31/08/2021
Stresul este definit ca un „efort cognitiv şi comportamental de a reduce, stăpâni sau tolera solicitările externe sau interne care depăşesc resursele personale" (Lazarus și Folkman, 1984).
Studiile realizate pe populația generală au identificat asociații între tulburările mentale la copii și distresul psihologic la părinți. Mai specific, cercetătorii care se ocupă de studiul stresului familial au descoperit că părinții copiilor cu TSA prezintă un risc crescut de a experimenta un nivel crescut al stresului, comparativ cu părinții copiilor cu alte tulburări de dezvoltare, cu dizabilități intelectuale sau ai celor cu un pattern tipic de dezvoltare (Romero et al., 2021, Mancil, Boyd, & Bedesem, 2009, Ests et al., 2009). Sursa exactă a stresului nu este determinată în mod cert, dar aceasta poate fi atribuită dificultății de a-i descoperi copilului un diagnostic precis, confruntării cu simptomele copilului și lipsei suportului social (Dunn et al., 2001 citat de Mancil, Boyd, & Bedesem, 2009)
În acest sens, modelele tranzacționale ale dezvoltării copilului (Hastings & Brown, 2002) introduc termenul de ,,tranzacție” părinte-copil pentru a explica implicația proceselor relaționale care se dezvoltă în timp în relația dintre acesția. Astfel, modelul sugerează faptul că interacțiunile părinte-copil sunt reciproce, iar simptomele specifice tulburărilor de spectru autist și problemele comportamentale ale copiilor conduc la creșterea stresului parental, ceea ce poate afecta comportamentul părintelui asupra copilului care, în final, întărește simptomele TSA și problemele comportamentale (Guralnick, 2011).
Un lucru esențial în aceste cazuri este faptul că procesul terapeutic al copiilor cu TSA ar putea fi compromis de nivelurile copleșitoare ale stresului cu care se confruntă părinții, care pot determina anumite psihopatologii, de tipul anxietății și depresiei (Robbins, Dunlap & Pliens, 1991 citat de Mancil, Boyd & Bedesem, 2009).
Studiile arată că părinții apelează la o serie de strategii care îi ajută să se confrunte cu stresorii legați de problemele copiilor. Dintre aceste strategii, reamintim apelul la servicii profesionale (Donovan, 1988), suportul partenerului de cuplu (Higgins, Bailey, & Pearce, 2005), planificarea unor răspunsuri adecvate la comportamentul copilului (Gray, 2003).
Unul dintre mecanismele indicate de coping, care i-ar ajuta pe părinți să se confrunte cu aceste probleme ale copilului este apelul la suportul social, atât suportul formal ( ex grupuri de suport ale părinților copiilor cu TSA) cât și cel informal (familie, prieteni) (Boyd, 2002 citat de Mancil Boyd, & Bedesem, 2009)
Referințe:
Romero, M., Marín, E., Guzmán-Parra, J., Navas, P., Aguilar, J. M., Lara, J. P., & Barbancho, M. Á. (2021). Relationship between parental stress and psychological distress and emotional and behavioural problems in pre-school children with autistic spectrum disorder. Anales de Pediatría (English Edition), 94(2), 99-106.
Estes, A., Munson, J., Dawson, G., Koehler, E., Zhou, X. H., & Abbott, R. (2009). Parenting stress and psychological functioning among mothers of preschool children with autism and developmental delay. Autism, 13(4), 375-387.
Guralnick, Michael J. (2011). Why Early Intervention Works. Infants & Young Children, 24(1), 6–28. doi:10.1097/IYC.0b013e3182002cfe
Mancil, G., Boyd, B., & Bedesem, P. (2009). Parental Stress and Autism: Are There Useful Coping Strategies? Education and Training in Developmental Disabilities, 44(4), 523-537. Retrieved August 30, 2021.
