03/11/2025
O legendă spune că, după ce Adam și Eva au mâncat fructe din Pomul Binelui și Răului, Dumnezeu s-a gândit unde să fie ascunsă cheia grădinii în care se afla Pomul Cunoaşteri, ca sa nu mai fie găsită de cei nepregătiți. Fiecare membru al Consiliului Înţelepţilor a făcut câte o propunere: să fie ascunsă in Lună, în Soare, în fiecare stea de pe cer, în adâncurile Pămânlui sau al apelor, si tot așa. Nici unul dintre aceste locuri nu putea fì un adevărat seif.
Dumnezeu ştia că omul va ajunge în fiecare coltişor din Univers, în fiecare tărâm în parte, va explora si va stăpâni intreaga lume materială, exterioară.
Menirea omului era să aiungă din nou la Dumnezeu, cucerind și stăpânind materia, lumea care îl înconjoară, tot ceea ce este în afara lui. Asa că, cel mai bun loc tot Dumnezeu l-a găsit: a ascuns Cheia Cunoaşterii în inima omului, în mijlocul sufletului său, în adâncurile lui cele mai profunde. Acolo nu o va căuta acela care priveşte numai în afară și care este nepregătit pentru aflarea Adevărului Divin. Cel care se întoarce spre interior şi întâlnește scânteia Divină din el, cel care îşi regăseşte Sinele Divin şi îşi recapătă Lumina, poate descoperi minunata ascunzătoare, poate ajunge din nou la Dumnezeu, dobândeşte adevărata cunoaştere, atinge Iluminarea.