20/11/2025
Renașterea spirituală a Corului de cameră „Preludiu – Voicu Enăchescu”
Corul de cameră „Preludiu – Voicu Enăchescu” și-a omagiat creatorul și dirijorul care a stat la cârma ansamblului timp de 5 decenii – maestrul Voicu Enăchescu – printr-un concert deosebit de emoționant susținut la Biserica Sfântul Elefterie în data de 10 noiembrie 2025.
Programul a cuprins lucrări sacre din repertoriul românesc și universal, fiind gândit ca un arc peste timp deschis de concertul din 29 noiembrie 2015, tot de la Sfântul Elefterie, în care maestrul Voicu Enăchescu și discipolul său, Andrei Stănculescu, s-au întâlnit pentru prima dată, întâlnire ce a stat, probabil, sub semnul destinului.
Iată că la 10 ani distanță de la acel eveniment, într-un cadru cât se poate de intim și familial, cu un repertoriu ce a reunit lucrări semnate de Paul Constantinescu, Nicolae Lungu, Gavriil Musicescu, Maxim Berezovski și Pascal Bentoiu, Corul „Preludiu – Voicu Enăchescu” continuă tradiția excelenței setată în anul 1972.
Am privit îndeaproape fiecare membru al ansamblului – chipuri mai vechi sau mai noi – și mi-am dat seama de însemnătatea acestui concert. Sigur, orice manifestare muzicală e importantă pentru un artist, în mai mare sau mai mică măsură. Dar evenimentul acesta a fost mai mult de atât. A fost ca o renaștere spirituală pentru fiecare dintre coriști: o amintire prețioasă a ceea ce a fost, o confirmare a ceea ce este și o promisiune luminoasă într-un viitor artistic perpetuu – o punte lină între trecut și viitor. Iar pe de altă parte, concertul a reprezentat un omagiu pios, plin de dor și recunoștință pentru maestrul Voicu Enăchescu. Acest aspect cred că a contribuit în mod esențial la emoția trăită de fiecare om care s-a aflat în biserică – artiști și spectatori deopotrivă.
Cred că fiecare artist – în frunte cu Andrei Stănculescu, cel care a preluat conducerea ansamblului după dispariția maestrului – a reflectat pentru câteva momente la ce a învățat de la Voicu Enăchescu din punct de vedere muzical și uman înainte și pe durata spectacolului, iar fiecare piesă a sunat întocmai ca o rugăciune înălțată la cer.
Nu vreau să povestesc ce am auzit, voi încerca doar o transcripție a sunetului în cuvinte tocmai pentru a conserva sublimul efemer creat de Corul „Preludiu” în seara de 10 noiembrie. Acuratețea intonațională, aplombul și incisivitatea au planat asupra interpretării unor lucrări precum „Aceasta este ziua” de Dmitri Bortnianski și a părților I și a III-a din „Concertul nr. 1” de Gavriil Musicescu, în timp ce „Te slăvim pe Tine, Părinte” de Pascal Bentoiu și „Rugăciunea inimii” de Paul Constantinescu au fost redate ca într-o transă, cu o frenezie ghidată parcă de sus.
Ștafeta vocilor s-a succedat seducător, pe nesimțite, într-o sonoritate când cristalină și diafană, când densă și îndrăzneață, plină de substanță și omogenitate, care a urmărit cu fidelitate subtilitățile partiturii. Fiecare membru al ansamblului a contribuit cu implicare la această întrupare vocală care s-a lăsat modelată de mâinile meticuloase ale lui Andrei Stănculescu.
Doi dintre membrii ansamblului – Alin Vasilache și Marius Nine – s-au aflat în ipostaza de soliști ai lucrărilor „Cât de mărit” de Dmitri Bortnianski, „Doamne, auzi glasul meu” de Nicolae Lungu și „Călugărul Pitirim” (priceasnă rusească), aceiași artiști care făceau solo-urile acestea și pe vremea maestrului Enăchescu, întărind astfel și mai mult ideea de continuitate.
Un amestec de dor, bucurie și speranță a umplut Biserica Sfântul Elefterie. În finalul concertului au luat cuvântul câțiva dintre cei care l-au cunoscut pe maestrul Enăchescu, evocând generozitatea, spiritul, dedicarea pentru muzică și umorul său aparte. Printre aceștia s-au numărat părintele Matei Zaharia și părintele protoiereu Valer Ulican, parohul Bisericii Sfântul Elefterie.
Cred că era nevoie de acest concert, o nevoie viscerală a membrilor și a dirijorului Corului de cameră „Preludiu – Voicu Enăchescu” pentru o interconectare mai profundă și pentru muzica corală în forma ei cea mai pură.
Teodora Constantinescu
