Cabinet individual de psihologie Firoiu Rodica

15/12/2023

" Sunt doua feluri de a-ți trai viata .
Unul - de a crede ca nu exista miracole.
Altul - de a crede ca totul este un miracol"
Einstein

21/09/2023

31/08/2021

Stresul este definit ca un „efort cognitiv şi comportamental de a reduce, stăpâni sau tolera solicitările externe sau interne care depăşesc resursele personale" (Lazarus și Folkman, 1984).
Studiile realizate pe populația generală au identificat asociații între tulburările mentale la copii și distresul psihologic la părinți. Mai specific, cercetătorii care se ocupă de studiul stresului familial au descoperit că părinții copiilor cu TSA prezintă un risc crescut de a experimenta un nivel crescut al stresului, comparativ cu părinții copiilor cu alte tulburări de dezvoltare, cu dizabilități intelectuale sau ai celor cu un pattern tipic de dezvoltare (Romero et al., 2021, Mancil, Boyd, & Bedesem, 2009, Ests et al., 2009). Sursa exactă a stresului nu este determinată în mod cert, dar aceasta poate fi atribuită dificultății de a-i descoperi copilului un diagnostic precis, confruntării cu simptomele copilului și lipsei suportului social (Dunn et al., 2001 citat de Mancil, Boyd, & Bedesem, 2009)

În acest sens, modelele tranzacționale ale dezvoltării copilului (Hastings & Brown, 2002) introduc termenul de ,,tranzacție” părinte-copil pentru a explica implicația proceselor relaționale care se dezvoltă în timp în relația dintre acesția. Astfel, modelul sugerează faptul că interacțiunile părinte-copil sunt reciproce, iar simptomele specifice tulburărilor de spectru autist și problemele comportamentale ale copiilor conduc la creșterea stresului parental, ceea ce poate afecta comportamentul părintelui asupra copilului care, în final, întărește simptomele TSA și problemele comportamentale (Guralnick, 2011).

Un lucru esențial în aceste cazuri este faptul că procesul terapeutic al copiilor cu TSA ar putea fi compromis de nivelurile copleșitoare ale stresului cu care se confruntă părinții, care pot determina anumite psihopatologii, de tipul anxietății și depresiei (Robbins, Dunlap & Pliens, 1991 citat de Mancil, Boyd & Bedesem, 2009).

Studiile arată că părinții apelează la o serie de strategii care îi ajută să se confrunte cu stresorii legați de problemele copiilor. Dintre aceste strategii, reamintim apelul la servicii profesionale (Donovan, 1988), suportul partenerului de cuplu (Higgins, Bailey, & Pearce, 2005), planificarea unor răspunsuri adecvate la comportamentul copilului (Gray, 2003).

Unul dintre mecanismele indicate de coping, care i-ar ajuta pe părinți să se confrunte cu aceste probleme ale copilului este apelul la suportul social, atât suportul formal ( ex grupuri de suport ale părinților copiilor cu TSA) cât și cel informal (familie, prieteni) (Boyd, 2002 citat de Mancil Boyd, & Bedesem, 2009)

Referințe:

Romero, M., Marín, E., Guzmán-Parra, J., Navas, P., Aguilar, J. M., Lara, J. P., & Barbancho, M. Á. (2021). Relationship between parental stress and psychological distress and emotional and behavioural problems in pre-school children with autistic spectrum disorder. Anales de Pediatría (English Edition), 94(2), 99-106.

Estes, A., Munson, J., Dawson, G., Koehler, E., Zhou, X. H., & Abbott, R. (2009). Parenting stress and psychological functioning among mothers of preschool children with autism and developmental delay. Autism, 13(4), 375-387.

Guralnick, Michael J. (2011). Why Early Intervention Works. Infants & Young Children, 24(1), 6–28. doi:10.1097/IYC.0b013e3182002cfe

Mancil, G., Boyd, B., & Bedesem, P. (2009). Parental Stress and Autism: Are There Useful Coping Strategies? Education and Training in Developmental Disabilities, 44(4), 523-537. Retrieved August 30, 2021.

27/08/2021

Selectivitatea alimentară (în funcție de tip, textură, prezentare) este cea mai întâlnită problemă de alimentație asociată cu autismul și implică preferințe puternice pentru carbohidrați, gustări și/sau mâncare procesată și refuzul fructelor și legumelor (Ahern et al. 2001, Schreck et al. 2004; Williams et al. 2005, citat de Sharp et al., 2013) De altfel, problemele de alimentație se dezvoltă mai des în rândul copiilor cu tulburare de spectru autist, comparativ cu cei care prezintă o dezvoltare tipică, existând o asociație puternică între dificultățile de alimentație și tulburarea de spectru autist (Sharp et al., 2013).

Rezultatele unui studiu din 2015 (Curtin, Hubbard, Anderson, Mick, Musts & Bandini, 2015) au arătat că părinții copiilor cu TSA prezintă șanse mai mari de a raporta probleme comportamentale legate de alimentație și stres marital ca efect al problemelor alimentare ale copilului, comparativ cu părinții copiilor tipici și, de asemenea, faptul că preferințele copiilor pentru anumite alimente influențează și dieta celorlalți membri ai familiei.

Dintre problemele de alimentație tratate la copiii cu TSA, selectivitatea alimentară este cea mai frecvent întâlnită. Tratamentul de linia întâi implică tehnici de analiză comportamentală aplicată (ABA). Una dintre procedurile ABA folosite este momentumul comportamental, aplicată în scopul creșterii complianței alimentare (Matson & Fodstad 2009)
Alte probleme alimentare care sunt tratate cu ajutorul procedurilor ABA sunt: mâncatul în grabă; consumul insuficient de alimente; refuzul alimentelor. O problemă mai rar întâlnită constă în menținerea alimentelor în interiorul gurii, fără a fi mestecate, pe o perioadă lungă de timp. Acesta a fost și cazul unei fetițe de 9 ani, studiat de Buckley și Newchok (2005), în care fetița obișnuia sa țină bucăți din alimentele noi sau cele pe care nu le prefera în cavitatea bucală, fără să le înghită. Cercetătorii au aplicat, în acest caz, metodele întăririi diferențiale și costul răspunsului. In acest sens, fetiței i se permitea să vizioneze un filmuleț în timpul mesei, care urma să fie întrerupt în momentul apariției obiceiului de a ține alimentele în gură, fără să le înghită sau mestece. Repornirea filmulețului și recompensele verbale coincideau cu înghițirea alimentelor. Aceaste tehnici s-au dovedit a fi cele mai eficiente în tratarea obiceiului de a menține alimentele în gură fără a le mesteca.

Referințe

Sharp, W. G., Berry, R. C., McCracken, C., Nuhu, N. N., Marvel, E., Saulnier, C. A., ... & Jaquess, D. L. (2013). Feeding problems and nutrient intake in children with autism spectrum disorders: a meta-analysis and comprehensive review of the literature. Journal of autism and developmental disorders, 43(9), 2159-2173.

Curtin, C., Hubbard, K., Anderson, S. E., Mick, E., Must, A., & Bandini, L. G. (2015). Food selectivity, mealtime behavior problems, spousal stress, and family food choices in children with and without autism spectrum disorder. Journal of autism and developmental disorders, 45(10), 3308-3315.

Matson, J. L., & Fodstad, J. C. (2009). The treatment of food selectivity and other feeding problems in children with autism spectrum disorders. Research in autism spectrum disorders, 3(2), 455-461.

Buckley, S. D., & Newchok, D. K. (2005). An evaluation of simultaneous presentation and differential reinforcement with response
cost to reduce packing. Journal of Applied Behavior Analysis, 38, 405–409.

17/08/2021

Copiii care se confruntă cu tulburare de spectru autist (TSA) ar putea fi printre cei mai serios afectați de problemele de somn, aproape toți experimentând, la un moment dat în timpul vieții, dificultăți ale somului. Problemele de somn la copii pot include tantrum-uri la culcare, somnambulism, coșmaruri, terori nocturne și somnolență excesivă în timpul zilei (Richdale & Prior, 1995; Durand, 2002).

Studiile au demonstrat că somnul întrerupt sau insuficient poate avea efecte dăunătoare asupra dezvoltării cognitive, reglării dispoziției, atenției și comportamentului, asupra sănătății și a calității generale a vieții (Sadeh & Raviv, 2002). În plus, unii cercetători au documentat și existența unor efecte secundare asupra părinților copiilor care se confruntă cu astfel de probleme de odhină, dar și asupra funcționalității generale a familiei (Hiscock & Wake, 2002).

Rezultatele unui studiu din 1986 realizat de Clements, Wing & Dunn au indicat faptul că dificultățile de somn sunt mai comune în perioada preșcolară, însă nu sunt limitate la aceasta, copiii de vârstă mai mare fiind, de asemenea, afectați. Problemele de somn cu care se confruntă copiii de vârstă mai mare apar și se manifestă, de obicei, încă din copilăria mică. O problemă care se manifestă prevalent în cazul copiilor mai mici este somnambulismul, acesta prezentând o asociere puternică cu comportamentele auto-vătămătoare (Clements et al., 1986).

Pentru toate acestea, există o serie de strategii de intervenție pentru problemele comportamentale și somnambulismul în rândul copiilor, acestea incluzând tehnici de management a comportamentului, educarea părinților,dar și medicația. S-a dovedit că strategiile comportamentale, în comparație cu tratamentele farmacologice sunt de 10 ori mai eficiente și ajuta la evitarea potențialelor efecte secundare dăunătoare asociate medicației.De asemenea, strategiile comportamentale de management a somnului prezintă și avantajul că pot fi generalizate la problemele cu care se confuntă copilul și în timpul zilei (Mindell et al., 2006)

Printre intervențiile comportamentale ale problemelor de somn se numără și extincția graduală (Ferber, 1985), care se folosește în situațiile în care somnul intererupt sau somnambulismul sunt menținute măcar parțial de atenția părinților, procedura constând în amânarea, pentru o perioadă specifică de timp, a atenției părinților la momentul în care copilul plânge, durata de timp în care aceștia ignoră plansetul crescând cu 5 minute la fi

16/08/2021

08/08/2021