Dr. Vasi Rădulescu

06/08/2025

Domnul P. s-a gândit că n-ar fi rău deloc să mai simplifice schema de tratament, scoțând fix pastilele pentru hipertensiunea arterială. Așa se face că, la consult, l-am prins cu TA 200/100mmHg. E un munte de om și umerii îi depășesc cu mult lățimea patului din cabinet. Îl observ de la birou, după ce i-am dat niște medicamente și i-am spus să stea așezat, cât mai relaxat cu putință.

Mi-am continuat consulturile la birou, cu el poziționat pe pat; trebuia să-i scad tensiunea înainte să-l las să plece. La un moment dat, domnul P. a început să sforăie. Nu l-am trezit. Nu l-am deranjat cu nimic. Vreme de vreo două ore. A dormit ca un prunc și am realizat că, desigur, stătuse cât mai relaxat cu putință.

- Ați cam dormit ceva.
- Aoleu. Cât este ceasul?
- E unsprezece.
- Unsprezece ziua sau noaptea?

Soarele bătea cu putere în geam. Era, evident, unsprezece noaptea.

- jurnal, 2017.

V.

06/08/2025

Te trezești. Îți târăști picioarele până la baie, dai cu apă rece pe față, te uiți două secunde în oglindă, agăți prosopul cu mâna, te ștergi. Îți vezi firele albe, ridurile, cearcănele. Iar ai dormit prost. Dar nu-i nimic, recuperezi tu altădată, îți zici. Te duci la bucătărie să faci o cafea. Știi că fără ea nu mai ai nicio energie. Urăști faptul că depinzi de o zeamă maronie, dar n-ai încotro. Iei telefonul și scrollezi prin viețile altora, prin filtre peste filtre, citate, motivații, meditații, bazaconii. Deschizi frigiderul, apuci sticla de lapte, torni peste niște cereale, mănânci cu apatie. Lași vasul în chiuvetă, recuperezi tu altădată, îți zici. Te îmbraci și ieși în urgia orașului, în caniculă, vervă, trafic infernal, betoane și gunoaie, măști aruncate pe jos. Ajungi la locul de muncă și tragi tare pentru a primi o dată pe lună o sumă de bani din care să-ți plătești casa, laptele, cafeaua, cerealele, telefonul, filtrele. După opt ore și încă două în trafic, ajungi acasă. Îți târăști picioarele pe gresie și parchet. Te așezi pe canapea și ai un moment în care îți dai seama că trăiești o viață care nu pare cu adevărat a ta. Vin grămadă peste tine toate visurile pe care le aveai din timpuri vechi, apoi tot mai aproape de azi, acel azi prins în cercuri mici sau mari, toate vicioase. Momentul dispare. Te duci la baie, te speli pe dinți, intri la duș, lași să curgă apa peste tine, ieși și sari în pat. Mâine va fi altfel, îți spui. Mâine începi să te ocupi de visuri. Dar mâine vine și e la fel. Recuperezi tu altădată, îți zici. Vremea trece, tu te treci.

Trebuie să-ți schimbi viața, spunea Rilke cândva. Trebuie să ajungi în starea în care nu mai lași să recuperezi.
Trebuie să te ocupi de visurile tale.
Trebuie să nu mai dai cu piciorul la viața pe care ai putea să o ai. Aia adevărată. Aia cu sens. Aia în care simți că trăiești cu adevărat.

V.

06/08/2025

Aș posta asta zilnic.

05/08/2025

Îți dai seama cât de mult iubești pe cineva atunci când nu-l mai ai. În timp ce-l aveai te-ai lăsat condus de scenarii, orgolii, nepăsare, ai căzut în visuri cu posibilități mai bune și ai uitat cm să-ți cultivi puntea, s-o ții curată, să presari pe ea recunoștință, prețuire, grijă, mângâiere, poveste, calm, cuvinte calde, uimire. Ajungi cu un om să fii atât de aproape fizic și totuși atât de departe metafizic. Ești prezent acolo, bifezi o căsuță, check, dar tu ești în altă parte. Te gândești la un milion de lucruri, te lași pradă unui disconfort autogenerat, te astupi cu straturi care te îndepărtează de adevăratul tu. Când te dezmeticești, observi că persoana nici nu mai e lângă tine. Dacă ai iubit-o vei suferi cumplit și vei lua în plin pierderea, în toate celulele tale. Singur, vei avea tot timpul pentru retrospecții, introspecții. Te vei frământa cumplit. Te vei întreba unde ai greșit. Îți vei face procese ample de conștiință. Timpul zboară ca un vânt peste pașii pe care i-ați pus împreună prin lumea largă, ștergându-i. Timpul zboară și prin corp, dar acolo nu șterge cu adevărat nimic. Totul rămâne și, peste luni, ani, decenii, iese într-un fel sau altul. Dar o luăm de la capăt, poate un pic mai înțelepți, poate capabili să prețuim mai mult ce avem. Nimic nu e pierdere. Așa trebuia să se întâmple. Ca o lecție.

Curios lucru. Ne dorim cu ardoare ceva, ne imaginăm cm îl obținem și devenim subit cei mai fericiți. Când îl dobândim, după mari strădanii, aproape nu ne mai bucurăm deloc, că am pus prea mult suflet. Sau poate ajungem la acel clișeu că fericirea nu e destinația, ci drumul. În fine.

În viață e bine să avem grijă de oameni, iar pe cei pe care-i iubim cu adevărat să-i ținem aproape cu cele mai frumoase punți. Că altfel pleacă și nu-și mai întorc capul niciodată. Punțile rămân pentru totdeauna, se prăfuiesc, mai tremură uneori și dau emoții, uneori aproape din nimic. Vedem o imagine anume, auzim un sunet particular, mirosim un parfum și, brusc, ne poate veni în minte persoana corelată cu ele, apoi tot cortegiul de amintiri dă năvală și ne scutură zdravăn.

Mergem mai departe. Inevitabil vom mai iubi. Inevitabil vom mai trăi. Inevitabil vom mai greși. Ideal un pic mai mult la iubire și trăire, ceva mai puțin la greșeală.

- o bucată din „O altă poveste de iubire”.

V.

05/08/2025

Faci o audiență. Încep să apară propuneri. Și renunți la orice principiu, că e vorba de bani.

Accepti reclame la sucuri pline de zahăr, la chipsuri, la țigarete electronice, la case de pariuri, nu contează. Ți se pare ok, să te vezi cu banii ăia. Nu mai contează oamenii din audiența ta.

Și culmea, audiența ta nu scade.
Cum ar fi normal. Din contră.
Prea puțini pleacă. Prea puțini reacționează.

Văd asta tot mai frecvent.
Banii rulează. Principiile cad.

Poate ar fi bine să reacționăm prompt.
Și să nu mai tolerăm toate rahaturile.
Și să nu mai urmărim oameni de rahat.
Zic și eu.

Vasi.

05/08/2025

🆙 Nu există om bun sau rău.

Există contexte. Există traume. Există lucruri care au produs niște modificări ample la interior. Există control sau deficit de control. Există adaptare. Există factori externi.

Orice om bun poate fi capabil de un rău înfiorător. Pe care să-l arhitecturizeze în cel mai mic detaliu. Și să aibă toate motivele pentru el.

Orice om rău poate fi capabil de un bine care poate părea ireal.

Dacă tu, cel ce citești postarea, te consideri un om bun, ia gândește-te de cât rău ai putut fi capabil în trecutul tău. Sigur găsești ceva. Și justifici totul. Însă dacă te-ar judeca cineva, probabil acele justificări ar cădea.

Ce poți face mai departe? Poți încerca să rămâi pe o linie pozitivă și luminoasă, cultivând binele. Ar fi ceva extraordinar. Poți învăța din fiecare întâmplare, care practic în așază o oglindă în față, în care te vezi așa cm ești. Înțelepciunea ta înseamnă să rămâi pe o vibrație bună, să reduci răul, să amplifici binele. Vei pendula mereu între ele. Asta e viața. Depinde cm o faci.

Vasi.

05/08/2025

05/08/2025

🆙 Șase sfaturi pentru tine:

1. Nu-ți consuma timpul anapoda. Doar pe acesta îl ai. Folosește-l pentru a fi în formă bună, a te dezvolta, a-i ajuta pe cei din jurul tău, a te concentra pe chestiuni frumoase și utile.

2. Încetează să mai alergi după lucruri. Nu-ți aduc nicio fericire. Natura umană îți va dicta imediat dorința de a vrea iar lucruri un pic mai bune, mai mari, mai strălucitoare. Pierzi timp, bani, intri în cercurile frustrării și dezamăgirii.

3. Încearcă să faci din liniște o prioritate. Atât cea interioară, cât și cea exterioară.

4. Construiește-ți obiceiuri bune. Durează ceva, dar te vor ține mult și bine. Obiceiuri de citit, de socializat, de mâncat, de mișcat, de produs valoare.

5. Nu te consuma prea mult cu părerea celorlalți despre tine. Va fi mereu pestriță. Și nu uita că ei te văd mai mult cm sunt ei, nu cm ești tu.

6. Cu cât amâni lucrurile, cu atât dai mai tare cu piciorul la viața pe care ai putea să o ai. Revezi punctul 1. Timpul zboară. Revezi punctul 4. Echilibrează punctul 3. Stăpânește punctul 5. Îmbrățișează punctul 2.

V.

04/08/2025

Așa m-aș băga și eu…

04/08/2025

Nivelul de prostie mă sperie sincer 😱
Vedem prostie la televizor.
Vedem prostie pe internet.
Vedem prostie în jurul nostru.
Vedem prostie la conducători.
Vedem prostie oriunde.

Vedete de doi lei, lideri de doi lei, influenceri de doi lei. Oameni care transmit prostie prin toți porii, o percepi imediat, te simți insultat, sufocat.

Vocabulare limitate, exprimări eronate, idei rudimentare. Culmea, ăștia sunt și oamenii considerați de succes. Ei servesc drept exemple pentru mulți. Și așa prostia proliferează.

V.