18/05/2025
𝐃𝐞𝐜𝐚𝐥𝐨𝐠𝐮𝐥 𝐯𝐨𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐫𝐞𝐬𝐩𝐨𝐧𝐬𝐚𝐛𝐢𝐥
Acest 𝘿𝙚𝙘𝙖𝙡𝙤𝙜 prezintă 10 „porunci” pentru un vot conștient și echilibrat.
Votul nu este doar un act civic, ci și un proces psihologic complex – de la emoțiile (uneori și/sau adesea inconștiente) care ne influențează preferințele, la modul cm ne comportăm în campania electorală și până la raționalizările (justificările argumentative) pe care ni le spunem după alegeri.
Fiecare poruncă de mai jos reflectă o înțelegere a acestor procese psihologice implicate în vot: impactul emoțiilor ascunse, tendințele noastre comportamentale, polarizarea afectivă, prejudecățile (distorsiunile / biasurile) cognitive, mecanismele de apărare, conflictul interior și tendința de a justifica alegerile post-factum.
Găsirea unui 𝘦𝘤𝘩𝘪𝘭𝘪𝘣𝘳𝘶 𝘥𝘪𝘢𝘭𝘦𝘤𝘵𝘪𝘤 (un echilibru care trebuie să facă față contradicțiilor care apar în mintea umană, mai ales în situații când ne aflăm sub presiune) între 𝐞𝐦𝐨𝐭̦𝐢𝐞 𝐬̦𝐢 𝐫𝐚𝐭̦𝐢𝐮𝐧𝐞, promovând un vot informat și deliberat, nu impulsiv sau orbește emoțional, pare a fi un deziderat aproape imposibil de realizat. Dar nu este așa.
Stilul de explicare al 𝘋𝘦𝘤𝘢𝘭𝘰𝘨𝘶𝘭𝘶𝘪 este prietenos – ușor de înțeles pentru cei care mă citesc. Ideile mele se bazează pe modelul ECAR (Emoție - Comportament - Acțiune - Rațiune), un model psihologic de factură psihodinamică, la care lucrez și pe fundamentele științifice ale PDER (psihoterapia dialectică emoțional-rațională), pe care mă înham să-i ofer vizibilitate acum, prematur.
𝟏. 𝐂𝐨𝐧𝐬̦𝐭𝐢𝐞𝐧𝐭𝐢𝐳𝐞𝐚𝐳𝐚̆-𝐭̦𝐢 𝐞𝐦𝐨𝐭̦𝐢𝐢𝐥𝐞 (𝐜𝐡𝐢𝐚𝐫 𝐬̦𝐢 𝐩𝐞 𝐜𝐞𝐥𝐞 𝐚𝐬𝐜𝐮𝐧𝐬𝐞)
Emoțiile, inclusiv cele de care nu suntem pe deplin conștienți, ne pot influența opțiunile politice mai mult decât realizăm.
Studiile arată că uneori chiar și stimuli subtili, pe care nici nu îi percepem conștient, pot modifica preferințele de vot – de pildă, expunerea subliminală la un simbol (precum un steag) poate orienta atitudinile politice fără ca oamenii să realizeze (Winter, 2015).
Psihologul Jonathan Haidt subliniază că alegerile noastre electorale sunt ghidate adesea de intuiții morale inconștiente, pe care le justificăm rațional abia ulterior (Lee, 2025).
Cu alte cuvinte, s-ar putea să simți că un candidat „e pe placul tău” înainte să știi exact de ce, așa că fă un pas în spate și întreabă-te ce emoție sau chiar instinct îți ghidează această preferință.
𝟐. 𝐍𝐮 𝐭𝐫𝐚𝐧𝐬𝐟𝐨𝐫𝐦𝐚 𝐯𝐨𝐭𝐮𝐥 𝐢̂𝐧𝐭𝐫-𝐨 𝐝𝐞𝐬𝐜𝐚̆𝐫𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐝𝐞 𝐦𝐨𝐦𝐞𝐧𝐭
Ai grijă să nu votezi sub impulsul furiei, al fricii sau al entuziasmului de moment, ca și cm votul ar fi o supapă de evacuare a emoțiilor intense. De exemplu, dacă ești foarte supărat pe situația actuală, poate apărea tentația „să pedepsești” pe cineva prin votul tău. Un vot dat la mânie sau în stare de panică riscă să fie unul impulsiv, nu neapărat rațional.
Emoțiile puternice distorsionează / blurează percepția; practic, furia ne poate face să supraestimăm defectele unei tabere, iar euforia ne poate face să idealizăm nerealist cealaltă tabără.
Ia-ți timp să te calmezi înainte de a decide: când emoția intensă scade, vei putea evalua mai obiectiv.
Cercetări recente confirmă că emoțiile negative (furia, teama, frustrarea) pot influența semnificativ comportamentul de vot și ascensiunea candidaților populiști (Universitatea din Oxford), deci e important să nu le lăsăm să ne dicteze acțiunile fără filtrul rațiunii.
𝟑. 𝐍𝐮 𝐭𝐞 𝐥𝐚̆𝐬𝐚 𝐩𝐫𝐢𝐧𝐬 𝐢̂𝐧 𝐩𝐨𝐥𝐚𝐫𝐢𝐳𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐚𝐟𝐞𝐜𝐭𝐢𝐯𝐚̆ („𝐭𝐫𝐢𝐛𝐚𝐥𝐢𝐬𝐦𝐮𝐥” 𝐩𝐨𝐥𝐢𝐭𝐢𝐜)
Evită să privești alegerile ca pe un război între tabere, unde „ai noștri” sunt buni și ceilalți complet răi.
Polarizarea afectivă înseamnă că ajungem să ne definim puternic în funcție de echipa politică preferată și să îi disprețuim visceral pe cei din tabăra opusă.
Acest fenomen ne orbește și uităm că adversarii politici sunt tot oameni, cu motivele lor, și respingem automat orice idee a „celeilalte părți”. Psihologii numesc asta „tribalism moral”. Ce înseamnă? Că avem tendința inconștientă de a ne alinia cu grupul nostru și de a respinge orice vine din afara lui, chiar și atunci când ni se aduc argumente contrare (Green, 2015).
Joshua Green concluzionează că, cu cât cineva din „cealaltă tabără” încearcă să-ți schimbe părerea, cu atât îți vei întări convingerile existente.
Fii conștient de acest reflex și încearcă să nu votezi doar din spirit de gașcă sau ură față de „ceilalți”.
Un vot responsabil se bazează pe valori și idei, nu pe dușmănii de galerie.
𝟒. 𝐅𝐢𝐢 𝐚𝐭𝐞𝐧𝐭 𝐥𝐚 𝐝𝐢𝐬𝐭𝐨𝐫𝐬𝐢𝐮𝐧𝐢𝐥𝐞 (𝐩𝐫𝐞𝐣𝐮𝐝𝐞𝐜𝐚̆𝐭̦𝐢𝐥𝐞 / 𝐛𝐢𝐚𝐬𝐮𝐫𝐢𝐥𝐞 / 𝐚𝐭𝐢𝐭𝐮𝐝𝐢𝐧𝐢𝐥𝐞 𝐟𝐢𝐱𝐞) 𝐜𝐨𝐠𝐧𝐢𝐭𝐢𝐯𝐞 – 𝐜𝐫𝐞𝐢𝐞𝐫𝐮𝐥 𝐢̂𝐭̦𝐢 𝐩𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐣𝐮𝐜𝐚 𝐟𝐞𝐬𝐭𝐞
Mintea noastră folosește scurtături mentale care ne pot distorsiona inclusiv judecata politică, fără să ne dăm seama. De exemplu, avem tendința să căutăm și să credem informațiile care ne confirmă opiniile deja existente și să le ignorăm pe cele care le contrazic.
Acesta este așa-numitul „confirmation bias” (bias de confirmare).
Să luăm un exemplu concret, ca să înțelegem. Dacă îți place deja un candidat, vei acorda mai multă greutate știrilor pozitive despre el și vei găsi scuze să le respingi pe cele negative (și invers, pentru un candidat pe care nu îl placi) (Winter, 2015).
Alte biasuri pot include: efectul de halou (dacă un politician îți place într-o privință, ai impresia că „trebuie” să fie bun la toate) sau ancorarea (prima informație pe care o afli despre un candidat îți colorează percepția ulterioară disproporționat).
Conștientizează aceste erori cognitive și întreabă-te: „Sunt obiectiv sau doar văd ce vreau să văd?”.
În studiile de psihologie politică, s-a arătat că atunci când li se prezintă argumente pro și contra despre subiecte precum controlul armelor, oamenii consideră mult mai puternice argumentele care susțin opinia lor inițială (Winter, 2015).
Așadar, fă un efort conștient să privești și punctele de vedere opuse: privește faptele din mai multe unghiuri și verifică-ți logic concluziile!
𝟓. 𝐑𝐞𝐜𝐮𝐧𝐨𝐚𝐬̦𝐭𝐞 𝐦𝐞𝐜𝐚𝐧𝐢𝐬𝐦𝐞𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐚𝐩𝐚̆𝐫𝐚𝐫𝐞 (𝐧𝐞𝐠𝐚𝐫𝐞𝐚, 𝐩𝐫𝐨𝐢𝐞𝐜𝐭̦𝐢𝐚, 𝐫𝐚𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚𝐫𝐞𝐚, 𝐢𝐝𝐞𝐧𝐭𝐢𝐟𝐢𝐜𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐩𝐫𝐨𝐢𝐞𝐜𝐭𝐢𝐯𝐚̆ 𝐬̦𝐢 𝐚𝐥𝐭𝐞𝐥𝐞) 𝐢̂𝐧 𝐠𝐚̂𝐧𝐝𝐢𝐫𝐞𝐚 𝐭𝐚
Mintea are trucuri subtile prin care încearcă să ne protejeze egoul, numite mecanisme de apărare. În fapt, acestea pot deforma realitatea și implicit decizia de vot.
Negarea este atunci când refuzi să accepți adevăruri incomode și filtrezi informațiile contrare viziunii tale, rămânând doar cu ceea ce îți convine. De exemplu, candidatul preferat comite o gafă sau e implicat într-un scandal. Pentru a te proteja, s-ar putea să respingi imediat știrea ca fiind „minciună” sau „propagandă”, fără să o examinezi. Acesta este un semn de negare.
Proiecția apare când atribuim altora propriile noastre sentimente sau defecte de care nu suntem conștienți. Cu alte cuvinte, nu vrem să vedem la noi ceva negativ și atunci dăm vina pe ceilalți pentru acel lucru. De pildă, un alegător poate spune despre tabăra opusă că este „plină de ură” sau „spălată pe creier”, în timp ce el însuși votează din ură sau aderă orbește la propaganda taberei sale, adică exact ceea ce le reproșează rivalilor.
Astfel de mecanisme (negarea, proiecția, raționalizarea, identificarea proiectivă și altele) „ne mint mintea” și ne mențin într-o zonă de confort psihologic (Moreau, 2005), însă cu un preț: al lucidității.
Îndrăznește să-ți pui la îndoială propriile scuze și să privești realitatea în față, chiar dacă nu îți convine. Doar așa vei vota autentic și informat.
𝟔. 𝐀𝐜𝐜𝐞𝐩𝐭𝐚̆-𝐭̦𝐢 𝐜𝐨𝐧𝐟𝐥𝐢𝐜𝐭𝐮𝐥 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐢𝐨𝐫: 𝐢𝐧𝐢𝐦𝐚̆ 𝐯𝐞𝐫𝐬𝐮𝐬 𝐦𝐢𝐧𝐭𝐞
E firesc să simți uneori că ești tras în două direcții: ceea ce simți îți spune ceva, dar ceea ce gândești pare să spună altceva.
Poate că îți place carisma unui candidat (emoția zice „da”), dar rațiunea îți șoptește că programul lui nu te convinge (mintea zice „nu”), sau invers – rațional crezi că un candidat e competent, dar nu reușești să rezonezi emoțional cu el.
Acest conflict interior nu trebuie ignorat sau suprimat. Nu-ți „înăbuși” vocea interioară, indiferent dacă e cea emoțională sau cea rațională.
În schimb, încearcă să le înțelegi pe amândouă: ce nevoie sau valoare din tine reprezintă fiecare? Ce ar putea fi?
PDER ne învață să abordăm dialectic asemenea contradicții. Mai exact, ne învață să ținem cont simultan și de emoție, și de rațiune, găsind o cale de mijloc.
Dacă simți că ești foarte indecis, vorbește cu cineva de încredere sau notează-ți argumentele pro și contra pe hârtie. Făcând ordine în propriul conflict intern, îți vei clarifica mai bine prioritățile și vei putea alege în cunoștință de cauză, împăcat atât cu inima, cât și cu mintea.
𝟕. 𝐍𝐮-𝐭̦𝐢 „𝐫𝐚𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚” 𝐚𝐥𝐞𝐠𝐞𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐝𝐮𝐩𝐚̆ 𝐜𝐞 𝐥𝐞-𝐚𝐢 𝐟𝐚̆𝐜𝐮𝐭
După vot, este tentant să ne autoconvingem că am ales perfect, chiar dacă în sinea noastră avem îndoieli.
Psihologic, apare fenomenul de raționalizare post-factum. În concret, ne creăm justificări logice după ce decizia a fost luată, ca să reducem disonanța între ceea ce am făcut și eventualele noastre regrete.
Jonathan Haidt observă că, de multe ori, întâi decidem instinctiv și abia apoi inventăm motivele raționale pentru a ne valida decizia (Lee, 2025).
Fii onest cu tine însuți! Dacă simți nevoia să găsești scuze exagerate pentru votul tău, cm ar fi „Sigur am avut dreptate, pentru că…”), întreabă-te dacă nu cumva ai votat din impuls și acum încerci doar să te simți mai bine în privința asta.
În loc „să cosmetizezi” retrospectiv o alegere, mai bine învață din experiență. Data viitoare, propune-ți să aduni înainte argumentele și informațiile, ca să votezi informat și să nu mai fie nevoie să te convingi ulterior că ai făcut bine.
Un vot responsabil e acela pe care îl poți explica cu argumente solide de la bun început, nu unul pentru care trebuie să găsești justificări după ce urna s-a închis.
𝟖. 𝐈𝐧𝐟𝐨𝐫𝐦𝐞𝐚𝐳𝐚̆-𝐭𝐞 𝐬̦𝐢 𝐠𝐚̂𝐧𝐝𝐞𝐬̦𝐭𝐞 𝐩𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐭 𝐩𝐫𝐨𝐩𝐫𝐢𝐮
Un vot cu adevărat rațional presupune documentare și spirit critic, nu doar urmarea emoțiilor sau a mulțimii / grupului / anturajului.
Întreabă-te sincer: câte dintre promisiunile sau politicile concrete ale candidatului tău favorit cunoști? O astfel de întrebare te poate face să gândești 𝑐𝑎̂𝑡 𝑒𝑠̦𝑡𝑖 𝑡𝑢 în acest vot și 𝑐𝑎̂𝑡 𝑒𝑠̦𝑡𝑖 𝑎𝑙𝑡𝑢𝑙.
Nu fi unul dintre ei. Fă-ți temele: citește programele electorale (chiar dacă nu-s cele mai captivante lecturi!), urmărește dezbaterile, verifică din surse credibile declarațiile candidaților.
Nu te mulțumi cu sloganuri! De obicei, ele apelează la emoții, nu la fapte.
Caută faptele din spatele vorbelor frumoase. În era rețelelor de socializare, suntem ușor prinși în „bule informaționale” care ne arată mereu aceeași perspectivă.
Încearcă să ieși din bulă și să vezi și opiniile diferite, chiar dacă nu ești de acord cu ele - pune-le în balans și analizează 𝑐𝑒 𝑖̂𝑡̦𝑖 𝑑𝑎̆.
Gândirea critică înseamnă să pui întrebări și să cerni informația: cine spune asta și de ce? Există dovezi? Dacă da, care sunt?
Dacă te informezi temeinic, votul tău va reflecta mult mai bine interesele și valorile tale reale, nu manipulările sau presupunerile altora.
𝟗. 𝐄𝐜𝐡𝐢𝐥𝐢𝐛𝐫𝐞𝐚𝐳𝐚̆ 𝐞𝐦𝐨𝐭̦𝐢𝐚 𝐜𝐮 𝐫𝐚𝐭̦𝐢𝐮𝐧𝐞𝐚 – 𝐠𝐚̆𝐬𝐞𝐬̦𝐭𝐞 𝐦𝐢𝐧𝐭𝐞𝐚 𝐢̂𝐧𝐭̦𝐞𝐥𝐞𝐚𝐩𝐭𝐚̆
Perspectiva PDER pune accent pe echilibrul dialectic între ceea ce simți și ceea ce gândești.
Mintea emoțională reacționează prima, rapid și instinctiv, iar mintea rațională intră în scenă puțin după aceea, analizând situația (Porter, 2023).
Înțelepciunea apare tocmai la intersecția acestor două moduri de a gândi (Porter, 2023): când lași emoțiile și rațiunea să colaboreze, nu să se saboteze reciproc.
Emoțiile îți dau energie, motivație și o busolă a valorilor - practic, ce consideri bun sau rău. Rațiunea îți oferă analiză critică, perspectivă pe termen lung și contraponderea logică necesară.
Dacă te bazezi doar pe emoție, riști decizii haotice. Dacă te bazezi doar pe rațiune pură, riști să iei decizii reci, care nu reprezintă cu adevărat ceea ce îți dorești sau ceea ce contează pentru tine ca om.
Un studiu psihologic (Porter, 2023) notează că uneori gândurile noastre pot fi „deturnate” de emoții și atunci nu mai țin cont de realitate. Din acest motiv, echilibrul este vital.
Practică acest echilibru în procesul deciziei: ascultă-ți inima, dar verifică-te și cu mintea.
De exemplu, dacă un candidat „te entuziasmează” enorm, fă un pas înapoi și evaluează rațional dacă promisiunile lui sunt fezabile. Dar și invers, dacă un alt candidat ți se pare foarte „logic” / „competent” dar nu simți deloc entuziasm, întreabă-te ce valorifici tu emoțional la un lider (onestitate, empatie, grijă etc.) și vezi dacă chiar ți le oferă.
𝑴𝒊𝒏𝒕𝒆𝒂 𝒊̂𝒏𝒕̦𝒆𝒍𝒆𝒂𝒑𝒕𝒂̆ – concept regăsit și în terapia dialectic-comportamentală – înseamnă tocmai îmbinarea armonioasă a emoției cu rațiunea, pentru a lua decizii sănătoase și asumate.
𝟏𝟎. 𝐕𝐨𝐭𝐞𝐚𝐳𝐚̆ 𝐜𝐨𝐧𝐬̦𝐭𝐢𝐞𝐧𝐭, 𝐧𝐮 𝐢𝐦𝐩𝐮𝐥𝐬𝐢𝐯
Un vot responsabil este un vot intențional, luat în urma reflecției, a informării și a autocontrolului, nu un vot dat pe negândite, sub imperiul momentului.
În ziua alegerilor, adică astăzi, dar și în oricare altă decizie importantă, acordă-ți un răgaz de gândire înainte de a acționa.
Amintește-ți modelul ECAR: Emoție – Comportament – Acțiune – Rațiune. Nu inversa ordinea!
Nu lăsa comportamentul și acțiunea (votul) să se întâmple sub impuls emoțional, pentru ca abia apoi să intervină rațiunea cu scuze și justificări.
Ideal, emoția și rațiunea trebuie să conlucreze înainte de a pune ștampila pe buletinul de vot, astfel încât acțiunea ta (votul în sine) să fie una deliberată.
𝘊𝘦 𝘪̂𝘯𝘴𝘦𝘢𝘮𝘯𝘢̆ 𝘢𝘴𝘵𝘢 𝘪̂𝘯 𝘱𝘳𝘢𝘤𝘵𝘪𝘤𝘢̆?
În practică, înseamnă că dacă ești foarte entuziasmat sau nervos, nu vota pe loc. Respiră adânc, reevaluează-ți informațiile despre candidați și gândește-te la consecințe.
Dacă ești nesigur, nu alege orbește. Mai bine anulezi un vot decât un vot de care nu ești convins. De ce? Pentru că votul conștient îți dă liniștea că, indiferent de rezultat, tu ai făcut o alegere matură, reflectată în acord cu valorile și rațiunea ta. Iar o astfel de alegere stă la baza unei democrații sănătoase și a unei Cetăți bine clădite, atât din interior, cât și din exterior.
𝐈̂𝐧 (𝐥𝐨𝐜 𝐝𝐞) 𝐜𝐨𝐧𝐜𝐥𝐮𝐳𝐢𝐞
𝘿𝙚𝙘𝙖𝙡𝙤𝙜𝙪𝙡 𝙫𝙤𝙩𝙪𝙡𝙪𝙞 𝙧𝙚𝙨𝙥𝙤𝙣𝙨𝙖𝙗𝙞𝙡 reamintește că suntem ființe emoționale și raționale deopotrivă. Emoțiile fac parte din noi și ne motivează, dar au nevoie de lumina critică a rațiunii pentru a ne ghida către decizii bune.
Prin echilibrul dialectic dintre inimă și minte, așa cm subliniez de altfel în modelul PDER, putem vota în mod informat, empatic și responsabil.
Nu vota nici cu furie oarbă, nici cu ochelari de cal, ci cu ochii larg deschiși.
Înarmează-te cu autocunoaștere și gândire critică, astfel ca votul tău chiar să fie expresia cea mai înaltă a voinței tale conștiente.
P.S.
Este posibil ca acest 𝘿𝙚𝙘𝙖𝙡𝙤𝙜 să fie / ajungă prea târziu la tine. Însă va rămâne pentru viitor.
👉 Link în primul comentariu.
