Psihoateliere

12/09/2025

De doi ani și jumătate, Psihoateliere găzduiește săptămânal un grup de terapie, joi seara între 19:00–20:30.
🌱 Avem acum 3 locuri disponibile pentru cei care vor să se alăture.
Ne-am mutat recent în Otopeni și suntem mai aproape de comunitatea din Nordul Bucureștiului și împrejurimi.
📞 Pentru înscriere și informații suplimentare, mă puteți contacta telefonic.

13/03/2025

Pierderea este un subiect omniprezent în viețile noastre, este inevitabilă și adeseori foarte dureroasă. Trăirea doliului se simte și se așează diferit pentru fiecare dintre noi.

O experiență de pierdere ne tulbură întreaga lume, iar regăsirea unui echilibru este un proces complex, intim și unic, nicidecum liniar, rapid și cu soluții magice de vindecare în 7 pași simpli, aplicabile pentru toți.

Dacă ai trăit o astfel de experiență și simți că ai nevoie de sprijin, Psihoateliere deschide un grup de suport dedicat acestei teme importante.

Grupul de suport oferă cadrul necesar pentru a elabora aceste trăiri și pentru a le integra în viață.
În cadrul sesiunilor de grup vei avea oportunitatea să împărtășești experiențele tale și să obții sprijin emoțional din partea celor care trec prin evenimente similare.

Vom învăța despre doliu și ce înseamnă el în cultura noastră, cm am învățat să ne raportăm la pierderi și cm aceste învățături și prejudecăți ne pot afecta și pot sta în calea găsirii unui echilibru emoțional.

Pașii pe care-i faci în procesul de înțelegere sunt grei, dar deosebit de importanți, iar grupul va fi aici să te ghideze și să te susțină pe tot parcursul aceastei călătorii.

Detalii: începem miercuri, 26 martie 2025
Locație: zona Piața Muncii, B-dul Decebal
Data și ora: în fiecare miercuri, în intervalul 17- 19
Contact: Loredana Proţi
0749452772 / loredana.proti@gmail.com

Pentru mai multe informații și pentru a te înscrie, nu ezita să ne contactezi.

04/03/2025

Pierderea face parte din viețile noastre. Este inevitabilă și adeseori produce rupturi dureroase. Putem pierde oameni dragi în multe feluri, putem pierde idei, visuri și aspirații, bunuri materiale importante, ne putem pierde sănătatea fizică și mintală, animale care ne însoțesc mulți ani prin viață și multe alte lucruri de care ne atașăm.

Cum facem loc acestor experiențe dureroase în viața noastră? Cum ne întoarcem la rutină și la îndeplinirea unor responsabilități după o ruptură afectivă cu un impact major? Cum ne raportăm mai departe la relațiile cu apropiații noștri fără să ne simțim izolați și neînțeleși după ce am suferit o pierdere?

Psihoateliere deschide un grup de suport dedicat acestei teme importante, în sprijinul sănătății mintale, unde vei primi instrumentele necesare pentru a elabora aceste trăiri și pentru a le integra în viață. În cadrul sesiunilor noastre, vei avea oportunitatea să împărtășești experiențele tale și să obții sprijin emoțional din partea celor care trec prin experiențe similare.

Pașii pe care-i faci în procesul de înțelegere și integrare a unei experiențe de doliu sunt grei, dar deosebit de importanți, iar grupul va fi aici să te ghideze și să te susțină pe tot parcursul acestei călătorii.

Alătură-te grupului nostru de suport și împreună vom învăța să ne reconstruim și să ne redescoperim în lumina unor noi perspective.

În cele două ore, ne dorim ca fiecare persoană să aibă un timp alocat pentru a împărtăși cu grupul ce are nevoie. De aceea, vom găzdui un grup restrâns, de maximum 6 persoane.

Detalii: începem miercuri, 26 martie
Locație: zona Piața Muncii, B-dul Decebal
Data și ora: în fiecare miercuri în intervalul 17-19
Contact: Loredana Proţi
0749452872/ loredana.proti@gmail.com



Photo credits: Mourning by Jacqueline F. Moore

12/12/2024

Ultimele câteva luni au fost pline de experiențe și trăiri în grupul nostru. Am găsit mai greu timp să și scriu despre ele.

Vom lăsa tot ce am achiziționat să dospească, să se așeze acolo unde este nevoie pentru a fi folosite mai departe.

Intrăm în vacanța de iarnă începând de săptămâna viitoare și ne revedem bucuroși la jumătatea lunii ianuarie.

Vacanță frumoasă!

25/10/2024

În sezonul acesta, Psihoateliere împlinește 9 ani de existență.

A început frumos, din dorința de a oferi un spațiu pentru psihoterapie de grup, a cunoscut mulți oameni implicați în grupurile pe care le-a găzduit, a adus înțelegere și a ajutat la clădirea unor relații mai împlinitoare.

Întâlnirile noastre continuă, săptămână de săptămână. În fiecare joi seară facem spațiu în program și ne întâlnim, punând între noi cele mai profunde trăiri și experiențe.

Joi seară avem, de fapt, o întâlnire cu noi înșine prin intermediul și cu ajutorul celorlalți colegi.

Psihoateliere construiește, pentru începutul anului care vine, un program de lucru structurat, de 12 întâlniri, dedicat unui subiect foarte delicat: pierderea.

Revenim cu informații în curând!

06/09/2024

Vrând-nevrând lăsăm în spate vara, cu tot ce ne-a adus fiecăruia dintre noi. O mulțime de activități care marchează trecerea în anotimpul contrastelor așteaptă, nerăbdătoare, să ne ocupe timpul. Școala, serviciul și alte angajamente cer să le așezăm, să le rezolvăm, ca viața noastră să capete o formă coerentă și sensuri mai ușor de dus.

Printre toate acestea, grupul nostru își reia activitatea, după o pauză mai lungă de vară. Vine să ne învețe să ne facă să ne oprim puțin din inerția rutinei, să observăm și să reflectăm asupra a tot ceea ce realizăm. Iar partea cea mai frumoasă este faptul că nu suntem singuri: colegii de grup ne vor fi alături și vor deveni elemente importante în procesul nostru de dezvoltare și înțelegere.

Începem joi, 12 Septembrie, la ora 19. Ne vom întâlni săptămânal, recunoscători că alegem să fim alături unii de ceilalți.

Mai avem două locuri în acest grup. Dacă și tu vei prinde un strop de curaj, vom fi bucuroși să ni te alături!

23/06/2024

Grupul nostru a intrat în vacanța de vară!

Împreună am hotărât să luăm o pauză până în luna septembrie. Ultima sesiune de grup din vara aceasta a fost una specială și emoționantă, ne-a adus mai aproape. Întâlnirea ne-a ajutat să ne deschidem mai mult și să le facem cunoscut celorlalți felul în care ne-au impactat dezvoltarea, înțelegerea și viața.

Luăm cu noi prin vacanțe toate experiențele valoroase trăite alături de colegii de grup și revenim în luna septembrie. Avem două locuri disponibile, dacă vrei să ni te alături, suntem la un mesaj distanță!

11/05/2024

Întâlnirile noastre de grup sunt ca o pajiște în plină primăvară, populată de zeci de specii de plante și gângănii de toate formele și culorile pe care nu te poți plictisi să le cercetezi atent. În fiecare sesiune atingem și descoperim ceva diferit la noi, o nuanță din ceva cunoscut sau un conținut nou și curios minții noastre.

Săptămâna aceasta la grup am trecut pe lângă un subiect aproape banal, rezistența noastră psihologică la schimbare.
În aparenta lui lipsă de noutate, am găsit expresii care își manifestă forța într-o formă actualizată particularităților contextului prezent al fiecăruia. Eu, una, am rămas pe gânduri.

Uitasem, deși am tot bătut apa-n piuă pe subiect acum câtva timp, cât este de important să ne oprim și să observăm, din loc în loc, felurile în care se transformă viața noastră și la ce schimbări suntem rezistenți, conștienți fiind că adaptarea ne-ar duce în direcții dorite și sănătoase.

Întrebări precum 'ce trăiesc eu în legătură cu ce mi se întâmplă acum?, 'de ce anume îmi este frică sau rușine?', 'de ce îmi amintește o anumită situație?', ' ce se tot repetă în felul meu de a răspunde exteriorului?', 'cum pot învăța să gestionez impredictibilitatea?' ne ajută să aducem la suprafață răspunsuri necesare adaptării.

Să stăm în contact cu noi înșine și să nu lăsăm prăpastia dintre viața pe care ne-o dorim și cea pe care o trăim să devină un drum impracticabil ne salvează de multe blocaje și repetiții nesănătoase.

13/03/2024

Anul trecut în perioada asta, ne întâlneam, emoționați și curioși, la prima sesiune de terapie de grup. Zăbovind un pic cu privirea peste timpul ce-a trecut, am observat și am integrat o mulțime de învățăminte valoroase.

Am învățat că motorul grupului și cel mai important factor al schimbării este sentimentul de apartenență. În această stare, de a fi primiți de ceilalți cu tot ce suntem la un moment dat, ne simțim vii, conectați, încrezători, valoroși și putem depăși mult mai ușor situațiile dificile.

Împreună ne-am dezvoltat capacitatea de a observa și de a numi ce trăim, am învățat să comunicăm, să ascultăm pentru a înțelege și să primim cu mai multă blândețe și compasiune experiența altcuiva, oricât de diferită ar fi ea de a noastră. Ne-am bucurat să vedem cm toate aceste deprinderi au avut efecte benefice în viața participanților pe plan social, personal și profesional.

Am asistat la multe acte de curaj și bunătate în grup, când cineva a împărtășit trăiri foarte intime, delicate și dureroase, sau când participanții au donat timpul lor de a vorbi cuiva care avea mai mare nevoie de el, când au gestionat cu bine inevitabilele conflicte dintre membrii sau atunci când s-au confruntat cu diferite pierderi.

Într-un cadru de apartenență conținător și sigur, adoptarea unor viziuni mai sănătoase asupra vieții se întâmplă firesc și implicit.

Călătoria acestui grup continuă cu noi provocări din care învățăm și avem încrederea că împreună putem ieși teferi din orice încercare.

Din aventura acestui grup care tocmai a împlinit un an, s-a născut ideea de a înființa un nou grup, cu tematica pierderii și a doliului, teme foarte prezente în viețile noastre și dificil de gestionat în autoizolare.

Dacă te regăsești în ceea ce am scris și crezi că acest nou grup te poate susține în procesul de integrare a unei pierderi, ești la un mesaj distanță de a începe călătoria alături de noi.

27/12/2023

23/12/2023

Câteva gânduri pe final de an

Laitmotivul anului 2023, în cabinet, la grupul de terapie și în viața personală, a fost legat de relațiile cu oamenii din jur și cu viața. Mai precis, despre conexiune și lipsa ei. Știu, asta nu spune ceva nou, dar simt că de astă dată subiectul aceasta e împodobit cu o înfloritură, încerc să o ating în câteva cuvinte.

În încercarea de a afișa în exterior o imagine apropiată de perfecțiune (orice înseamnă ea în mintea persoanei care se străduiește), pierdem ceva esențial. Ne pierdem umanitatea, vitalitatea, particularitățile care ne arată pe noi, unici și irepetabili. Construim astfel o imagine neclară despre noi înșine, alunecoasă, lipsită de energie, chiar neinteresantă și plictisitoare pentru ceilalți.

De aceea e greu să ne conectăm cu persoane care mimează perfecțiunea. Ne apropiem de cei care ne împărtășesc interesele, problemele, ne conectăm cu vitalitatea și unicitatea unei persoane, ne atașăm de omul în care reușim să recunoaștem ceva din noi.

Iar dacă perioada aceasta nu este perfectă și dacă viața noastră nu este aranjată în forma imaginată în mintea noastră, poate reușim să o primim așa cm e. Poate că este greu să fie o perioadă liniștită, cu atâta presiune de a construi o imagine nerealistă.

Să fim bine.

25/09/2023

Am rămas cu câteva gânduri de la ultima discuție de grup. S-a vorbit despre regrete. Despre ce-am fi putut fi, dar nu suntem. Despre versiuni ale noastre și ale vieților noastre.

Poate că e mai ușor să ne plângem viața netraită. Mai ușor să ne dorim să ne fi urmat pasiunile, să dezvoltăm talente pe care le admirăm la alții sau la care visam când eram mici. Poate că e mai ușor să ne gândim că am fi putut să ne construim mai bine viața, să fi muncit mai eficient, să fi iubit mai mult, mai bine, să ne fi ales un partener mai potrivit, să fi călătorit unde ne-am dorit.

Poate că e mai ușor să ne fie dor de viața pe care am fi putut-o atinge, de prietenii pe care nu ni-i i-am făcut, de locurile în care nu am fost, dar la care am visat.

Poate.

Ce rămâne, și atârnă ca o piatră grea de trupurile noastre fragile, este regretul. Constantele întrebări 'Ce-ar fi fost dacă...?', 'Cum ar fi să...?'. Există un câștig din visare, să realizăm ce ne dorim, și-o pierdere, dacă rămânem prea mult acolo, în timp ce viața din noi se întâmplă, se trăiește, se consumă.

Poate că e mai greu să acționăm, să căutăm în noi, să renunțăm la ce nu ne mai împlinește, să încercăm să micșorăm spațiul dintre 'Ce frumos ar fi fost...' și 'Ce frumos este!'.

Aceasta este responsabilitatea noastră, să trăim mai mult viețile pe care ni le dorim decât pe cele care ni s-au întâmplat.