15/10/2025
🖤
Ție, mamă care ți-ai pierdut copilul înainte să apuci să-l ții în brațe, să-l iubești și să-l crești… Ție, mamă îngreunată pe vecie de pierderea acestui suflet, îndoliată și neconsolată.
Pentru tine și pentru durerea ta, dar și din durerea mea personală, am scris acest text în urmă cu ani, text care a ajuns la mii de mame îndoliate și îl reiau astăzi, cu gândul la voi, cele care duceți această povară în tăcere - linkul către postarea originală îl găsești la comments
🩶diseară, la ora 19, în întreaga lume se aprind lumânări pentru suflețelele mici care au plecat prea devreme din brațele mamelor lor 🤍
“Ție, mamă care ți-ai pierdut copilul înainte să apuci să-l aduci pe lume, să-l ții în brațe, să-l iubești și să-l crești...
Rămâne mamă. Rămâne tot mamă și femeia care nu a apucat să își țină pruncul în brațe, și cea care nu a apucat nici măcar să îi audă inimioara bătând, dar începuse să țeasă povești despre minunea din pântecul ei, despre cm va fi copilul ei, cm va zâmbi, cm va crește, cm va arăta... poate sarcina a supraviețuit doar câteva zile, dar uneori povestea copilului mult-dorit e de ani întregi în sufletul mamei.
Rămâne mamă, dar e o mamă care suferă, o mamă care are nevoie să-și jelească pierderea, pentru că altfel suferința nu se va vindeca niciodată cu adevărat. Rămâne mamă, dar e o mamă îndoliată pe care nu o ajuta să-și uite sau să-și bagatelizeze suferința.
Din păcate, întrucât sunt atât de des întâlnite sarcinile pierdute, impactul lor asupra psihicului este de cele mai multe ori subestimat. Medicii, apropiații, chiar și celelalte mame întorc capul de la astfel de suferințe, ignoră durerea, neglijează nevoile mamei. Iar în întreg oceanul de suferință în care s-au trezit de când au aflat că sufletul din pântecul lor s-a oprit din viață, mamele rămân în cele mai multe cazuri singure, neînțelese, brutal orientate spre un viitor pozitiv pe care nu sunt pregătite să-l vadă. Și, deseori, rămân fără un loc sau un obiect unde să-și verse lacrimile, unde să jelească.
Ignorată de societate, suferința sarcinii pierdute le lasă pe mame să jelească singure un gol în interiorul lor, un vis neîmplinit. Nu e mamă care să nu fi trecut prin experiența dureroasă a pierderii unei sarcini și care să nu fi auzit în jur “Lasă, ești tânără, mai faci altul!” sau „Aveți deja un copil, bucurați-vă de el!”. Astfel de replici, spuse de cele mai multe ori cu bune intenții de cei apropiați, nu recunosc din păcate suferința care găurește sufletul femeii pentru care copilul din vis a murit înainte de a-și ocupa locul firesc în brațele ei. În fapt, astfel de replici fac mai mult rău decât bine. Un simplu Te cred că îți e greu ar ajuta mult mai mult, dar cine să-l spună?!
E important de știut că pierderea unei sarcini este o experiență umană, pe care psihicul are destule resurse să o depășească. Important este ca procesul de vindecare să se desfășoare cu răbdare. În ultimii ani, datorită evoluției tehnologiei, mamele intră în contact cu sarcina încă din primele zile de la concepție, încep să se simtă mame mai devreme decât au făcut-o femeile din generațiile anterioare, iar asta cântărește mai greu atunci când o sarcină se pierde în primele săptămâni, mai ales că cele mai multe sarcini se pierd în acea perioadă.
O mamă îndurerată are nevoie de suport pentru a traversa emoțiile și stările de neputință, șoc, amorțeală din primele zile, dar nu doar atât. Iată ce ar ajuta-o pe o mamă să știe atunci când trece printr-o astfel de experiență potențial traumatică.
1. E normal să simți durere, suferință, șoc, amorțeală, negare, confuzie, furie, vină, depresie, retragere, lipsă de energie, dezorientare. Toate sunt stadii firești ale procesului de doliu, iar pentru vindecare, pentru a ajunge la împăcare cu pierderea sarcinii și pentru a merge mai departe, ai nevoie să traversezi acest proces cu înțelegere și acceptare față de tine. Unele persoane suferă mai mult decât altele, e important să-ți amintești că nicio suferință nu seamănă cu alta și, doar pentru că altcineva și-a revenit după o săptămână, nu înseamnă că și la tine durerea va dispărea în același timp, în același fel: permite-ți să suferi cât timp ai nevoie. Mai mult, e normal ca într-o zi să te simți mai bine, iar apoi să te simți din nou rău - doliul e un proces care nu se desfășoară liniar;
2. Cere și acceptă ajutor de la cei din jur, împărtășește povestea ta dacă te simți în siguranță să o faci, vorbește despre ce simți cu soțul, cu familia extinsă, cu prietenii, roagă-i să te ajute cu diverse sarcini pe care nu le poți duce în această perioadă. Amintește-ți că bărbații suferă diferit de femei și nu te aștepta ca partenerul să treacă prin fix aceleași stări ca ale tale, cel mai bine încercați să comunicați pe tema asta, fiecare din perspectiva lui, și să vă susțineți reciproc, să vă transmiteți cât mai des cât de mult țineți unul la celălalt;
3. Ai grijă de tine și de nevoile tale de bază. Asigură-te că mănânci sănătos, că te odihnești îndeajuns, că ai grijă de starea ta de sănătate, chiar dacă simți că nimic nu are sens. În fapt, aceste lucruri de bază te ajută să-ți recapeți energia și starea de bine;
4. Găsește un grup de suport unde poți asculta sau împărtăși stările prin care treci altor femei care au trecut prin situații asemănătoare, precum grupul Rămânem Mame sau cele organizate de cabinete/asociații de psihologi. Vei primi susținere și vei fi surprinsă să descoperi că și alte femei au trecut prin ceea ce treci tu;
5. Dacă simți că emoțiile sunt copleșitoare și nu le poți duce, dacă simți că situația nu se îmbunătățește, deși au trecut câteva luni de la pierdere, dacă te simți tot mai doborâtă de durere, iar cu timpul suferința devine tot mai mare și nu-ți permite să îți vezi de viața ta de zi cu zi, contactează un psiholog sau un psihoterapeut specializat pe traumă sau pe doliu, care să te ajute să procesezi și să integrezi pierderea;
6. Păstrează o amintire a copilului, pentru a o vedea sau o îmbrățișa atunci când simți nevoia. Poate fi o ecografie, o fotografie a ta în timp ce erai însărcinată, o haină sau o jucărie pe care o cumpărasei sau, dacă sarcina era mai înaintată, poți păstra fotografii cu copilul, un smoc de păr, o amprentă a piciorului sau a mâinii;
7. Dă-i un nume copilului, chiar dacă nu știai încă nici ce s*x avea. În felul acesta, vei putea să omagiezi mai ușor memoria lui și pierderea ta;
8. Nu te grăbi să vindeci pierderea cu o nouă sarcină – de cele mai multe ori, psihicul are nevoie de mai mult timp decât corpul pentru a se vindeca după o astfel de pierdere. Asigură-te că ești pregătită emoțional și psihic pentru o nouă sarcină;
9. E normal să îți fie frică – după o astfel de experiență, multe femei se tem de o sarcină nouă. Realitatea este însă că cele mai multe femei care au pierdut o sarcină, vor avea o sarcină sănătoasă data viitoare. Te ajută să discuți cu medicul tău despre aceste temeri și să afli situația medicală reală”
Cătălina de la Trib40plus
