviciul a ceva mai mare. In fata marelui suflet toate sunt la fel. Nimeni nu rezistă in fata marelui suflet.”
Bert Hellinger

11/09/2025

“Maturitatea emoțională înseamnă să ai curajul să vezi lucrurile așa cm sunt, nu cm ai vrea să fie. Să recunoști când cineva îți face rău și să alegi să mergi mai departe, chiar dacă ai sentimente pentru acea persoană.

Înseamnă să înțelegi că nu poți schimba pe nimeni. Oamenii se schimbă doar atunci când vor și sunt dispuși să își asume responsabilitatea pentru viața lor. Și, uneori, trebuie să accepți că s-ar putea să nu se maturizeze niciodată; că poate nu își vor asuma niciodată responsabilitatea.

Atunci, când rămâi agățat/ă de speranța că celălalt se va schimba, de fapt nu mai trăiești în prezent, ci într-o proiecție. Iar acea proiecție te blochează, îți consumă energia și îți tulbură liniștea.

Mulți oameni spun că își doresc o relație, dar nu sunt conștienți de sine, nu au maturitatea emoțională și nici nu își asumă responsabilitatea necesară pentru a o construi și menține. Nu poți tu să îl transformi pe celălalt, ca prin minune, într-un partener matur emoțional.

Să renunți, în astfel de situații, este unul dintre cele mai grele lucruri pe care le vei face vreodată. Te obligă să alegi realitatea în locul fanteziei. Iar asta înseamnă să-ți iei rămas bun nu doar de la persoana de lângă tine, ci și de la viitorul pe care l-ai visat alături de ea. Și înseamnă să crezi că propria ta vindecare este mai importantă decât potențialul pe care crezi că-l are celălalt.

Renunțarea nu e doar despre „a lăsa pe cineva în urmă”, ci despre a închide ușa unei versiuni de viață la care ai sperat, dar care nu există. Este o confruntare cu tine însuți: cu iluziile tale, cu nevoia de a fi validat, cu speranța că, dacă ai fi sau ai face lucrurile altfel, celălalt s-ar schimba.

Să renunți este, de fapt, o dovadă a iubirii de sine. Renunți când nu mai aștepți niște scuze pe care nu le vei primi niciodată, când nu te mai agăți de cine ar putea deveni cealaltă persoană.

Pentru că vindecarea și liniștea ta nu depind de schimbarea celuilalt, ci de tine, de cât de dispus ești tu să te alegi pe tine. Atunci, când nu mai aștepți de la ceilalți ceea ce nu pot sau nu vor să-ți ofere, începi să-ți oferi ție ceea ce meriți: respect, grijă, iubire.

Astfel, acceptarea realității te eliberează de lupta nesfârșită de a încerca să schimbi pe cineva. Îți arată că evoluția lui/ei nu este responsabilitatea ta și nici nu se află sub controlul tău. Îți arată că uneori iubirea presupune să renunți, chiar dacă doare.

Învață să te alegi pe tine și să te iubești mai mult, astfel încât să nu mai aștepți să fii „ales” de altcineva pentru a te simți valoros, să nu mai aștepți ca altcineva să-ți ofere ce nu are, ci să începi să îți oferi tu însuți ceea ce meriți.”

Ursula Sandner

11/08/2025

Etapele desprinderii dintr-o relație de dependență emoțională-
cu accent pe procesul psihic, somatic și relațional:

1. Iluzia: negare și idealizare

Încă neg realitatea relației – îmi spun că „nu e chiar așa rău”.

Îmi agăț speranțele de momentele bune, ignorând semnele de abuz/desechilibru.

Mă identific cu „salvatorul” sau „cel care trebuie să repare”.

Corpul simte confuzie, dar mintea justifică: „poate e vina mea”.

Mecanism defensiv: disociere, idealizare, minimizare
Întrebare-cheie: Ce nu vreau (încă) să văd?

2. Descompensarea: ,,crăparea" iluziilor

Încep să observ că realitatea doare mai des decât hrănește.

Apare o dublare a conștiinței: ceva din mine știe că nu e bine.

Corpul reacționează: insomnie, oboseală, anxietate.

Pot trăi ambivalență: vreau să plec, dar nu pot. Vreau să rămân, dar nu mai pot.

Mecanism: ambivalență, pendulare între loialitate și revoltă
Întrebare: Ce simt cu adevărat când stau în tăcere?

3. Durerea lucidității: conștientizarea dependenței

Văd clar dinamica relației: dezechilibrul, abuzul, golul.

Apare rușinea: „cum am putut rămâne?”, „cum am acceptat atât?”

Încep să îmi recunosc părțile dependente, fragmentele care cereau iubire cu orice preț.

În corp: senzația de gol, tristețe profundă, uneori greață sau dorință de fugă.

Mecanism: activarea traumelor timpurii de abandon
Întrebare: Ce parte din mine a avut nevoie disperată de această relație?

4. Separarea interioară: stabilirea granițelor

Încep să spun „nu”. Uneori blând, alteori cu furie acumulată.

Mă retrag emoțional, chiar dacă fizic sunt încă în relație.

Reapare simțul de sine: „eu”, „corpul meu”, „ce vreau eu”.

Este etapa în care încep să privesc relația de la distanță, mai puțin confuz.

Mecanism: delimitare, centrare în sine
Întrebare: Ce parte din mine vrea să trăiască altfel?

5. Desprinderea: alegerea conștientă de a pleca

Acțiunea se aliniază cu conștiința: iau o decizie clară.

Nu mai cer schimbare de la celălalt – mă întorc către mine.

Accept că despărțirea doare, dar o aleg în locul autodistrugerii.

În corp: tristețe, dar și o respirație nouă – spațiu.

Mecanism: asumare, ieșire din iluzii
Întrebare: Pot rămâne alături de mine, chiar dacă mă doare?

- 6. Doliul: confruntarea cu vidul și reconstrucția sinelui

Vin valuri de emoții: dor, furie, regret, vinovăție.

Se reactivează vechi traume (copil interior, abandonuri timpurii).

Este nevoie de sprijin, ritualuri, corp, blândețe și timp.

Încep să simt cine sunt fără relație – și e greu.

Mecanism: integrare, doliu autentic
Întrebare: Cine sunt eu fără acest atașament?

7. Revenirea acasă: reconectarea cu Sinele

Încep să mă simt mai viu, mai autentic, mai centrat.

Relația cu mine devine sursă – nu surogat.

Pot să-mi creez relații noi, fără să mă pierd.

Îmi onorez povestea și mulțumesc părților care au rezistat.

Mecanism: maturizare, integrare, reconstrucție
Întrebare: Ce am învățat din acest drum?

Lucrul cu părțile, esența modelului terapeutic Internal Family Systems, este unul dintre cele mai profunde și, în acelaș...
15/07/2025

Lucrul cu părțile, esența modelului terapeutic Internal Family Systems, este unul dintre cele mai profunde și, în același timp, delicate modele de terapie.
Este, în primul rând, o cale directă și vindecătoare de a te conecta cu tine, cu părțile care așteaptă să fie auzite și reintegrate.
Cartea Janinei Fisher vine în completarea acestui model de lucru și ne oferă o perspectivă profundă și umană asupra modului în care trauma ne afectează.
Așa cm știm deja, trauma nu este doar o amintire dureroasă din trecut, ci o experiență care continuă să trăiască în noi, prin reacții, gânduri și stări – adesea greu de înțeles.
Pentru a supraviețui acestor experiențe, psihicul nostru se fragmentează – iar fragmentarea devine, în sine, un mecanism de protecție (compartimentalizare).
În cartea sa, Janina vorbește despre câteva elemente esențiale de care este important să ținem cont atunci când ne dorim să abordăm traumele noastre:

✨Sinele – centrul nostru vindecător
În ciuda rănilor și haosului interior, fiecare dintre noi are un nucleu stabil și profund: Sinele.
Sinele este acel aspect din noi care știe să observe fără să judece, care poate oferi empatie, calm, curiozitate și prezență.
Chiar dacă nu îl simțim tot timpul, Sinele nu dispare. El se află în continuare acolo, sub straturi de frică, rușine sau alte mecanisme de apărare.
În terapie, procesul de vindecare se bazează tocmai pe această capacitate a Sinelui de a fi un spațiu de siguranță pentru celelalte părți din noi.

✨Compartimentalizarea – ca formă inteligentă de protecție
Atunci când trăim o traumă, mintea noastră „rupe în fragmente” acea experiență pentru a o putea gestiona. Așa apar părțile – fragmente ale personalității noastre, fiecare cu un rol clar.
•⁠ ⁠Unele sunt părți exilate – adesea copii interiori care poartă durerea, rușinea sau frica de atunci.
•⁠ ⁠Altele sunt părți protectoare – cele care ne țin ocupați, ne critică, ne controlează emoțiile sau ne fac să ne disociem.
Aceste părți nu sunt „probleme”, ci strategii de supraviețuire. Fiecare a apărut cu un scop: să ne ajute să trecem peste ceva ce era prea mult de dus într-un anumit moment din viața noastră.

✨Vindecarea – ca o reconectare blândă
Scopul nu este să „eliminăm” aceste părți, ci să ne împrietenim cu ele.
Vindecarea vine când ne apropiem de ele cu compasiune și când le ascultăm povestea. Când, din Sinele nostru, devenim acel adult care poate oferi ceea ce a lipsit atunci: siguranță, empatie, stabilitate.
Este un proces delicat și profund transformator. Cu fiecare parte care se simte auzită și reintegrată, devenim mai aliniați, mai întregi.

❤ Dacă ai simțit vreodată că trăiești emoții contradictorii, conflicte interne sau reacții „care nu-ți aparțin”, nu înseamnă că e ceva greșit cu tine.
Înseamnă doar că există părți care au nevoie să fie ascultate, înțelese și însoțite.

Și că Sinele tău – acel spațiu înțelept și iubitor din tine – e acolo. Așteaptă doar să i se dea din nou un spațiu și o voce.

Poate că ai învățat devreme că exprimarea sinceră a emoțiilor tale nu era binevenită. Că dacă plângi, deranjezi sau că d...
03/07/2025

Poate că ai învățat devreme că exprimarea sinceră a emoțiilor tale nu era binevenită. Că dacă plângi, deranjezi sau că dacă spui ce simți, ești „prea sensibilă”.
Poate ai crescut într-un mediu în care tăcerea era prețul pentru a te simți în siguranță, pentru a fi iubită sau măcar tolerată.

În limbajul IFS (Internal Family Systems), acea tăcere nu a fost o alegere conștientă, ci o strategie de supraviețuire. O parte din tine – adesea cu rol protector – a învățat să îți reducă vocea la tăcere - ca să te apere de respingere sau de umilință. În spatele acestui protector, însă, încă trăiește o parte rănită, care nu a uitat. O parte care încă ar striga, dacă ar putea: “Uită-te la mine. Sunt aici. Ascultă-mă.”

✨Cum ar fi dacă ai începe, încet, să asculți vocea aceea interioară care voia să strige, sa se exprime autentic?

În terapie, ne apropiem de aceste părți cu blândețe, fără să le forțăm. E locul unde te poți așeza în tăcere alături de această versiune a ta care voia să fie auzită si crezută.

Această tăcere care te-a protejat –desigur a avut un rol important. Dar poate că o altă parte din tine simte că e timpul să fie readusă in conștiință , astfel incat tu sa te poti întoarce, încet, spre a te simți întreg, in contact cu Sinele tău.

În lucrul cu constelațiile familiale, ceea ce iese la iveală cel mai des este faptul că durerile care ne apasă nu ne apa...
13/06/2025

În lucrul cu constelațiile familiale, ceea ce iese la iveală cel mai des este faptul că durerile care ne apasă nu ne aparțin pe deplin. Simptomele, conflictele, fricile fără cauză aparentă – toate pot veni ca ecouri ale unui trecut nespus, ca loialități inconștiente față de suferința strămoșilor noștri.

Mark Wolynn, în cartea sa „Povestea ta a început demult”, ne vorbește despre transmiterea transgenerațională a traumei. Cu simplitate și respect, el arată cm trăim în trupul nostru emoții care au fost reprimate, negate sau uitate în generațiile dinaintea noastră. Și cum, fără să știm, purtăm poverile celor care nu au fost văzuți, ascultați sau onorați.

„Ceea ce nu este recunoscut, se repetă”, spunea Bert Hellinger. Acolo unde iubirea nu a mai putut curge, acolo unde cineva a fost exclus sau respins, sistemul de familie caută echilibru. Iar alti membri ai familiei– adesea fără să știe de ce – devin purtătorii suferinței.

Această carte nu e doar o lectură. Este o chemare. O invitație de a privi cu respect și onestitate spre ceea ce a fost uitat.

Dacă simți că trăiești o durere veche, dar nu poți spune de unde vine…

Dacă te lupți cu blocaje recurente, cu relații care dor sau cu o neliniște profundă care nu are cuvinte…

Te invit la workshop-ul de constelații din 21-22 iunie, de la București. O zi si jumătate unde găsești un spațiu sigur, în care această privire poate călăuzi către vindecare.

Da, povestea ta a început demult. Dar poate că de acum, tu o poți scrie altfel.

12/03/2025

Distanța în iubire - a trăi în poezie

"Un băiat şi o fată se îndrăgostesc: din când în când se întâlnesc, îşi scriu, îşi oferă cadouri şi flori, iar micile amintiri sunt pentru ei talismane încărcate de emanaţii pline de bucurie, inspiraţie şi energie... El este un Făt-Frumos, iar ea o Ileană Cosânzeană! Ei trăiesc în poezie, se plimbă, se privesc, totul li se pare frumos, căci iubirea lor este curată, ideală. Dar în ziua în care vor dori să-şi trăiască iubirea într-o manieră mai concretă, poezia va dispare, căci va fi înlocuită cu proza. Veți replica că nu putem rămâne la infinit în latura ideală. Sunt vorbele voastre. Dacă vreţi să coborâţi, faceţi-o, dar veţi părăsi domeniul adevăratei poezii, al adevăratei frumuseţi, iar bucuria vi se va diminua. Deci, atât cât puteţi, păstraţi puţină distanţă în iubire, căci aceasta vă va copleşi şi vă va inspira. Mulţumită ei veţi putea continua să iubiţi.*"
Omraam Mikhaël Aïvanhov

“Iubirea este abilitatea si bunăvoința de a-i lasa pe cei de care iti pasa sa fie cine isi aleg ei sa fie, fara a insist...
14/02/2025

“Iubirea este abilitatea si bunăvoința de a-i lasa pe cei de care iti pasa sa fie cine isi aleg ei sa fie, fara a insista ca ei sa iti satisfacă ego-ul personal.”

Address

Bulevardul Unirii Nr. 27
Bucharest
040103

Opening Hours

Monday 14:00 - 20:00
Tuesday 14:00 - 20:00
Wednesday 14:00 - 20:00
Thursday 14:00 - 20:00
Friday 14:00 - 20:00

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Psihoterapeut Madalina Trufasu posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Psihoterapeut Madalina Trufasu:

Share

Share on Facebook Share on Twitter Share on LinkedIn
Share on Pinterest Share on Reddit Share via Email
Share on WhatsApp Share on Instagram Share on Telegram