11/04/2021
Pe Simona Bucur am cunoscut-o când era doar o dorință în sufletul părinților ei. De fiecare dată când o ascult cm cântă, zâmbesc, privind dovada vie că unele visuri frumoase se materializează. Pe portativul cerului, grația divină mai desenează, din când în când, arpegii cu chip de om, menite să ne în-cânte viața.
A participat la nenumărate concursuri naționale și internaționale, cântând pe cele mai importante scene din România, ultima ei realizare fiind câștigarea unei burse de studiu la École Normale de Musique de Paris.
Pasiunea pentru muzică și pentru sport ne-a apropiat de ceva vreme. Într-una dintre serile noastre de jogging, mi-a împărtășit că are în plan ceva minunat, dar vă las să descoperiți mai multe în scurtul interviu pe care i l-am luat cu această ocazie.
-Simona, cine ești tu?
-În primul rând, rodul muncii unor oameni simpli, care, prin iubire și determinare, au reușit să proiecteze pentru mine, un altfel de viitor- mult mai strălucitor decât cel în care aș fi trăit, dacă ei nu ar fi fost părinții mei.
Altfel, sunt absolventă a Colegiului Național de Muzica “George Enescu”, unde am studiat arta cântului, sub îndrumarea atentă a doamnei profesor Daniela Chihaia Popa. În prezent sunt studentă la Universitatea Națională de Muzică din București, sub îndrumarea ocrotitoare a doamnei Conferențiar Universitar Doctor Iulia Isaev. Ca să închid treimea ce îmi compune ființa, aș adăuga, că, sunt soprană, și un om a cărui menire a fost, este și va fi muzica.
-Cum ai descrie muzica?
-Acum câteva zile am văzut un film- Shawshank Redemption se numește. Acțiunea se desfășoară, în majoritatea timpului, într-o închisoare. Are loc o scenă puternică acolo. Andy, personajul principal, blochează ușa unde se află directorul centrului de detenție și pune la maxim în difuzoarele închisorii un fragment din Duetul scrisorii “Canzonetta sull’aria”, din opera “Nunta lui Figaro”, scrisa de Wolfgang Amadeus Mozart. Toți deținuții se opresc din activitățile pe care le fac în acel moment... pentru câteva clipe se unesc prin acest fir invizibil și magic al sunetelor. Cred că un anumit gen de muzică poate fi drumul cel mai drept către o trăire spirituală. Cuvintele sunt sărace atunci când încercăm să descriem un sentiment, însă muzica este totală. Își este suficientă ei. Dacă asculți Cavalleria Rusticana, descoperi cumva asta. Și este doar un exemplu.
- Mi-ai vorbit cu mult drag de ceva ce tu pui la cale...
- Așa este! Mi-am propus de foarte mult timp să organizez un concert cu oameni și despre oameni. Muzica alină sufletul, iar faptele bune atrag după sine altele. Și invers.
Așadar... Concertul se intituleaza “În a serii liniste, o divină armonie…” și se va desfășura exclusiv on line, pe 15 aprilie, la ora 17.00. Vă invit să îl urmăriți atunci pe pagina Art Channel.
Vom încerca să creem “o minunata armonie” între noi, studenții Universității, în cadrul unui concert vocal-instrumental punând muzica în slujba copiilor centrului de plasament Pinocchio. Se pot dona haine, încălțăminte, jucării la adresa str. Sergent Bonea Marin, nr 2, sector 3, București, iar bani, în contul Bucur Simona- RO41RNCB0616162993010001, pe tot parcursul concertului.
- Pentru că suntem pe o pagină de psihologie, ce ai vrea să transmiți unui tânăr care citește acest interviu?
- Din punct de vedere uman, clasicul: să fie o persoană mai bună. Să se cunoască în profunzime. Observ la oameni în general, nu numai la tineri, ușurința cu care critică, jignesc, invidiază, optează pentru plăcerile imediate, în detrimentul celor solide, durabile.
Aud frecvent că nu ai cm să rămâi inocent în sistemele competiționale în care ne învârtim, dar îndrăznesc să nu fiu de acord. Timpurile pe care le trăim nu sunt ușoare, niciodată nu au fost până la urmă. Iar dacă pentru a reuși trebuie să îți distrugi sufletul, atunci prețul reușitei nu merită efortul. Am trecut și eu prin momente foarte grele, nedrepte, din punctul meu de vedere, dar voința și perseverența m-au făcut să continui, indiferent de factorii externi.
Ar mai fi să își speculeze talentele, oricât de nesemnificative ar părea. Există, atunci când îți dorești cu adevărat, metode infinite prin care poți sfinți locul unde te afli și a binecuvânta viața celor din jurul tău.
Îmi doresc ca evenimentul pe care îl organizez să fie o aducere aminte a faptului că, uneori, tot ce trebuie să facem este să ascultăm ce au să ne spună cei din jurul nostru. Așa că, vă invit joi să intrați pe Art Channel și să aveți parte de cât mai multe revelații pozitive pentru sufletul vostru! :)
