12/10/2024
Alegoria peșterii sau Peștera lui Platon a fost prezentată de filosoful grec Platon în lucrarea sa Republica, pentru a compara „efectul educației (παιδεία) și lipsa acesteia asupra naturii noastre.”
Platon îl pune pe Socrate să descrie un grup de oameni care au trăit legați de peretele unei peșteri întreaga lor viață, cu fața orientată către un perete gol. Oamenii urmăresc umbrele proiectate pe perete de obiecte care trec prin fața unui foc aflat în spatele lor și atribuie denumiri acestor umbre. Umbrele constituie realitatea prizonierilor, fiind cel mai de jos nivel al categorisirii făcute de Platon. Există astfel trei niveluri superioare, pe care doar un filosof iscusit va încerca să le atingă. Al doilea nivel este asociat, în prezent, cu științele naturale. Al treilea nivel este reprezentat de matematică, geometrie și logica deductivă. Socrate explică cm filosoful este asemănător cu un prizonier care este eliberat din peșteră și ajunge să înțeleagă că umbrele de pe perete nu constituie în mod real realitatea, deoarece el poate percepe adevărata formă a realității, spre deosebire de realitatea fabricată reprezentată de umbrele văzute de prizonieri. Prizonierii nu doresc să-și părăsească închisoarea, deoarece nu cunosc o viață mai bună. Într-o zi, prizonierii reușesc să-și rupă lanțurile și descoperă că realitatea lor nu era ceea ce credeau. Ei descoperă soarele (simbol al adevărului), pe care Platon îl folosește ca o analogie pentru focul din spatele lor, care nu poate fi perceput de oameni. Asemenea focului care aruncă lumină pe pereții peșterii, condiția umană este pentru totdeauna legată de impresiile recepționate prin simțuri. Chiar dacă aceste interpretări sunt o reprezentare absurdă a realității, nu ne putem elibera de condiția noastră umană—nu ne putem elibera de starea fenomenologică, așa cm prizonierii nu se puteau elibera din lanțuri.
Această alegorie indică faptul că, dacă am scăpa de legăturile noastre, am descoperi o lume pe care nu am putea-o înțelege—soarele este incomprehensibil pentru cineva care nu l-a văzut niciodată.