Cătălina David - Cabinet de Psihologie

02/08/2025

Mamă, de ce nu ai fost lângă mine?

Aceasta e una din întrebările pe care o aud cel mai des în grupurile de constelații. Uneori spusă cu voce tare, articulat, alteori doar cu lacrimi sau cu un gol în piept.

Azi am ținut un grup intens de Constelații folosind metoda Propoziției Intenției. Șase oameni, șase intenții – toate atingând, direct sau indirect, rana mamei absente. Mama absentă fizic, mama absentă emoțional, mama copleșită, rece, ocupată sau critică. Mama care, din neputința sau din durerea ei nevindecată, n-a știut cm să iubeasca, să ofere, să ajute.

Această absență lasă urme adânci și se transformă în nesiguranță, perfecționism, teamă de abandon, relații care dor, boli, izolare și multe, multe altele.

————————————————

Se împlinesc luna aceasta 10 ani de când am întâlnit această metodă de lucru – și de atunci o las să lucreze în mine și prin mine. E blândă, dar profundă și ne aduce față în față cu acele întrebări si adevăruri vechi, nerostite.

💬 Dacă simți și tu întrebarea asta în tine – „Mama, de ce n-ai fost lângă mine?” – nu ești singur.

Se poate lucra, se poate înțelege și, mai ales, se poate merge mai departe cu mai puțină durere.

Scrie-mi în privat dacă vrei să participi la următorul grup.



📷 Imagine simbol, realizată prin inteligență artificială (producție proprie), fără legătură cu persoane reale, în scop reprezentativ

01/08/2025

Am scris azi pentru Trib40plus despre o situatie peste care am dat de multe ori in procesele terapeutice - ce se intampla cu relația de cuplu atunci când doar unul dintre parteneri merge la terapie?

Ce se întâmplă cu relația de cuplu când doar ea merge la terapie și începe să crească?

Când a venit la terapie, Maria* era chinuită de anxietăți, nedormită din cauza copilului mic, prinsă intr-o relație care o durea până în miezul sufletului dar pe care spera ca o poate “repara” dacă se repară ea.

💔 O ședință era despre „Nu-l mai suport, mă omoară cu critica, cu fixurile, cu dezinteresul lui…”, următoarea despre „Fără el nu pot. Unde găsesc pe altul mai bun? Dar copilul, cm să-i fac așa ceva?” Nu erau jigniri între ei, infidelitate, despre abuz fizic nici nu se punea problema. Aparent totul era OK.

Ne-am prins repede ca o parte din ea știa că relația o strivea, iar cealaltă parte trăia cu frica de singurătate, de vină, de necunoscut. Ca multe femei, fusese crescută să creadă că a iubi înseamnă a rămâne cu orice preț, a salva.

…. Și a început să lucreze cu sine, la sine, pentru sine, să-și vadă anxietățile, tiparele, rana de abandon, durerea de a nu fi auzită. Ușor-usor a devenit mai prezentă, mai conștientă, mai vie.

A încercat luni întregi să tragă după sine si relația, pe el. Îi trimitea articole, podcasturi, îi dădea linkuri cu postări despre atașament, despre comunicare, despre limbajele iubirii, îl invita la webinarii, la Constelații, la serile de mindfulness, îi povestea entuziasmată ce învața în terapie – despre sine, despre copilărie, despre relația si dinamica lor, îi cumpăra cărți, cu speranța că măcar titlul va aprinde o scânteie.

Dar el se opunea cu totul. Nu doar că nu era interesat, dar devenea ostil. O asculta absent sau o întrerupea ironic:

„Iar vii cu psihologiile tale?”

„Tu ești prea sensibilă, știi că exagerezi.”

„Ce e în neregulă cu tine de ai nevoie de atâtea terapii?”

“Numai prostii înveți la terapie”

El nu voia să schimbe nimic, nu credea în introspecție și nu-i vedea rostul. În perspectiva lui, el nu avea nicio problemă – iar dacă ea simțea altfel, era problema ei.

Maria tot spera, încerca să îl înțeleagă, îl aștepta. Dar în timp, între ei s-a căscat o prăpastie și mai mare – adâncă și tăcută, făcută din respingeri mici și nevoi mari ignorate.

Când doar EA merge la terapie și începe să crească, relația se fisurează. Dar nu pentru că ea devine prea mult, ci pentru că nu mai încape în tiparele vechi, pentru că vocea ei nouă nu mai poate fi redusă la tăcere.
Și a venit și ziua aceea, în care Maria an ales să nu-și mai sacrifice trezirea și dezvoltarea personală pentru liniștea lui, să nu se mai micșoreze pentru o iubire care nu o mai hrănea, să nu mai încerce să tragă singură de o relație în care celălalt se ținea cu ambele mâini de imobilitate.

*Maria este un personaj fictiv, dar este construita din zeci de voci reale ale femeilor care au crescut în terapie, uneori singure, într-o relație. Povestea ei e o compoziție – un arhetip viu al celei care începe să se audă, dar nu mai este auzită.

🟡 Dar să fie clar și asta: Sunt și relații care cresc! Când un partener începe terapia și celălalt nu se sperie de schimbare, ci se apropie, când începe să asculte, să pună întrebări și găsește resurse interioare să se deschida. Ei bine, am văzut în terapie ca acolo se naște spațiul pentru vindecare în doi, pentru conexiune matură și vie.

Dar nu e cazul Mariei: ea a crescut singură și, într-un final, an ales să plece nu pentru că nu mai iubea, ci pentru că nu mai putea trăi în minciună. Și acum îi e bine ❤️

Poate și tu ești acolo: între speranță și realitate. Noi, la trib40plus, te vedem și te înțelegem și știm cât curaj îți trebuie să îți continui dezvoltarea personală. Nu mai ești singură. ❤️

Cu blândețe,
Cătălina de la Trib40plus
Foto: Olga Solodilova

30/07/2025

“Eu de unde încep vindecarea?”

E o întrebare pe care o aud des și înțeleg de ce e atât de greu să-i găsești un răspuns, mai ales când simți ca ai multă suferință de procesat și ai atât de multe opțiuni în jur care mai mult par să confuzeze, decât să ajute. Unii încep cu o carte, alții caută hipnoză, constelații familiale, regresii sau podcasturi de dezvoltare personală, unii se retrag în tăcere, în meditație, alții se refugiază în „rețete” sau detoxuri. Sau încep, pur și simplu, un proces individual de psihoterapie. Eu nu cred ca există un început “corect”, orice variantă care ți se potrivește este bună, atâta timp cât apelezi la un specialist empatic și corect.

Pentru mulți oameni cu care lucrez, vindecarea începe într-un spațiu viu, relațional, în care durerea este văzută și conținută. Un astfel de spațiu este grupul de Constelații ale Intenției, pe care îl susțin sâmbătă. În acest format terapeutic lucrăm cu ceea ce în IOPT (Identity Oriented Psychotrauma Theory) numim intenție – o frază simplă, dar profundă, care pornește dintr-un loc interior vulnerabil și curios:

“EU VREAU”

Apoi, prin metoda constelației, explorăm dinamicile psihice interne care apar: părți rănite, părți sănătoase, resurse, mecanisme de supraviețuire - totul într-un spațiu profund conținător, fără forțare sau interpretări rigide. Și da, de multe ori, participarea la această întâlnire e deschizătoarea drumului spre vindecare. ❤️‍🩹

——————————————————————————

📚 Irvin D. Yalom, părintele psihoterapiei de grup, a descris magistral de ce grupurile au putere vindecătoare. Iată doar câteva dintre factorii vindecători pe care i-a identificat:

Universalitatea – când afli că nu ești singurul care simte frică, rușine, epuizare sau neîncredere în sine.

Inocularea speranței – când vezi că și alte persoane, ca tine, încep să se simtă mai bine.

Oglindirea – când recunoști în altcineva ceva din tine și nu te mai simți atât de „defect” sau „diferit”.

Sentiment profund de apartenență și siguranță: „aici pot fi eu.”

Uneori, vindecarea începe când nu te mai simți singur în durerea ta.

——————————————————————————

Am două locuri disponibile, la suport, pentru sâmbătă, în grupul de Constelații ale Intenției pe care îl facilitez. Dacă simți că e vremea să începi – dar nu știi exact cu ce sau cm – poate că acesta e un loc potrivit.

Scrie-mi în privat dacă ai întrebări.

🔒 Locurile sunt limitate, iar participarea se face doar după o scurtă discuție preliminară, pentru a ne asigura că este potrivit pentru tine în acest moment.

Cu grijă,

Catalina David

Psihoterapeută | Facilitatoare IOPT

27/07/2025

❤️ Te aştept cu drag pe pagina cabinetului meu de psihologie

După o perioadă de reflecție, am decis să mut tot conținutul profesional legat de:

- psihoterapie
- vindecarea traumei și traumelor relaționale
- constelații ale intenției
- resurse pentru procese interioare profunde.

… într-un spațiu dedicat și coerent: pagina cabinetului meu.

📍 Acolo voi posta anunțuri despre grupuri, cursuri, ateliere și articole cu sens, pentru cei care caută vindecare reală și întoarcere spre sine.

Mă poți urmări aici:

👉 Cătălina David – Cabinet de Psihologie
(dă FOLLOW pe linkul de mai jos ca să rămânem în contact)

https://www.facebook.com/share/15pGZK7L75/?mibextid=wwXIfr

————————————————————————Dacă vrei să urmărești și proiectul dedicat femeilor care trec prin transformări profunde după 40 de ani, te invit și pe pagina noastră

👉 Trib40plus
(dă FOLLOW pe linkul de mai jos ca să intri în comunitate)

https://www.facebook.com/share/1B4EjKEuJ8/?mibextid=wwXIfr

Mulțumesc că ai fost parte din această călătorie până acum. Continuăm într-un spațiu mai așezat, cu aceeași inimă.

Cu recunoștință,
Cătălina David | Psihoterapeută

16/07/2025

Unele întâlniri între femei nu sunt doar reconfortante. Sunt vindecătoare.
Împreună cu Psihoterapeut Ioana Dăncescu, Ana Maria și Roxana Grigorean, am avut o zi care a împletit perfect prietenia cu profesia.
Am râs, am vorbit serios, ne-am privit cu blândețe și ne-am dat voie să visăm.

A ieșit la suprafață ce contează cu adevărat: ceva cu sens, o contribuție, dezvoltare, creștere.

Și da — avem planuri.
Dar până le dezvăluim, rămânem în bucuria unui împreună care hrănește.

14/07/2025

Am pornit o discuție foarte interesantă cu Ioana Kessler pe pagina noastră - Trib40plus - despre furia sănătoasă a femeilor. Sunt curioasă să aflu care este relația ta cu furia ta.

Lasă-ne în comentarii

Furia nu e slăbiciune – e energie vitală

Multe femei vin în terapie pentru că vor să nu mai fie furioase. Și e adevărat că anumite manifestări ale furiei trebuie conținute, însă emoția e sănătos să fie simțită. Emoțiile sunt informații despre nevoile noastre.

Furia este, probabil, una dintre cele mai neînțelese și temute emoții în viața unei femei. Încă din copilărie, multe dintre noi am fost învățate — subtil sau direct — că furia nu este „feminină”, că trebuie reprimată, ascunsă sau transformată în altceva: lacrimi, tăcere, disponibilitate excesivă, ironie, autosabotaj. Fetele trebuie să fie cuminți, liniștite, să nu deranjeze, să nu vorbească urât.
Lucrurile încep să se schimbe și am speranța că fetele noastre azi sunt educate în egală măsură să își controleze pornirile agresive, dar să fie și asertive.

Pentru că furia, atunci când este recunoscută și integrată, nu este distrugere. Este limpezire, separare, limită și început de drum.

Furia este energia noastră de protecție, de delimitare și de reactivare a sinelui profund atunci când ceva esențial ne-a fost încălcat: demnitatea, siguranța, adevărul nostru interior.

Atunci când o reprimăm, această energie nu dispare. Se întoarce spre interior și se manifestă sub forme indirecte:
• depresie, lipsă de sens, apatie
• somatizări (migrene, insomnii, probleme digestive)
• dependențe (mâncare, cumpărături, relații toxice)
• vină cronică, autocritică excesivă sau epuizare
• o identitate de „femeie bună” care se pierde de sine
Această furie reprimată este, de multe ori, moștenită: din relația cu un tată autoritar sau absent, o mamă devoratoare, din modelele feminine care au tăcut și s-au sacrificat. Și pentru a o transforma, este nevoie mai întâi să o privim în față.

Cum se face transformarea furiei?
1. Recunoaștere și asumare. Furia este o reacție normală. E un semnal de alarmă, nu o greșeală.
2. Exprimare conștientă. Furia poate fi exprimată prin scris, mișcare, voce, ritm. Nu pentru a o vărsa, ci pentru a o conține și înțelege.
3. Clarificare. Ce parte din furie îți aparține? Ce parte este moștenită (din familia de origine, din cultură)? Ce parte ține de trecut și ce parte de prezent?
4. Formare. Furia devine creativă atunci când o canalizezi spre schimbare: în decizii clare, în delimitări, în artă, în a spune „nu”, în a-ți revendica dreptul la adevăr și autonomie.
5. Integrare. Furia integrată devine curaj, discernământ, încredere în instinct, prezență suverană.

Dacă ați citit până aici este suficient pentru ce voiam să transmit.
*

Dar dacă vreți un pic mai mult…

Mai departe adaug doar două exemple din poveștile cu care am crescut, povești care aduc prin metafore sfaturi înțelepte, cristalizate de experiența de milenii a oamenilor. Din aceste două povești vedem că în relație cu furia este necesar discernamântul în felul în care ne raportăm la ea. Uneori e necesar să folosim energia ei, alteori e bine să temporizăm, să avem răbdare, să așteptăm și să ne calculăm soluțiile.

Furia necesară
Vă mai aduceți aminte de celebrul broscoi care se transformă în Prinț? Povestea Disney ne spune că acest broscoi s-a transformat ca urmare a unui sărut. Dar, surpriză, în versiunea originală din Frații Grimm, broscoiul este de fapt aruncat de perete de prințesa enervată și abia în acel moment se transformă în Prințul pe care l-am așteptat toate la un moment dat. Este un exemplu simplu despre cm s-a transformat mesajul transmis fetițelor. Unul vorbește despre transformarea prin blândețe, altul despre transformare prin furie justă care duce la eliberare și asumare. Ce spune povestea originală este că furia a fost gestul eliberator care a rupt vraja. Nu supunerea, nu diplomația, ci o reacție autentică, viscerală. Prințesa și-a recuperat puterea de decizie și instinctul pierdut. Furia a marcat sfârșitul pactului fals și începutul relației reale.

Furia care ne poate distruge

O altă poveste foarte veche este Psyche și Amor. În această poveste, Psyche trebuie să colecteze lâna de aur a unor berbeci sălbatici, care devin extrem de periculoși sub soarele arzător. Dacă s-ar duce direct spre ei, ar fi ucisă. Dar o voce blândă dintr-o trestie îi spune să aștepte răcoarea serii, când animalele adorm, și să culeagă firele de lână rămase agățate în copaci.
Mesajul este esențial: uneori nu confruntarea directă este soluția, ci o apropiere înțeleaptă, indirectă, care permite colectarea forței fără autodistrugere. Este o lecție importantă pentru femeile care au trăit furia ca ceva distructiv, fie la tatăl/mama lor, fie în propriile ieșiri emoționale. Nu orice furie trebuie aruncată „în fața cuiva”, dar trebuie recunoscută, onorată și metabolizată.

Furia este una dintre cele mai mari forțe de regenerare pe care o are o femeie. Ea poate distruge zidurile compromisului, dar și construi temelia unei vieți autentice. Poate rupe legături toxice și deschide uși către iubire reală, către feminitate matură și către sens.

Să nu ne fie teamă de furia noastră. Ea nu este rușinoasă. Ea este începutul unui adevăr trăit pe deplin.

Voi ce faceți cu furia?

Photo FIRE dancer woman elements by EMMA

10/07/2025

💔 Depresia te minte. Vezi cum

09/07/2025

Rănile femeilor „prea puternice”

Unele femei par de fier, de neclintit. Le admirăm puterea, dar uităm că, uneori, forța este doar o armură pentru răni vechi.

Sub perfecțiunea lor locuiește o oboseală profundă, sub independența lor se ascunde dorința de a fi ținute în siguranță, iar sub autocontrolul lor trăiește o inimă care tânjește să fie iubită exact așa cm e.

Dacă te recunoști, nu ești singură ❤️💔

Am scris mai multe despre aceste răni și felul în care pot începe să se vindece — citește articolul complet pe Trib40plus.

❤️ Stai cu ochii pe pagină. În trib40plus ne amintim împreună că puterea adevărată începe când lăsăm lumina să intre prin răni.

Rănile femeilor prea puternice

Femeile care par de fier, independente, de neclintit nu s-au născut așa. De multe ori, această forță este o formă de adaptare. Un fel de a supraviețui atunci când viața nu le-a permis să fie altfel.

Mai jos găsești câteva dintre cele mai întâlnite răni emoționale ale femeilor și felul în care ele se transformă, în mod inconștient, în comportamente care par „putere”, dar care ascund durere tăcută.

1. Când iubirea a fost oferită doar dacă ai fost „cum trebuie”

• Rana care se formează e: „Trebuie să fiu perfectă ca să fiu iubită.”
• Femeia devine hiper-performantă, exigentă cu ea însăși, mereu în control.
• Se teme teribil de eșec, de a nu fi suficientă.
• Cum o percep ceilalți: „Wow, le face pe toate impecabil.”
Dar în interior, ea e epuizată și nu știe cm e să fie iubită exact așa cm e, fără să dovedească nimic.

2. Când emoțiile ți-au fost respinse sau ignorate
• Rana devine: „E periculos să simt. Mai bine mă închid.”
• Femeia învață să nu mai ceară, să nu mai simtă, să nu mai plângă.
• Pare rece, distantă, „tare ca piatra”.
• Cum o văd ceilalți: „E foarte echilibrată, nu se plânge niciodată.”
Dar sub controlul acesta se află o mare singurătate și dorința de a fi în siguranță.

3. Când apropierea a însemnat durere, abandon, instabilitate
• Rana: „Intimitatea doare. Mai bine nu mă atașez.”
• Femeia își construiește independența ca zid.
• Are relații în care nu se implică complet sau evită complet relațiile.
• Ce spun ceilalți: „E foarte liberă, nu are nevoie de nimeni.”
Dar în tăcere, și-ar dori să poată fi cuiva aproape, fără să-i fie frică.

4. Când te-ai simțit rușinată pentru că ai corp de femeie
• Rana: „Ceea ce sunt e rușinos.”
• Femeia se închide în sine, se cenzurează, se face mică.
• Își ascunde trupul, evită să fie văzută, „deranjantă” sau „prea multă”.
• Ce se vede din afară: „E modestă, serioasă, elegantă.”
Dar în adâncul ei, simte că nu are voie să fie întreagă: vie, senzuală, radiantă.

5. Când nu te-ai simțit niciodată destul în ochii celorlalți
• Rana: „Nu sunt suficientă.”
• Femeia muncește să dovedească, se compară, se auto-critică.
• Se implică enorm în tot ce face, doar ca să simtă că merită să fie iubită.
• Cum e văzută: „E dedicată, implicată, se dă pe ea cu totul.”
Dar în sine, vocea aceea interioară îi spune constant că nu e de-ajuns.

6. Când ai fost nevoită să fii adult prea devreme
• Rana: „Trebuie să am grijă de alții ca să fiu valoroasă.”
• Femeia devine salvatoare, se pune pe ultimul loc, își neglijează nevoile.
• E mereu acolo pentru toți – familia, prietenii, partenerul.
• Cum e percepută: „Un înger de femeie. Le ține pe toate în echilibru.”
Dar nimeni nu vede cât de singură se simte și cât tânjește ca cineva să aibă grijă de ea.

7. Când mediul în care ai crescut a fost instabil, periculos sau rece
• Rana: „Nu e sigur să simt. Nu e sigur să fiu în corpul meu.”
• Femeia se detașează. Funcționează, dar nu trăiește cu adevărat.
• Nu mai simte bucurie, nu mai visează, dar merge înainte pe pilot automat.
• Cum o văd ceilalți: „E cea mai calmă și organizată dintre toate.”
Dar sub acea calmă stabilitate e o femeie care a învățat să nu mai simtă ca să poată supraviețui.

Dacă te-ai recunoscut în oricare dintre aceste răni, dă-ți voie să nu te mai judeci pentru ele. Ele nu sunt defecte, ci urmele unei vieți în care acesta a fost singurul mod în care puteai reuși. Odata conștientizate, poți începe să te îngrijești de tine, să cauți resursele care te fac să simți că trăiești nu doar supraviețuiești.

Dacă ți-ai recunoscut o prietenă în oricare dintre aceste răni, îi poți trimite aceste rânduri și o poți invita să reflectați împreună la ce ar însemna resurse vindecătoare pentru rănile voastre.

Rumi spune că “rana este locul prin care pătrunde lumina”.

Beautiful Art by Shaping Spirit

09/07/2025

Anul acesta am bucuria să particip pentru prima dată ca speaker la Conferința Internațională de Psihotraumatologie. Cu o tonă de emoții, voi duce la acest eveniment, împreună cu colega mea Popa, două lucrări care îmi sunt foarte dragi, pentru că au crescut din ani de muncă, răbdare și sprijin oferit femeilor aflate în relații dificile:
- Prezentarea proiectului A.L.E.G.– relații sănătoase despre sprijinul psihoeducațional oferit femeilor care traversează dinamici abuzive.

- Workshop: Violența domestică și multiplele ei fețe, o lucrare separată despre felurile, vizibile și invizibile, în care violența apare și cm putem susține procese reale de vindecare.

Tema centrală a conferinței — reconectare și dinamici relaționale sustenabile — ne amintește tuturor cât de valoroasă este siguranța psihologică, fie că vorbim despre relații personale sau comunități profesionale.

Evenimentul se va desfășura în perioada 24-26 octombrie 2025, la Institutul Național de Statistică, București & online
Felicitări Institutul pentru Studiul si Tratamentul Traumei - ISTT pentru organizarea acestui spațiu de învățare și schimb real între profesioniști dedicați sănătății relaționale.

🌱❤️ Aștept cu bucurie să ne întâlnim, să povestim, să învățăm unii de la alții și să ducem mai departe ceea ce contează cu adevărat!