24/09/2025
7 ani împreună, dar singuri
Când B. și M. au venit la mine, căsnicia lor părea un roller-coaster de iubire și… haos. Aveau certuri zilnice și niciunul nu se simțea cu adevărat înțeles de celălalt.
El obișnuia să se închidă în el de fiecare data când anticipa că urmează o discuție aprinsă. Îi era teamă de conflicte.
Ea, dimpotrivă, insista. Întrebări, reproșuri, mesaje lungi, multe apeluri. Voia doar să știe că nu e singură în relație.
Rezultatul?
🔸 Ea se simțea ignorată și simțea că soțul ei nu o iubește.
🔸 El se simțea sufocat și simțea că nu e suficient de bun pentru ea.
Și, încet-încet, au devenit doi străini sub același acoperiș.
👉 Ce am făcut?
În terapie ne-am concentrat pe ce blocaje au, ce îi declanșează și care sunt subiectele care se repetă în certurile lor.
Ce am observat că dăuna foarte tare comunicării dintre ei a fost că nu reușeau să termine propozițiile pentru că interveneau unul peste celălalt și uitau scopul discuției.
Practic, nu reușeau vreodată să termine discuțiile sau să ajungă la vreo concluzie, pentru că uitau complet subiectul de la care au pornit și se duceau către întâmplări din trecut.
Am descoperit împreună că amândoi simțeau frică atunci când anticipau că urmează un conflict, însă și-o exprimau complet diferit. Am lucrat împreună pe a-i aduce la o cale de mijloc, așa că:
🤍Ea a învățat să-și exprime nevoile fără critică, fără să aducă în discuție subiecte din trecut și fără să arunce întreaga responsabilitate pe el.
🤍El a învățat să rămână prezent în discuție, chiar și când îi era greu.
După câteva luni de terapie de cuplu și de învățat comportamente mai sănătoase, certurile s-au rărit. Ca în orice cuplu, ele încă mai există, însă acum nu mai escaladează și nu mai durează zile întregi.
Îmi sunt tare dragi și încă vin la terapia de cuplu o dată pe lună, dar subiectul “comunicare” a rămas de domeniul trecutului.
A doua poză este un screenshot cu un mesaj primit de la ei zilele trecute. Mă simt onorată că au ales să le fiu alături în acest proces. 🤍